SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 52428/08 Osman BAYDEMIR și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 16 mai 2017 într-un comitet compus din Julia Laffranque, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINIT Lista părților solicitante figurează în anexă. Guvernul turc ( Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 13 iunie 2006, procurorul Republicii Diyarbakýr a inițiat o acțiune publică împotriva reclamanților. Acesta le-a reproșat prim-ministrului danez că a trimis o scrisoare prim-ministrului danez pentru a-și exprima sprijinul pentru un canal de televiziune care difuza din Danemarca, o scrisoare care urma unei cereri din partea autorităților turce către guvernul danez de a anula licența de difuzare a acestui lanț din cauza relațiilor pretinse ale acesteia cu o organizație ilegală. La 15 aprilie 2008, tribunalul din Diyarbakar (inclusiv tribunalul din Diyarbakr) și-a recunoscut hotărârea pe fond în fața unei instanțe judecătorești în prezența reclamanților, cu excepția a șase din ei și a avocaților acestora. Ea a recunoscut reclamanții vinovați de încălcarea dreptului penal și a infractorilor și i-a condamnat la înjunghieri judiciare cu o valoare de 1 875 de lire turce (TRY). Tribunalul a precizat că a fost definitiv, valoarea amenzilor care nu depășeau 2 000 de TRY. Această hotărâre a fost citită și notificată oral avocaților și reclamanților prezenți. Dreptul intern relevant, în conformitate cu art. 305 § 2 din Legea nr. 1412 privind procedura penală (□ Legea nr. 1412 În acest context, deciziile de condamnare la o amendă judiciară mai mică de 2 000 de TRY (aproximativ 900 EUR) nu erau susceptibile de recurs în casație. GRIFS Invocând art. 10 din Convenție, reclamanții denunță o încălcare a libertății lor de exprimare din cauza condamnării lor penale. Pe teren de la art. 13 din Convenție, aceștia se plâng de posibilitatea de a formula un recurs împotriva hotărârii din 15 aprilie 2008 în recurs împotriva hotărârii din 15 aprilie 2008. În plus, reclamanții susțin că condamnarea lor penală constituie o încălcare a dreptului la libertatea de exprimare protejat de art. 10 din Convenție. 10. În plus, aceștia susțin că faptul că dreptul lor de a se confrunta cu casarea împotriva hotărârii din 15 aprilie 2008 constituie o încălcare a articolului 13 din convenție. 11. Guvernul a ridicat o excepție de la nerespectarea termenului de șase luni și a arătat că hotărârea pronunțată la 15 aprilie 2008 a indicat în mod clar în hotărârea pronunțată la 15 aprilie 2008 în prezența avocaților reclamanților că această decizie era definitivă și, prin urmare, consideră că cererea a fost introdusă cu întârziere. 12. Reclamanții susțin că nu au putut ști că hotărârea în cauză nu era susceptibilă de recurs în Casație înainte de a obține notificarea scrisă și de a lua cunoștință de conținutul acesteia, chiar dacă avocații lor erau prezenți la pronunțarea hotărârii și că acesta era considerat definitiv. În acest sens, ele indică faptul că avocații lor au primit notificarea scrisă a acestei hotărâri la diferite date cuprinse între 5 Mai 2008 și 6 iunie 2008 consideră că termenul de șase luni trebuie să înceapă să curgă cel mai devreme de la 5 mai 2008, data la care ar fi avut loc prima notificare scrisă și, prin urmare, consideră că cererea a fost depusă în conformitate cu termenul de șase luni 13. Curtea amintește că termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție începe să curgă de la data la care reclamantul și/sau reprezentantul său are o cunoaștere suficientă a deciziei interne definitive, cu condiția ca această dată să fie, în principiu, cea a notificării deciziei, în cazul în care acest motiv este prevăzut de dreptul intern, cu excepția cazului în care se demonstrează că părțile interesate au avut cunoștință anterior de acest lucru ( Worm c. Austria, 29 august 1997, § 33, Rec., 1997, p. Comisia observă apoi că această hotărâre le-a fost citită și notificată oral cu ocazia pronunțării sale și subliniază, în special, că caracterul definitiv al acestei decizii a fost precizat avocaților și reclamanților prezenți la pronunțarea hotărârii, ceea ce este, de altfel, recunoscut de reclamanți [punctul 12 litera (c) ]. Mai sus).În lumina celor de mai sus, Curtea este de părere că instanele naionale nu aveau nevoie să obină notificarea scrisă a hotărârii din 15 aprilie 2008 cu privire la faptul că acesta era definitiv și nu era susceptibil de recurs. 