BOGDAN v. CROATIA

Comunicat la 22 mai 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 14746/15 Marija BOGDAN împotriva Croației depusă la 20 martie 2015 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile civile încheiate împotriva unui spital care solicită daune pentru neglijență medicală. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește modul în care instanțele interne au evaluat dovezi și despre a trebui să plătească 161.681 kune croate (HRK) [1] pentru societatea de asigurare, care a intervenit în cadrul procedurii ca terță parte din partea spitalului, pentru costurile reprezentației sale de către un avocat. Cazul este similar cu cazul Derbuc v. Croația , nr. 53977/14, comunicat guvernului la 13 octombrie 2016. A existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în cazul în cauză în următoarele aspecte: (a) a existat o restricție disproporționată a dreptului de acces al reclamantului la o instanță din cauza presupusei atribuiri excesive de costuri către intervenent? (b) Hotărârea Curții Supreme a susținut hotărârile judecătoreștilor de judecată care ordonă reclamantului să suporte costurile de reprezentare ale intervenentului de către un avocat în conformitate cu punctul de vedere exprimat de aceeași instanță în hotărârea sa nr. Rev-129/09-2 din 23 martie 2010? Dacă este cazul, există „diferențe pronunțate și de lungă durată” în jurisprudența Curții Supreme cu privire la această chestiune? În cazul în care există astfel de diferențe, legislația internă prevede mecanisme de depășire a incoherenței jurisprudenței și, dacă este cazul, a fost aplicat acest mecanism și în ce sens? (c) Reclamanții reușiți în temeiul dreptului intern au dreptul de a solicita costurile procedurii de către intervenenții care au aderat la inculpați nereușiți? Reclamanții nereușiți în temeiul legii interne trebuie întotdeauna să plătească costurile procedurii către intervenitorii care s-au alăturat acuzaților de succes? Dacă răspunsul la ambele întrebări anterioare în lit. (c) este pozitiv, a fost principiul egalității de arme respectat în cazul reclamantului, având în vedere că intervenentul, indiferent de rezultat, nu pare să aibă niciodată riscul de a avea de a plăti costurile procedurii reclamantului? A fost atribuirea costurilor reclamantului să plătească interventorului în încălcarea dreptului ei la bucuria pașnică a bunurilor sale, în contravenție cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Perdigão c. Portugalia [GC], nr. 24768/06, 16 noiembrie 2010)? [1] Aproximativ 21,416,50 euro (EUR) în acel moment.

Communicated on 22 May 2017

FIRST SECTION

Application no. 14746/15

Marija BOGDAN

against Croatia

lodged on 20 March 2015

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns civil proceedings the applicant instituted against a hospital seeking damages for medical negligence. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the way the domestic courts assessed evidence, and about having to pay 161,681 Croatian kunas (HRK)

[1]

to the insurance company, which intervened in the proceedings as a third party on the side of the hospital, for the costs of its representation by an advocate. The case is similar to the case of

Derbuc v. Croatia

, no.

53977/14, communicated to the Government on 13 October 2016.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of Article 6 § 1 of the Convention in the present case in the following respects:

(a)

Has there been a disproportionate restriction on the applicant’s right of access to a court on account of the allegedly excessive award of costs to the intervener?

(b)

Was the Supreme Court’s decision upholding the lower-courts’ decisions ordering the applicant to bear the intervener’s costs of representation by an advocate consistent with the view expressed by the same court in its judgment no. Rev-129/09-2 of 23 March 2010? If so, are there “profound and long-standing differences” in the case-law of the Supreme Court on that issue? If there are such differences, does the domestic law provide for machinery for overcoming case-law inconsistencies, and if so, has that machinery been applied and to what effect?

(c)

Do successful plaintiffs under the domestic law have a right to claim costs of proceedings from interveners who joined unsuccessful defendants? Do unsuccessful plaintiffs under the domestic law always have to pay the costs of proceedings to interveners who joined successful defendants? If the answer to both of the preceding two questions under (c) is positive, was the principle of equality of arms respected in the applicant’s case given that the intervener, regardless of the outcome, seem to never have been running any risk of having to pay the costs of proceedings to the applicant?

2.

Was the award of costs the applicant was ordered to pay to the intervener in breach of her right to peaceful enjoyment of her possessions, contrary to Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see

Perdigão v.

Portugal

[GC], no. 24768/06, 16 November 2010)?

[1]

Approximately 21,416.50 euros (EUR) at the time.