SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 24592/09 Șule Ferda Yay împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 16 mai 2017 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Paul Lémpres, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 16 august 2016 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURĂ recurenta, M Șule Ferda Yay, este un resortisant turc născut în 1953 și rezident în Kastamunu. Dl Eldem, avocat la Ankara. Guvernul turc ( Invocând art. 13 din Convenție, ea a denunțat, de asemenea, că, la momentul faptelor, a contestat această sancțiune disciplinară în fața instanțelor interne. La 28 august 2014, cererea a fost comunicată guvernului EN′ Recurenta susține că condamnarea care i-a fost aplicată, ca pedeapsă disciplinară, ca urmare a unei declarații formulate de aceasta în fața superiorilor săi ierarhici constituie o încălcare a libertății sale de exprimare. În această privință, aceasta invocă art. 10 din convenție. Aceasta se plânge, de asemenea, de lipsa unei căi de atac efective care să îi permită să își prezinte travaliul întemeiat pe art. 10 din Convenție din cauza faptului că, la momentul faptelor, a făcut obiectul unei căi de atac judiciare pentru a contesta sancțiunea disciplinară în cauză. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, guvernul a prezentat, printr-o scrisoare din 16 august 2016, o declarație unilaterală pentru rezolvarea problemei ridicate de cerere. În plus, acesta a invitat Curtea să șteargă cererea de participare în temeiul articolului 37 din Convenție. The Government of the Republic of Turkey hereby wishes to express by way of unilateral declaration its acknowledgement that the applicicants having been impuned reprimand as disciplinary sanction for her remarks to her superiors did not met the standards enshrined in Article 10 of the Convention, as well as, that the impossibility for the aplicant, at the material time, to use a legal challenge against the disciplinary sanction she received did not not the standards enshrined in Article 13 of the Convention. The Government would in the first place like to Recall that Article 129/3 of the Constitution of the Republic of Turkey, which provided that warning and reprimand cannot be subject to Judicial review, was amendad in 2010, thereby making available a judicial remedy remedy against such pedepseshments. Accordingly, the Government would like to underline that by virtute of the in addition, the Government would like to underline that pursuant to Article 133 of the Civil Servants Act nr. 657, the aplicant is entitled to request that her disciplinary record be erased. In this context, the Government is of the opinie that there will be no need to renew the proceseding vizioning the present application. Consequently, the Government is pregated to pay the applicant 1.600 (one thousand and sase hundred) Euros to cover any pecuniary and moraly damage as well as costs and expense, inclusiv lawyer fees. This sum will be converted into the national currency at the spline applicable on the data of payment, and will be free of any further taxes that may be applicable. It will be plata within three months from the data of notification rendred by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertakes to pay simplu interest on it, from expiry of that periood until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the fault period plus treie percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case (...) 10. Printr-o scrisoare din 22 septembrie 2016, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale, că o hotărâre de încălcare ar oferi o mai bună aplicare a drepturilor protejate prin convenție 11. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, aceasta poate decide, în orice moment al procedurii, să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. 12. Curtea amintește în continuare că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. 13. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI și Deciziile WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). 14. Curtea a stabilit într-o serie de cauze, printre care cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fuentes Bobo c. Spania, n 392/93/98, § 38, 29 februarie 2000, Harabin c. Slovacia (dec.), n 62584/00, CEDH 2004-VI, Guja c. Moldova [GC], n 14277/04, § 70, CEDH 2008 și Kayasu c. Turcia, n 64119/00 și 76292/01, § 77, 13 noiembrie 2008) și al celui cu privire la încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă, protejat prin art. 13 din Convenție (Karaçay c. Turcia, n 6655/03, § 39 și 45, 27 15 Având în vedere natura concesiunilor pe care le cuprinde declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care corespunde sumelor alocate în cauze similare, Curtea nu mai consideră că este justificat să se continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (c) din Convenție]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii (art. 37 alineatul (1) din convenție). Curtea interpretează declarația guvernului în sensul că suma propusă, convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenție. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, guvernul va trebui să plătească, de la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. 18. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 19. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la articolele 10 și 13 din convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție.
