CtEDO 02.05.2017 Auto

HAUPT v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
02.05.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HAUPT v. AUSTRIA (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Herbert Haupt, este un național austriac născut în 1947 și locuiește în Spittal an der Drau. El a fost reprezentat în fața Curții de către Gheneff-Rami-Sommer Rechtsanwälte KEG, un parteneriat de avocați cu biroul său din Viena. Între 2002 și 2004, reclamantul a fost președintele Partidului Libertății austriac (Freiheitliche Partei Österreichs) și, între 28 februarie 2003 și 20 octombrie 2003, vicecandidatul guvernului federal. La 19 septembrie 2003, un spectacol de comedie a fost transmis pe ATV+ numit „Cel mai rău din Săptămâna” (Das Letzte der Woche), în care o gazdă zâmbătoare a raportat evenimentele săptămânii anterioare într-un mod satiric. Rapoartele sale au fost însoțite de râsete în conserve. Una dintre rapoartele se referă la faptul că reclamantul, apoi Vice-Cancellor al Austriei, a devenit "bunicul" unui copil hippopotamus de la zooul din Viena – un stimulent de recapitalizare de fonduri conceput pentru a încuraja oamenii să devină sponsorizatori ai zoologiilor zoologice. Raportul a fost ilustrat în primul rând de gazdă a programului care ține o fotografie a reclamantului, apoi de imagini de un mare și mic hippopotamus care se plimba în jurul valorii de, apoi de a reveni la imagini ale gazdei din nou. În timpul raportului, gazda a narat următorul text: „Vice-Chancellor Herbert Haupt este nașul unui copil hippopotam la zoologia din Viena. Haupt, liderul FPÖ [Partiul Libertății austriece], a vizitat deja copilul său. Animalul mai mare este, de fapt, vice-Cancellor. Ambele au fost de-a lungul foarte bine de la început. Există multe similarități: amândoi sunt de obicei înconjurat de o mulțime de șobolani maro.” 5. La 13 octombrie 2003, reclamantul a depus o cerere de compensare pentru prejudiciu moral în temeiul articolului 6 din Legea media (Mediengesetz), în combinație cu art. 115 din Codul Penal (Strafgesetzbuch), împotriva ATV Privat TV GmbH & Co KG (denumit în continuare „ATV”), proprietarul canalului de televiziune ATV+, susținând că a fost insultat de expresia „sobolani maroi”. La 25 noiembrie 2003, Curtea Penală Regională de la Viena (Straflandesgericht) și-a respins cererea, susținând că reclamantul nu a fost numit șobolan maro, ci a fost mai degrabă comparat cu un hippopotam frumos și plăcut. Sugestiea că reclamantul se înconjoară cu oameni cu ideologie extremă de dreaptă nu constituie o insultă, în special deoarece raportul nu a afirmat că este dorința lui de a fi în contact cu acei oameni. În plus, raportul nu a arătat nici o înregistrare a șobolanilor maro în grădina zoologică și a fost clar satirica; astfel, nici măcar persoanele din viața cotidiană a reclamantului nu s-ar fi putut simți insultate. La 12 februarie 2004, Curtea de Apel a permis recursul reclamantului, anulând hotărârea de primă instanță și trimitend cazul la Curtea Regională. Acesta a fost de acord cu concluzia Curții Regionale că reclamantul nu a fost insultat de declarația în cauză, ci nu a fost de acord cu concluzia că este responsabilitatea politicienilor să aleagă cu cine se înconjură. Prin urmare, declarația a constituit difamarea în temeiul articolului 111 din Codul penal. În plus, Comisia a afirmat că procedurile ar trebui transmise instanței de primă instanță pentru a oferi părții opozitoare posibilitatea de a-și da partea sa din poveste. La 17 mai 2004, Curtea penală regională, după auzirea reclamantului, a decis în favoarea sa și a ordonat ATV să-i plătească compensația de 2.000 de euro (EUR) și să retragă declarația în cauză. Acesta a susținut că ATV nu a demonstrat că reclamantul a avut legături