15. În orice caz, Curtea ia notă de faptul că, la pronunțarea hotărârii, instanța judecătorească a indicat cuantumul amenzilor judiciare aplicate reclamanților, și anume 1 875 TRY. În acest sens, Curtea consideră că reclamanții sau avocații acestora ar fi trebuit să știe în acel moment că, în conformitate cu art. 305 2 din Legea nr. 1412 (punctul 6 de mai sus), hotărârile de condamnare la o amendă judiciară mai mică de 2 000 TRY nu au fost susceptibile de recurs în casation. 16. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamanții și avocații acestora aveau cunoștințe suficiente cu privire la hotărârea din 15 aprilie 2008 și la caracterul definitiv al acesteia în momentul pronunțării acestei decizii. Prin urmare, în speță, termenul de șase luni a început să curgă la 15 aprilie 2008. Or, cererea a fost formulată la 28 octombrie 2008, adică la mai mult de șase luni de la decizia internă definitivă. 17. Prin urmare, această cerere este tardivă și trebuie respinsă pentru nerespectarea termenului de șase luni, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 15 iunie 2017. Hasan Bak Abdulkadir A mai mult de un resortisant turc născut în 1972, rezident în Mardin și reprezentat de R.Yalç Hurșit ALTEKON este un resortisant turc născut în 1975, rezident în Hakkari și reprezentat de R.Yalç Mehmet Naslar ARAS este un resortisant turc născut în 1965, rezident în Muș și reprezentat de R.Yalç Seyfettin AYDIN născut la data de 16/05/1954 este un resortisant turc născut în 1954, rezident în Siirt și reprezentat de R.Yalç Nadir B′NGÖL este un resortisant turc născut în 1950, rezident în Diyarbakćr și reprezentat de R.Yalç Murat CEYLAN este un resortisant turc născut în 1972, rezident în Diyarbak Mehmet Selim DEM ElectroluxR a decedat la 22 februarie 2009. Moștenitorii săi Cahide DEM Faik URSUN este un resortisant turc născut în 1953, rezident în șenac și reprezentat de R.Yalç Ahmet ERTAK este un resortisant turc născut în 1965, rezident în șenac și reprezentat de R.Yalç Hüseyin KALKAN este un resortisant turc născut în 1962, rezident în Batman și reprezentat de R.Yalç Fikret KAYA este un resortisant turc născut în 1970, rezident în Diyarbak Mukaddes KUBILAY este un resortisant turc născut în 1955, cu reședința în A Hüseyin ÖÕRETMEN este un resortisant turc născut în 1950, rezident în Șanl Yurdusev ÖZSÖKMENLER este un resortisant turc născut în 1952, rezident în Diyarbak Gülcihan ȘinclusivMȘEK este un resortisant turc născut în 1971, rezident în Diyarbak Mehmet TANHAN este un resortisant turc născut în 1954, rezident în Mardin și reprezentat de R.Yalç Hurșit TEKinclusivN este un resortisant turc născut în 1952, rezident în Hakkari și reprezentat de R.Yalç Mehmet Salih YILDIZ este un resortisant turc născut în 1949, rezident în Hakkari și reprezentat de R.Yalç
Requête n
o
52428/08
Osman BAYDEMIR et autres
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 16 mai 2017 en un comité composé de
:
Julia Laffranque,
présidente,
Jon Fridrik Kjølbro,
Stéphanie Mourou-Vikström,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28 octobre 2008,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La liste des parties requérantes figure en annexe.
2.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
A.
Les circonstances de l’espèce
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
Le 13 juin 2006, le procureur de la République de Diyarbakır engagea une action publique à l’encontre des requérants. Il reprochait à ces derniers d’avoir adressé une lettre au Premier ministre danois pour manifester leur soutien à une chaîne de télévision diffusant depuis le Danemark, lettre qui faisait suite à une demande des autorités turques au gouvernement danois visant à l’annulation de la licence de diffusion de cette chaîne en raison des liens allégués de celle-ci avec une organisation illégale.
5.
Le 15 avril 2008, la cour d’assises de Diyarbakır («
la cour d’assises
») rendit son arrêt sur le fond à l’issue d’une audience tenue en présence des requérants, à l’exception de six d’entre eux, et de leurs avocats. Elle reconnut les requérants coupables de l’infraction d’apologie de crime et de criminels, et elle les condamna à des amendes judiciaires d’un montant de 1 875 livres turques (TRY). L’arrêt précisait qu’il était définitif, le montant des amendes infligées ne dépassant pas 2 000 TRY. Cet arrêt fut lu et notifié oralement aux avocats et aux requérants présents.
B.
Le droit interne pertinent
6.
Selon l’article 305 § 2 de la loi n
o
1412 sur la procédure pénale («
la loi n
o
1412
»), tel qu’il était en vigueur à l’époque des faits, les décisions portant condamnation à une amende judiciaire inférieure à 2
(soit environ 900
EUR) n’étaient pas susceptibles de pourvoi en cassation.
7.
