Decizia nr. 36802/15 W.K. și M.F. împotriva Suediei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 23 mai 2017 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 iulie 2015, Având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și faptul că această măsură a fost respectată, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, un cuplu căsătorit, sunt resortisanți irakieni care s-au născut în 1941 și, respectiv, 1952, locuiesc la Stockholm. Președintele a acordat reclamanților cererea de a-și divulga identitatea (art. 47 § 4). Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna S. Rubil, un avocat practicant la Stockholm. Guvernul suedez („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna C. Hellner Kirstein, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții, ale căror cereri de azil în Suedia au fost în cele din urmă respinse de către autoritățile și instanțele de migrație, s-au plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că expulzia lor în Irak va expune un risc real de a fi ucise sau supuse la tortură sau maltrat din cauza credinței lor creștine. La 3 august 2015, judecătorul de datorie al Curții a hotărât, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, să indique guvernului suedez că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii dinaintea Curții să nu expulze reclamanții în Irak până la o notificare suplimentară. La 11 septembrie 2015, cererea a fost comunicată guvernului. În plus față de observațiile părților, a fost primită o prezentare comună a terțelor de la Centrul European pentru Drept și Justiție, Aide à l’Église en Détresse și SOS Chrétiens d’Orient Prin scrisoarea din 15 martie 2017, Guvernul a informat Curtea că, la 10 martie 2017, Agenția de Migrație (Migrațieverket ) a acordat reclamanților o nouă examinare a cazului lor. Acesta a constatat că există noi circumstanțe în cazul în care se putea presupune că constituie obstacole durabile pentru executarea ordinului de expulzare al reclamanților. Guvernul a remarcat că acest lucru a însemnat că reclamanții vor primi o examinare cuprinzătoare a meritelor cazului lor, ținând seama atât de noile circumstanțe, cât și de motivele inițiale de protecție care se bazează pe acestea. În plus, decizia de a acorda o nouă examinare are efect suspensiv automat asupra ordinului de expulsie care rămâne în vigoare până la o decizie finală în cadrul procedurii de reexaminare. Având în vedere acest lucru, Guvernul a considerat că cererea ar trebui declarată inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne și pentru adoptarea măsurii interioare. În răspunsul la cererea Guvernului, la 5 aprilie 2017 reclamanții au respins că cazul lor este declarat inadmisibil și au dorit să-l mențină. În timp ce au confirmat că au primit o nouă examinare a cazului lor de către Agenția pentru Migrație, au susținut că acest lucru nu înseamnă neapărat că vor fi concediate să rămână în Suedia și că, prin urmare, există un interes de a continua cazul în fața Curții. Cu toate acestea, au convenit că măsurile intermediare ar putea fi ridicate. Reclamanții au plâns că expulzia lor din Suedia către Irak ar fi contrar articolelor 2 și 3 din Convenție care, în părțile relevante, au citit: art. 2 „1. Dreptul tuturor la viață este protejat prin lege. ...” art. 3 „Nimeni nu poate fi supus torturei sau unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Curtea, în calitate de master de caracterizare care trebuie acordată în drept faptelor cazului, consideră că cererea guvernului este examinată în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, mai degrabă decât în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4. 10. Curtea constată că reclamanții nu sunt, deocamdată, expulsiuni de risc din Suedia. Noua lor cerere de azil și un permis de reședință în Suedia va primi un examen deplin al meritelor Agenției Migrației. Dacă decizia agenției este negativă pentru reclamanții, ele pot apela împotriva acesteia la Curtea de Migrație și Curtea de Apel pentru Migrație. Întrucât aceste apeluri au efect suspensiv, reclamanții nu pot fi expulzați în timp ce procedurile sunt în așteptare. Curtea observă, de asemenea, că, în cazul respingerii cererii de azil în Suedia de către toate cazurile interne, acestea pot depune Curtea o nouă cerere. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, Curtea este de părere că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. 11. În plus , în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului. 12. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă și, în consecință, să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista de cazuri. A făcut în limba engleză și notificat în scris la 15 iunie 2017. Fatoș Aracı Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului
Application no. 36802/15
W.K. and M.F.