strânse cu persoanele care au urmat o ideologie extremă de dreapta. Curtea a refuzat să examineze cele trei martori solicitate de ATV deoarece a constatat că aceasta din urmă nu a justificat relevanța martorilor solicitați în cadrul procedurii. La 10 ianuarie 2005, Curtea de Apel a respins un recurs de către ATV și a susținut hotărârea Curții Regionale din 17 mai 2004. De asemenea, a confirmat că cererea de a face ca cei trei martori să fie examinați încrucișat a fost nefondată în faptul că nu ar fi servit pentru a dovedi afirmația că reclamantul nu s-a desfășurat suficient de departe de persoanele cu ideologie dublă în viața sa zilnică. 10. La 26 iunie 2005, ATV a introdus o cerere cu Curtea în care s-a plâns că condamnarea și ordonanța de a plăti compensarea reclamantului au încălcat drepturile sale în temeiul articolului 10 din Convenție (depunerea nr. 25620/05). 11. La 29 mai 2008, această cerere a fost comunicată guvernului austriac. 12. În urma comunicării cererii în acest caz, Guvernul a informat Curtea că Procurorul General (Oficiul General de Procuratură) a solicitat Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof) să anuleze hotărârea Curții regionale din 17 mai 2004 și hotărârea Curții de Apel din 10 ianuarie 2005 și să permită deschiderea extraordinară a procedurii împotriva ATV, în conformitate cu art. 362 § 1 din Codul de Procedură Penală. 13. Într-o hotărâre din 24 iunie 2009, Curtea Supremă a acordat cererea Procurorului General și a trimis cazul Curții Regionale de la Viena. Acesta a constatat că (i) există îndoieli serioase în ceea ce privește corectitatea hotărârilor în cauză în ceea ce privește modul în care conținutul transmisiei programului de televiziune în cauză a fost evaluat și (ii) Curtea de Apel nu a acordat suficientă atenție jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții Supreme în acest sens, în special având în vedere principiile stabilite de Curte în cazul Nikowitz și Verlagsgruppe News GmbH v. Austria (n. 5266/03, 22 februarie 2007) și Vereinigung Bildender Künstler c. Austria (n. 68354/01, 25 ianuarie 2007). Având în vedere concluziile Curții de Apel, Curtea Supremă a considerat că, în acest caz, este irelevant dacă reclamantul s-a identificat sau nu cu declarațiile naționale socialiste, deoarece criticile conținute în referința la șobolanii maro din împrejurimile sale exprimau dezonorarea că nu s-a despărțit în mod corespunzător de aceste declarații. 14. În opinia Curții Supreme, au fost cunoștințe comune (gerichtsnotorisch) că, la momentul difuzării programului, câțiva politicieni aparținând Partidului Libertății au făcut declarații neonazi. Prin urmare, declarația neprevăzută a transmisiei a exprimat o critică politică față de oficialii partidului Freedom Party în jurul reclamantului și de faptul că nu s-a despărțit de declarațiile problematice ale acestora. Deoarece Curtea de Apel a interpretat în mod greșit principalele insulte făcute de program în ceea ce privește reclamantul, nu s-a constatat nici o colectare și o evaluare a dovezilor referitoare la întrebarea dacă reclamantul a făcut sau nu o declarație care s-a ales de declarațiile formulate de oficialii Partidului Liber. Prin urmare, Curtea Supremă a hotărât că instanța inferioară a trebuit să colecteze și să evalueze dovezi suplimentare pentru clarificarea acestei chestiuni. 15. În cadrul procedurii redeschise, Curtea penală regională de la Viena, la 16 octombrie 2009, a respins cererea reclamantului de compensare și a ordonat, de asemenea, să suporte costurile în ceea ce privește procedurile suportate de opoziția. În ceea ce privește examinarea probelor, Curtea Regională a enumerat o serie de declarații de extremă dreaptă sau neonazi făcute de politicieni de rang înalt aparținând Partidului Libertății. Prin urmare, declarația neprevăzută din emisiune nu se referă la sfera privată și personală a reclamantului, ci mai degrabă la poziția sa profesională și publică ca politician. Acesta a constituit o critică politică a atitudinei și declarațiilor politicienilor din Partidul Libertății menționat mai sus și modul în care reclamantul le-a reacționat. 