Requête n
o
24592/09
Șule Ferda YAY
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 16 mai 2017 en un comité composé de
:
Ledi Bianku,
président,
Paul Lemmens,
Jon Fridrik Kjølbro,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 mai 2009,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 16 août 2016 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requérante, M
me
Șule Ferda Yay, est une ressortissante turque née en 1953 et résidant à Kastamonu. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
M.N. Eldem, avocat à Ankara.
2.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
3.
Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante, fonctionnaire de l’État, se plaignait de la sanction disciplinaire – à savoir un blâme – qui lui avait été infligée en raison de propos tenus par elle devant ses supérieurs hiérarchiques.
4.
Invoquant l’article 13 de la Convention, elle dénonçait également l’impossibilité, à l’époque des faits, de contester cette sanction disciplinaire devant les juridictions internes.
5.
Le 28 août 2014, la requête a été communiquée au Gouvernement
.
6.
La requérante allègue que le blâme qui lui a été infligé, à titre de sanction disciplinaire, en raison de propos tenus par elle devant ses supérieurs hiérarchiques constitue une atteinte à sa liberté d’expression. Elle invoque à cet égard l’article 10 de la Convention.
7.
Elle se plaint aussi d’une absence de recours effectif susceptible de lui permettre de présenter son grief tiré de l’article 10 de la Convention en raison de l’impossibilité, à l’époque des faits, d’exercer un recours juridictionnel pour contester la sanction disciplinaire en question.
8.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le Gouvernement a présenté, par une lettre du 16 août 2016, une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
9.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Government of the Republic of Turkey hereby wishes to express by way of unilateral declaration its acknowledgement that the applicant’s having been imposed reprimand as disciplinary sanction for her remarks to her superiors did not meet the standards enshrined in Article 10 of the Convention, as well as, that the impossibility for the applicant, at the material time, to use a legal challenge against the disciplinary sanction she received did not meet the standards enshrined in Article
13 of the Convention.
The Government would in the first place like to recall that Article 129/3 of the Constitution of the Republic of Turkey, which provided that warning and reprimand cannot be subject to judicial review, was amended in 2010, thereby making available a judicial remedy against such punishments. Accordingly, the Government would like to underline that by virtue of the
amendment in question, similar complaints will not be raised anymore.
In addition, the Government would like to underline that pursuant to Article 133 of the Civil Servants Act no. 657, the applicant is entitled to request that her disciplinary record be erased. In this context, the Government is of the opinion that there will be no need to renew the
proceedings regarding the present application.
Consequently, the Government is prepared to pay the applicant 1,600 (one thousand and six hundred) Euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and
expenses, including lawyer fees. This sum will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any further taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of
notification of the decision rendered by the Court pursuant to Article
37 § 1 of the European Convention on Human
Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the
Government undertakes to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case (...)
»
10.
Par une lettre du 22 septembre 2016, la requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale, estimant qu’un arrêt de violation offrirait une meilleure application des droits protégés par la Convention.
11.
La Cour rappelle que, en vertu de l’article 37 de la Convention, elle peut, à tout moment de la procédure, décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
12.
La Cour rappelle encore que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, et ce même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
13.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI, et les décisions
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
14.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne le grief tiré d’une violation du droit à la liberté d’expression des fonctionnaires, protégé par l’article
10 de la Convention (voir, par exemple,
Vogt c. Allemagne
, 26
septembre 1995, §
53, série A n
o
323,
Wille c. Liechtenstein
[GC], n
o
Fuentes Bobo c. Espagne
, n
o
39293/98, § 38, 29 février 2000,
Harabin c.
Slovaquie
(déc.), n
o
Guja c. Moldova
[GC], n
o
14277/04, § 70, CEDH 2008, et
Kayasu c. Turquie
, n
os
64119/00 et 76292/01, § 77, 13 novembre 2008) et celui tiré d’une violation du droit à un recours effectif, protégé par l’article 13 de la Convention (
Karaçay c. Turquie
, n
o
6615/03, §§ 39 et 45, 27
mars 2007).
15.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui correspond aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c) de la Convention).
16.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 §
1
in fine
de la Convention).
17.
La Cour interprète la déclaration du Gouvernement dans le sens que la somme proposée, convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de ce délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
18.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
19.
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 10 et 13 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle, en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 15 juin 2017.
Hasan Bakırcı
Ledi Bianku
Greffier adjoint
Président