against Sweden
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 23
May
2017 as a Committee composed of:
Branko Lubarda,
President,
Pere Pastor Vilanova,
Georgios A. Serghides,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 24 July 2015,
Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court and the fact that this measure has been complied with,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicants, a married couple, are Iraqi nationals who were born in
1941 and 1952 respectively and live in Stockholm. The President granted the applicants’ request for their identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4). They were represented before the Court by Ms S. Rubil, a lawyer practising in Stockholm.
2.
The Swedish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs C. Hellner Kirstein, of the Ministry for Foreign Affairs.
3.
The applicants, whose asylum requests in Sweden had been finally rejected by the migration authorities and courts, complained under Articles 2 and 3 of the Convention that their expulsion to Iraq would expose them to a real risk of being killed or subjected to torture or ill-treatment because of their Christian faith.
4.
On 3 August 2015, the duty judge of the Court decided, under Rule 39 of the Rules of Court, to indicate to the Swedish Government that it was desirable in the interest of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to expel the applicants to Iraq until further notice.
5.
On 11 September 2015 the application was communicated to the Government. In addition to the parties’ observations, a joint third-party submission was received from the European Centre for Law and Justice,
Aide à l’Eglise en Détresse
and
SOS Chrétiens d’Orient
, which had been granted leave by the President of the Section to intervene in the written proceedings (Article 36 § 2 of the Convention and Rule 44 § 3 of the Rules of Court).
6.
By letter dated 15 March 2017, the Government informed the Court that, on 10 March 2017, the Migration Agency (
Migrationsverket
) had granted the applicants a new examination of their case. It found that there were new circumstances in the case which could be assumed to constitute lasting impediments to the enforcement of the applicants’ expulsion order. The Government noted that this meant that the applicants would receive a comprehensive examination of the merits of their case, taking into account both the new circumstances and the original reasons for protection relied upon by the applicants. Moreover, the decision to grant a new examination has automatic suspensive effect on the expulsion order which remains in force until a final decision in the re-examination proceedings. In view of this, the Government considered that the application should be declared inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies and the interim measure lifted.
7.
In reply to the Government’s request, on 5 April 2017 the applicants opposed their case being declared inadmissible and wished to maintain it. While they confirmed that they had been granted a new examination of their case by the Migration Agency, they submitted that this did not necessarily mean that they would be granted leave to remain in Sweden and that there was therefore an interest to continue the case before the Court. However, they agreed that the interim measure could be lifted.
8.
The applicants complained that their expulsion from Sweden to Iraq would be contrary to Articles 2 and 3 of the Convention which, in relevant parts, read:
Article 2
“1.
Everyone’s right to life shall be protected by law. ...”
Article 3
“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
9.
The Court, being the master of characterisation to be given in law to the facts of the case, considers that the Government’s request falls to be examined under Article 37 § 1 (c) of the Convention rather than under Article 35 §§ 1 and 4.
10.
The Court notes that the applicants do not for the time being risk expulsion from Sweden. Their new application for asylum and a residence permit in Sweden will receive a full examination on the merits by the Migration Agency. If the Agency’s decision is negative for the applicants, they may appeal against it to the Migration Court and the Migration Court of Appeal. Since such appeals have suspensive effect, the applicants cannot be expelled while the proceedings are pending. The Court further observes that, should the applicants’ request for asylum in Sweden be rejected by all domestic instances, they may lodge a new application with the Court. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the application.
11.
Furthermore, in accordance with Article 37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
12.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list and, consequently, to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Done in English and notified in writing on 15 June 2017.
Fatoș Aracı
Branko Lubarda
Deputy Registrar
President