16. La 10 martie 2010, Curtea de Apel din Viena a respins un recurs de către reclamant împotriva acestei hotărâri. A confirmat concluziile Curții penale regionale. În ceea ce privește argumentele reclamantei referitoare la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, Curtea de Apel – referind la jurisprudența consecventă a Curții Supreme – a constatat că nu ar fi încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. La 18 martie 2010, avocatul ATV a prezentat avocatului reclamantului o defalcare a costurilor sale în ceea ce privește procedura și a solicitat rambursarea acestora. La o dată neespecificată, reclamantul a rambursat aceste costuri. 17. La 29 ianuarie 2013, Curtea a atacat cererea nr. 25620/05 din lista sa de cazuri. Acesta a constatat că, după stabilirea hotărârilor interne de care ATV s-a plâns (deschiderea procedurii în care Curtea Regională de la Viena urmase liniile de raționament ale Curții Supreme și a respins în hotărârea sa din 16 octombrie 2009 cererea de compensare) chestiunea a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din convenție. 18. În cazul în care publicarea unui articol într-un media, privit în mod obiectiv, constituie o difamare sau o insultă în sensul articolelor 111 și 115 din Codul Penal, persoana difamată sau insultată poate solicita compensare pentru prejudiciu moral de la proprietarul mediaului în cauză, în conformitate cu art. 6 din Legea media. 19. Articolele 111 și 115 din Codul Penal, în măsura în care este cazul, se citesc după cum urmează: „1. Orice persoană care acuză o altă persoană – după cum poate fi percepută de o parte terță – de a avea un caracter sau o atitudine disprețuitoare, sau de a fi contrar onorării sau moralității, astfel încât să-l facă disprețuitor sau să-l reducă în apreciere publică, este responsabil pentru o perioadă de închisoare de cel puțin șase luni sau o amendă ... Oricine comite această infracțiune într-un document tipărit, prin radiodifuziune sau altfel, astfel încât difamația să fie accesibilă unei secțiuni largi ale publicului, este responsabil pentru un termen de închisoare care nu depășește un an sau o amendă ... O persoană care face o astfel de declarație [o astfel de] nu este pedepsită dacă se dovedește că este adevărată. În ceea ce privește infracțiunile definite la alineatul (1), el nu este, de asemenea, responsabil în cazul în care sunt stabilite circumstanțele care îi dau motive suficiente pentru a presupune că declarația a fost adevărată.” (1). Oricine, fie în public, fie în prezența altor persoane, insulte, batjofi, maltrat sau amenință să maltrate un terț, este responsabil de închisoarea nu mai mult de trei luni sau de o amendă ... Cu excepția cazului în care el este responsabil cu o penalitate mai severă în temeiul unei alte dispoziții ... ” 20. Secțiunea 6 din Actul privind media, în vigoare la momentul evenimentelor, citiți după cum urmează: „(1) În cazul în care un mediu publică declarații care constituie actul reus de dispariție, insultă, deriziune sau difamare, victima are o cerere împotriva proprietarului mediului ... pentru daune pentru prejudiciul suferit ...” (2) Nici o cerere nu apare în conformitate cu subsecțiunea (1) de mai sus, în cazul în care: 21. art. 362 § 1 din Codul de Procedură Penală, astfel cum este în vigoare începând din 2008, citește următoarele: „Curtea Supremă poate, după audierea procurorului general și fără a fi obligată de