RUPA AND TOMPI v. ROMANIA

Cererea nr. 60272/09 Iosif Gabriel RUPA și Rita TOMPI împotriva României depusă la 4 noiembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Iosif Gabriel Rupa și dna Rita Tompi, sunt cetățeni români. Primul reclamant s-a născut în 1992 și este în prezent condamnat la închisoarea Aiud, în timp ce al doilea reclamant este mama lui și locuiește în Aiud. Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl Ioan Lazăr, avocat care practică în Alba-Iulia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a fost plasat în detenție preliminară la 24 octombrie 2008, fiind acuzat de furturi multiple, împreună cu alți acuzați. Avea 15 ani atunci. Detenția anterioară a fost prelungită în mod regulat prin hotărâri interlocutorii ale Curții de District Alba Iulia, la 5 noiembrie, 20 noiembrie, 8 și 22 decembrie 2008 și 9 Februarie, 30 martie, 27 aprilie, 18 mai, 15 iunie și 21 septembrie 2009. Motivele aducute de instanța de district au fost că, deși el era minor, a existat suspiciuni rezonabile că el a fost vinovat de aceste furturi multiple și că el ar constitui un pericol pentru ordinea publică, luând în considerare că a dezvoltat un obicei de furt. Vârsta sa nu a fost considerată un argument în favoarea eliberării sale în timpul procesului. În plus, într-una dintre hotărârile interlocutorii se menționează că el nu are nici o ocupație sau loc de muncă și, prin urmare, nu ar fi putut să se susțină prin mijloace cinstite: prin urmare, a existat un risc ca el să continue să comite furturi. Se pare că avocatul primului reclamant a indicat că mama și unchiul său au făcut declarații scrise, conform căreia ei vor asuma responsabilitatea de a-l supraveghea dacă ar fi eliberat, și au prezentat în dosar o ofertă de locuri de muncă pe care reclamantul ar putea accepta dacă ar fi eliberat. Reclamantul a fost în cele din urmă condamnat pentru furt și condamnat la cinci ani de închisoare prin o hotărâre de primă instanță a Curții de district Alba Iulia la 23 noiembrie 2009. din Codul de procedură penală român, astfel cum este în vigoare la momentul evenimentelor, cu condiția ca minorii cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani să fie prelungiți numai pe o bază excepțională. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 5 din Convenție că detenția anterioară a primului reclamant a fost indemanată și că instanța internă a furnizat motive stereotipate pentru a-l menține în detenție și fără a ține seama de argumentele care au fost ridicate de către solicitanți în sprijinul eliberării acestuia în timpul procesului. Având în vedere vârsta primului reclamant la momentul respectiv și raționarea instanțelor interne, a fost durata deținerii anterioare în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 5 § 3 din Convenție (a se vedea Nart c. Turcia , nr. 20817/04, §§ 30-35, 6 mai 2008)? Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor hotărârilor interlocutive prin care a fost prelungită detenția preliminară a primului reclamant și deciziile de recurs adoptate.

THIRD SECTION

Application no. 60272/09

Iosif Gabriel RUPA and Rita TOMPI

against

Romania

lodged on 4 November 2009

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS

The applicants, Mr Iosif Gabriel Rupa and Ms Rita Tompi, are Romanian nationals. The first applicant was born in 1992 and is currently serving a prison sentence in Aiud Prison, while the second applicant is his mother and lives in Aiud. They are represented before the Court by Mr Ioan Lazăr, a lawyer practising in Alba-Iulia.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The first applicant was placed in pre-trial detention on 24 October 2008, having been charged with multiple thefts, together with several other accused. He was 15 years old at the time. His pre-trial detention was regularly extended by interlocutory judgments of the Alba Iulia District Court, on 5 November, 20 November, 8 and 22 December 2008 and 9

February, 30 March, 27 April, 18 May, 15 June and 21 September 2009.

The reasons adduced by the district court were that, although he was a minor, there was reasonable suspicion that he was guilty of those multiple thefts and that he would pose a danger to public order, taking into account that he had developed a habit of stealing. His age was not considered to be an argument in favour of his release pending trial. Furthermore, in one of the interlocutory judgments it was mentioned that he did not have any occupation or place of work and thus would be unable to support himself by honest means: therefore there was a risk that he would continue to commit thefts.

It appears that the first applicant’s lawyer indicated that his mother and uncle had made written statements, according to which they would take responsibility for supervising him if released, and they presented to the file a job offer that the applicant could take up if released.

The applicant was eventually convicted of theft and sentenced to five years’ imprisonment by a first-instance judgment of the Alba Iulia District Court on 23 November 2009.

B.

Relevant domestic law

Article 160

h

of the Romanian Code of Criminal Procedure, as in force at the time of events, provided that for minors aged between 14 and 16 pre­trial detention could be extended only on an exceptional basis.

COMPLAINT

The applicants complain under Article 5 of the Convention that the first applicant’s pre-trial detention was unreasonably long and that the domestic courts had provided stereotyped reasoning for maintaining him in detention and without taking into account the arguments which had been raised by the

applicants in support of releasing him pending trial.

QUESTION TO THE PARTIES

Having regard to the first applicant’s age at the time and to the reasoning of the domestic courts, was the length of his pre-trial detention in breach of the “reasonable time” requirement of Article

5 § 3 of the Convention (see

Nart v. Turkey

, no. 20817/04, §§ 30-35, 6 May 2008)?

The Government are invited to submit copies of all the interlocutory judgments by which the first applicant’s pre-trial detention was extended and the appeal decisions delivered.