Invoquant l’article 10 de la Convention, les requérants dénoncent une atteinte à leur liberté d’expression en raison de leur condamnation pénale.
8.
Sur le terrain de l’article 13 de la Convention, ils se plaignent de l’impossibilité de former un pourvoi en cassation contre l’arrêt du 15
avril 2008.
9.
Les requérants allèguent que leur condamnation pénale constitue une atteinte à leur égard du droit à la liberté d’expression protégé par l’article 10 de la Convention.
10.
Ils soutiennent en outre que l’impossibilité pour eux de se pourvoir en cassation contre l’arrêt du 15 avril 2008 constitue une violation de l’article 13 de la Convention.
11.
Le Gouvernement soulève une exception d’irrecevabilité tirée du non-respect du délai de six mois. Il indique que la cour d’assises avait clairement indiqué dans son arrêt prononcé le 15 avril 2008 en présence des avocats des requérants que cette décision était définitive. Il estime donc que la requête a été introduite tardivement.
12.
Les requérants soutiennent qu’ils ne pouvaient pas savoir que l’arrêt susmentionné était non susceptible de pourvoi en cassation avant d’obtenir sa notification écrite et de prendre connaissance de son contenu, même si leurs avocats étaient présents lors du prononcé de l’arrêt et que celui-ci était qualifié de définitif. Ils indiquent à cet égard que leurs avocats ont reçu la notification écrite de cet arrêt à différentes dates comprises entre le 5
mai 2008 et le 6 juin 2008. Ils considèrent que le délai de six mois doit commencer à courir au plus tôt à compter du 5 mai 2008, date à laquelle la première notification écrite aurait eu lieu. Selon eux, la requête a donc été introduite dans le respect du délai de six mois.
13.
La Cour rappelle que le délai des six mois prévu à l’article 35 § 1 de la Convention commence à courir à partir de la date à laquelle le requérant et/ou son représentant a une connaissance suffisante de la décision interne définitive, étant entendu que cette date est, en principe, celle de la signification de la décision, si ce moyen est prévu par le droit interne, sauf s’il est démontré que les intéressés en ont eu connaissance auparavant (
Worm c. Autriche
, 29
août 1997, §
33,
Recueil des arrêts et décisions
1997
‑
V, et
Baghli c. France
, n
o
14.
En l’espèce, la Cour observe que les avocats des requérants ainsi que la plupart de ces derniers ont assisté à l’audience du 15 avril 2008 à l’issue de laquelle l’arrêt de la cour d’assises a été rendu. Elle note ensuite que cet arrêt leur a été lu et notifié oralement lors de son prononcé. Elle relève en particulier que le caractère définitif de cette décision a été précisé aux avocats et aux requérants présents lors du prononcé de l’arrêt, ce qui est d’ailleurs reconnu par les requérants eux-mêmes (paragraphe 12 ci
‑
dessus). Eu égard à ce qui précède, la Cour est d’avis que les requérants n’avaient pas besoin d’obtenir la notification écrite de l’arrêt du 15 avril 2008 pour savoir que celui-ci était définitif et non susceptible de pourvoi.
15.
En tout état de cause, la Cour note que, lors du prononcé de l’arrêt, la cour d’assises a indiqué le montant des amendes judiciaires infligées aux requérants, à savoir 1 875 TRY. Elle estime à cet égard que les requérants ou leurs avocats auraient dû savoir à ce moment-là que, selon l’article
305
§
2 de la loi n
o
1412 (paragraphe 6 ci-dessus), les décisions portant condamnation à une amende judiciaire inférieure à 2
000
TRY n’étaient pas susceptibles de pourvoi en cassation.
16.
À la lumière de ce qui précède, la Cour considère que les requérants et leurs avocats avaient une connaissance suffisante de l’arrêt de la cour d’assises du 15 avril 2008 et de son caractère définitif lors du prononcé de cette décision. Par conséquent, en l’espèce, le délai de six mois a commencé à courir le 15 avril 2008. Or la requête a été introduite le 28 octobre 2008, soit plus de six mois après la décision interne définitive.
17.
Il s’ensuit que cette requête est tardive et qu’elle doit être rejetée pour non-respect du délai de six mois, en application de l’article 35 §§
1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 15 juin 2017.