condițiile prevăzute la art. 353, să permită deschiderea excepțională a procedurilor penale în beneficiul unei persoane condamnate pentru o infracțiune în cazul în care o examinare a dosarului (i) în cursul deliberărilor preliminare privind un motiv de nulitate sau după o audiere publică ...; sau (ii) la o cerere specială făcută de procuror general ... ridică îndoieli considerabile în ceea ce privește corectitatea faptelor pe care s-a bazat o condamnare și care nu pot fi dispăreate de anchete suplimentare ordonate de Curtea Supremă în sine.” 22. art. 1435 din Codul Civil (Allgemeines Bürgerliches Gesetzbuch) citește după cum urmează: „Chiar și lucrurile care au fost transferate pentru a onora o datorie autentică pot fi recuperate de către donator de la beneficiar dacă cauza juridică de păstrare a acestora a încetat să existe.” 23. art. 363a din Codul de Procedințe Penale, în vigoare începând cu 1 martie 1997, prevede în titlul „Reînnoirea procedurilor penale” (Erneuerung des Strafverfahrens), după cum urmează: „1. În cazul în care este stabilit într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului că a existat o încălcare a Convenției pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Journal Oficial [Bundexesetzblatt] nr. 210/1958) sau a unuia dintre protocolele sale din cauza unei hotărâri [Entscheidung] sau a unei hotărâri [Verfügung] de o instanță penală, se desfășoară un proces de redresare în măsura în care nu poate fi exclus că încălcarea ar putea afecta decizia într-un mod prejudiciabil persoanei în cauză. Toate cererile de redresare sunt hotărâte de Curtea Supremă. Cei care sunt afectați de încălcarea determinată, precum și de Procurorul General, au dreptul să depună o cerere. art. 282 § 1 din Codul de Procedințe Penale se aplică în mod analogic. Cererea trebuie depusă la Curtea Supremă. În cazul în care Procurorul General depune o cerere, persoanele afectate, în cazul în care cel afectat depune o cerere Oficiul General de Procuror, se aude. art. 35 § 2 din Codul de Procedințe Penale se aplică în mod analogic.” Mai multe informații privind această dispoziție pot fi găsite în ATV Privatfernseh GmbH c. Austria (dec.) (nr. 58842/09, §§ 18-22, 6 octombrie 2015).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-01-29
0,96
ATV PRIVAT TV GMBH & CO KG v. AUSTRIA
host, followed by footage of a big and a small hippopotamus strolling around, and then reverting back to the host again. During the report, the host narrated the following text: “Vice-Chancellor Herbert Haupt is godfather to a baby hippopot
CtEDO 2002-07-18
0,90
CASE OF FREIHEITLICHE LANDESGRUPPE BURGENLAND v. AUSTRIA
of the periodical could not find that Mr Kaplan was insulted by being referred to as a pig. 13. On 3 January 1996 Mr Kaplan appealed. On 13 March 1996 the Vienna Court of Appeal ( Oberlandesgericht ) upheld the acquittal of Mr Rauter. Howev
CtEDO 2015-10-06
0,89
ATV PRIVATFERNSEH-GMBH v. AUSTRIA
1. The applicant, ATV Privatfernseh-GmbH, is a broadcasting company established under Austrian Law with its seat in Vienna. It is represented before the Court by Mr G. Lansky, a lawyer practising in Vienna. 2. The Austrian Government (“the
CtEDO 2001-09-25
0,89
DIE FREIHEITLICHEN LANDESGRUPPE BURGENLAND v. AUSTRIA
tree which stands for integrity, the two pigs symbolising, in the present context, the constant rooting for irregularities and insinuations. The caricature was a humoristic reappraisal of the political debate referred to in the article publ
CtEDO 2001-10-09
0,89
WALTER v. AUSTRIA
detriment of the Luxembourg B. Bank. On 7 July 1997 the weekly magazine “Profil” published an article about the applicant and the criminal proceedings against him. On 9 July 1997 the applicant sent a request for a publication of a reply ( G
Sursă