N.K.Ö. c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 64486/10 N.K.Ö. împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 16 mai 2017 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Valeriu Gritco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak După deliberarea sa, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA recurenta, dl N. K. Ö., este un resortisant turc născut în 1968 și rezident la Istanbul. Vicepreședinta secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de recurentă [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Fără a aduce atingere articolului precis din Convenție, recurenta se plânge de obligația care le-ar fi fost impusă copiilor să recite înainte de masă o rugăciune în limba turcă, pe care o consideră incompatibilă cu principiul laicității. Comisia susține că practica acestei activități perișcolare era contrară regulamentului privind instituțiile de învățământ preprimar afiliate la Ministerul Educației Naționale și că aceasta făcea obiectul unei presiuni psihologice asupra copiilor săi în vârstă de 3 și 5 ani. La 9 mai 2016, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile recurentei, astfel cum au fost prezentate mai sus. Pe de altă parte, printr-o scrisoare din 19 mai 2016, reclamantul a fost atras la art. 36 alineatele (2) și (4) din Regulamentul de procedură conform căruia, în această etapă a procedurii, reclamanta trebuia să fie reprezentată, cu excepția cazului în care președintele camerei decide altfel. Această scrisoare a rămas fără răspuns. Prin urmare, o a doua scrisoare cu confirmare de primire din 21 aprilie 2016 În iunie 2016, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras din nou atenția recurentei asupra articolului 36 §§ 2 și 4 din regulament. În plus, Comisia a precizat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, aceasta putea elimina o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamanta nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamanta care nu a răspuns la aceasta. La 15 noiembrie 2016, Curtea a primit observațiile guvernului cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Prin scrisoarea cu confirmare de primire din 28 noiembrie 2016, aceste observații au fost adresate recurentei care a fost invitată să își prezinte observațiile până la 9 ianuarie 2017. Iunie 2016, Curtea a precizat, de asemenea, că: în conformitate cu articolul (a) din Convenție, aceasta putea șterge o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamanta nu intenționează să o mențină. Din registrele poștale reiese că această scrisoare nu a fost solicitată de reclamantă la oficiul poștal. Această scrisoare a rămas, de asemenea, fără răspuns. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului in fine din Convenție. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și comunicat în scris la 15 iunie 2017. Hasan Bak

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

64486/10

N.K.Ö.

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 16 mai 2017 en un comité composé de

:

Ledi Bianku,

président,

Valeriu Grițco,

Stéphanie Mourou-Vikström,

juges,

et de Hasan Bakırcı,

greffier adjoint de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 12 octobre 2010,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

La requérante, M

me

N. K. Ö., est une ressortissante turque née en 1968 et résidant à Istanbul. La vice-présidente de la section a accédé à la demande de non

‑

divulgation de son identité formulée par la requérante (article

47 §

3 du règlement).

2.

Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent.

3.

Sans invoquer d’article précis de la Convention, la requérante se plaint de l’obligation qui aurait été faite à ses enfants de réciter avant le repas une prière en turc, procédé qu’elle estime incompatible avec le principe de laïcité. Elle soutient que la pratique de cette activité périscolaire était contraire au règlement relatif aux établissements d’éducation préprimaires affiliés au ministère de l’Éducation nationale et qu’elle faisait subir une pression psychologique à ses enfants de 3 et 5 ans.

4.

Le 9 mai 2016, la Cour a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs de la requérante tels qu’exposés ci-dessus.

5.

Par ailleurs, par une lettre du 19 mai 2016, l’attention de la requérante a été attirée sur l’article 36 §§ 2 et 4 du règlement selon lequel la partie requérante devait, à ce stade de la procédure, être représenté, sauf décision contraire du président de la chambre. Cette lettre est demeurée sans réponse. Par conséquent, une seconde lettre avec accusé de réception du 21

juin 2016, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a de nouveau attiré l’attention de la requérante sur l’article 36

§§ 2 et 4 du règlement. Elle a en outre précisé qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que la requérante n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue à la requérante qui n’y a pas répondu.

6.

Le 15 novembre 2016, la Cour a reçu les observations du Gouvernement sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Par une lettre avec accusée de réception du 28 novembre 2016, ces observations ont été adressées à la requérante qui a été invitée à présenter les siennes au plus tard le 9 janvier 2017. Dans ce même courrier, se référant à la lettre du 21

juin 2016, la Cour a également précisé qu’aux termes de l’article

37

§

1

a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que la requérante n’entend pas maintenir celle-ci. Il ressort des registres de la poste que cette lettre n’a pas été réclamée par la requérante au bureau de poste. Cette lettre est également demeurée sans réponse.

EN DROIT

7.

À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article

37

§

1

in fine

de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 15 juin 2017.

Hasan Bakırcı

Ledi Bianku

Greffier adjoint

Président