Hasan Bakırcı
Julia Laffranque
Greffier adjoint
Présidente
Osman BAYDEMİR est un ressortissant turc né en 1971, résidant à Ankara et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Abdülkerim ADAM est un ressortissant turc né en 1961, résidant à Mardin et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Abdulkadir AĞAOĞLU est un ressortissant turc né en 1972, résidant à Mardin et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Abdullah AKENGİN est un ressortissant turc né en 1971, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Seyfettin ALKUM est un ressortissant turc né en 1949, résidant à Mardin et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Hurșit ALTEKİN est un ressortissant turc né en 1975, résidant à Hakkari et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Süleyman ANIK est un ressortissant turc né en 1944, résidant à Mardin et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Fırat ANLI est un ressortissant turc né en 1971, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Mehmet Nasır ARAS est un ressortissant turc né en 1965, résidant à Muș et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
İsmail ARSLAN est un ressortissant turc né en 1950, résidant à Șanlıurfa et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Nuran ATLI SÖYLER née le 30/05/1977 est une ressortissante turque née en 1977, résidant à Mardin et représentée par R.Yalçındağ Baydemir
Seyfettin AYDIN né le 16/05/1954 est un ressortissant turc né en 1954, résidant à Siirt et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Șükran AYDIN est une ressortissante turque née en 1957, résidant à Diyarbakır et représentée par R.Yalçındağ Baydemir
Șeyhmus BAYHAN est un ressortissant turc né en 1975, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Nadir BİNGÖL est un ressortissant turc né en 1950, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Aydın BUDAK est un ressortissant turc né en 1968, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Demir ÇELİK est un ressortissant turc né en 1959, résidant à Muș et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Murat CEYLAN est un ressortissant turc né en 1972, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Emrullah CİN est un ressortissant turc né en 1963, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Mehmet Selim DEMİR est décédé le 22 février 2009. Ses héritiers Cahide DEMİR, Özcan DEMİR, Evin DEMİR, Mehmet Can DEMİR et Mehmet Șah DEMİR, résidant à Batman, poursuivent la requête.
Abdullah DEMİRBAȘ est un ressortissant turc né en 1966, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Faik DURSUN est un ressortissant turc né en 1953, résidant à Șırnak et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Ayhan ERKMEN est un ressortissant turc né en 1973, résidant à Mardin et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Songül EROL ABDİL est une ressortissante turque née en 1972, résidant à Tunceli et représentée par R.Yalçındağ Baydemir
Ahmet ERTAK est un ressortissant turc né en 1965, résidant à Șırnak et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Leyla GÜVEN est une ressortissante turque née en 1964, résidant à Viranșehir et représentée par R.Yalçındağ Baydemir
Mehmet Tahir KAHRAMANER est un ressortissant turc né en 1947, résidant à Muș et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Hüseyin KALKAN est un ressortissant turc né en 1962, résidant à Batman et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Ramazan KAPAR est un ressortissant turc né en 1970, résidant à Mardin et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Zülküf KARATEKİN est un ressortissant turc né en 1965, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Fikret KAYA est un ressortissant turc né en 1970, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Mehmet KAYA est un ressortissant turc né en 1964, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Osman KESER est un ressortissant turc né en 1960, résidant à Adana et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Mukaddes KUBILAY est une ressortissante turque née en 1955, résidant à Ağrı et représentée par R.Yalçındağ Baydemir
Muhsun KUNUR est un ressortissant turc né en 1956, résidant à Șirnak et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Burhan KURHAN est un ressortissant turc né en 1971, résidant à Batman et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Hüseyin ÖĞRETMEN est un ressortissant turc né en 1950, résidant à Șanlıurfa et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Zeyniye ÖNER est une ressortissante turque née en 1958, résidant à Mardin et représentée par R.Yalçındağ Baydemir
Orhan ÖZER est un ressortissant turc né en 1965, résidant à Muș et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Yurdusev ÖZSÖKMENLER est une ressortissante turque née en 1952, résidant à Diyarbakır et représentée par R.Yalçındağ Baydemir
Resul SADAK est un ressortissant turc né en 1959, résidant à Șırnak et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Ethem ȘAHİN est un ressortissant turc né en 1970, résidant à Șanlıurfa et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Gülcihan ȘİMȘEK est une ressortissante turque née en 1971, résidant à Diyarbakır et représentée par R.Yalçındağ Baydemir
Mulla ȘİMȘEK est un ressortissant turc né en 1964, résidant à Konya et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Cihan SİNCAR est une ressortissante turque née en 1957, résidant à Mardin et représentée par R.Yalçındağ Baydemir
Mehmet TANHAN est un ressortissant turc né en 1954, résidant à Mardin et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Kutbettin TAȘKIRAN est un ressortissant turc né en 1954, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Metin TEKÇE est un ressortissant turc né en 1972, résidant à Hakkari et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Hurșit TEKİN est un ressortissant turc né en 1952, résidant à Hakkari et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Esat ÜNER est un ressortissant turc né en 1966, résidant à Batman et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Ali YILDIZ est un ressortissant turc né en 1962, résidant à Diyarbakır et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Mehmet Salih YILDIZ est un ressortissant turc né en 1949, résidant à Hakkari et représenté par R.Yalçındağ Baydemir
Muzaffer YÖNDEMLİ est un ressortissant turc né en 1961, résidant à Aydın et représenté par R.Yalçındağ Baydemir