A.A. și alții împotriva Suediei

Decizia nr. 61559/16 A.A. și alții împotriva Suediei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 14 noiembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 octombrie 2016, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamanții sunt o familie din Ghazni, Afganistan, care constă dintr-o mamă (A.A., născută în 1955) și cele patru fiice adulte (născute în 1981, 1982, 1988 și 1989, respectiv). Judecătorul datoriei Curții a acordat reclamanților cererea de a-și nu fi divulgată publicului (Regulamentul (Regulamentul) 47 § 4). Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dl Edman, avocat care practică în Malmö.

Guvernul suedez („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna K. Fabian, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții, ale căror cereri de azil în Suedia au fost în cele din urmă respinse de autoritățile și instanțele de migrație, se plângeau în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție care, dacă ar fi deportați în Afganistan în cazul în care lipsesc o rețea masculină, ar risca să fie uciși sau tratați în contravenție cu art. 3. La 8 noiembrie 2016, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, judecătorul de drept a hotărât să indique guvernului că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu expulze reclamanții în Afganistan până la un anunț suplimentar.

După ce guvernul a primit notificarea cererii în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, și au prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea cazului, Guvernul a informat Curtea că ordinele de deportare împotriva reclamanților au devenit statute interzisă la 22 februarie 2017 și, prin urmare, nu mai erau aplicabile. În plus, reclamanții vor primi o examinare deplină cu privire la fondul cazului la depunerea de noi cereri de azil. Prin scrisoarea din 5 aprilie 2017, reprezentantul reclamanților a informat Curtea că reclamanții au depus noi cereri de azil. Cu toate acestea, reclamanții au dorit să își mențină cererea în fața Curții și au susținut că ordinele de deportare nejustificate le-au cauzat suferință, printre altele, deoarece au determinat pierderea drepturilor la prestațiile sociale.

Reclamanții se plângea că deportarea lor din Suedia în Afganistan va fi contrară articolelor 2 și 3 din Convenție. Curtea constată că reclamanții nu mai riscă deportarea din Suedia. Noile cereri de permise de azil și de ședere în Suedia vor primi un examen obișnuit complet cu privire la meritul Agenției de Migrație (Migrațiiverket ). Dacă deciziile agenției sunt negative pentru reclamanții, acestea pot apela împotriva acestora la Curtea de Migrație (Migrațiedomstolen ) și la Curtea de Apel pentru Migrație (Migrațiiöverdomstolen ). Întrucât aceste apeluri au, în general, un efect suspensiv, reclamanții nu vor fi deportați în timp ce procedurile sunt pendenti. Curtea observă, în continuare, că, în cazul în care cererile de azil ale reclamanților în Suedia sunt respinse de toate cazurile interne, acestea pot depune o nouă cerere la Curtea.

În aceste circumstanțe, și având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, Curtea constată că această chestiune a fost rezolvată, reiterând jurisprudența stabilită în conformitate cu care, în cazurile de deportare a reclamantului dintr-un stat interesat, după ce reclamantul nu mai riscă să fie deportat din statul respectiv, consideră că cazul a fost rezolvat și îl elimină din lista de cazuri (a se vedea M.E. c. Suedia (striking off) [GC], nr. 71398/12, § 32, 8 aprilie 2015). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă și să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se excludă cererea din lista de proceduri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 7 decembrie 2017. Fatoș Aracı Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 61559/16 A.A. and Others against Sweden The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 14 November 2017 as a Committee composed of: Branko Lubarda, President, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 20 October 2016, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants are a family from Ghazni, Afghanistan, consisting of a mother (A.A., born in 1955) and her four adult daughters (born in 1981, 1982, 1988 and 1989, respectively). The duty judge of the Court granted the applicants’ request for their identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4). The applicants were represented before the Court by Mr L. Edman, a lawyer practising in Malmö. The Swedish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms K. Fabian, of the Ministry for Foreign Affairs.

The applicants, whose asylum requests in Sweden had been finally rejected by the migration authorities and courts, complained under Articles 2 and 3 of the Convention that, if they were to be deported to Afghanistan where they lack a male network, they would risk being killed or face treatment in contravention of Article 3. On 8 November 2016 the duty judge decided, under Rule 39 of the Rules of Court, to indicate to the Government that it was desirable in the interest of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to expel the applicants to Afghanistan until further notice. After the Government had been given notice of the application under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, and they had submitted their observations on the admissibility of the case, the Government informed the Court that the deportation orders against the applicants had become statute ‑ barred on 22 February 2017 and, consequently, were no longer enforceable.

Furthermore, the applicants would be granted a full examination on the merits of the case upon submitting new applications for asylum. By a letter of 5 April 2017 the applicants’ representative informed the Court that the applicants had submitted new applications for asylum. Nevertheless, the applicants wished to maintain their application before the Court and argued that the wrongful deportation orders had caused them suffering, inter alia, because they had resulted in the loss of rights to social benefits. THE LAW The applicants complained that their deportation from Sweden to Afghanistan would be contrary to Articles 2 and 3 of the Convention. The Court notes that the applicants no longer risk deportation from Sweden.

Their new applications for asylum and residence permits in Sweden will receive full ordinary examination on the merits by the Migration Agency ( Migrationsverket ). If the Agency’s decisions are negative for the applicants, they may appeal against them to the Migration Court ( Migrationsdomstolen ) and the Migration Court of Appeal ( Migrationsöverdomstolen ). Since such appeals generally have suspensive effect, the applicants will not be deported while the proceedings are pending. The Court further observes that, should the applicants’ requests for asylum in Sweden be rejected by all domestic instances, they may lodge a new application with the Court.

In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (b) of the Convention, the Court finds that the matter has been resolved, reiterating its established case-law according to which, in cases concerning the deportation of an applicant from a respondent State, once the applicant no longer risks being deported from that State, it considers the case to have been resolved and strikes it out of its list of cases (see M.E. v. Sweden (striking out) [GC], no. 71398/12, § 32, 8 April 2015). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list and to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 7 December 2017. Fatoș Aracı Branko Lubarda Deputy Registrar President