CtEDO 23.05.2017 Auto

NAK NAFTOGAZ UKRAINY v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
23.05.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
NAK NAFTOGAZ UKRAINY v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 62976/12 NAK NAFTOGAZ UKRAINY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 mai 2017 în calitate de comitet compus din: Kristina Pardalos, președinte, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 octombrie 2012, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitant, având în vedere observațiile prezentate de terțul intervenent Merchant International Company Limited, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Nak Naftogaz Ukrainy, este o societate de stoc comun deschis care a fost încorporată și înregistrată în Ucraina la 2 iunie 1998. Sediul său social este la Kiev. A fost reprezentat în fața Curții de către Gowling WLG (UK) LLP, avocați practicant la Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Valchero, a Oficiului Externo și Commonwealth. Intervenitorul terț, Compania Internațională de Merchant Limited (“MIC”) a fost reprezentat de Hogan Lovells International LLP, avocați practicand la Londra. La 31 decembrie 1997 Ukrgazprom a încheiat un acord privind aprovizionarea de gaze cu Gazprom, o companie rusă de petrol și gaze („Hotărârea 1997”). În cadrul acordului contractual, Ukrgazprom a fost de acord să plătească sume datorate în temeiul contractului către Severstudstroy, o altă companie rusă, pentru a compensa datoriile datorate societății respective de către o filială Gazprom. La 21 decembrie 1998 Ukrgazprom și Severstudstroy au încheiat un acord cu privire la procedura, termenii și condițiile plăților datorii în temeiul Hotărâreaui de 1997 („Hotărârea de 1998”). Gazprom nu a fost parte la Hotărârea de 1998. La 28 decembrie 1998 Severstudstroy a încheiat un acord de atribuire a drepturilor sale în temeiul Hotărâreaui din 1998 la Compania Internațională Merchant Limited („Hotărârea de atribuire”). În 1999 drepturile și obligațiile Ukgazprom au fost atribuite reclamantului. Procedura ucraineană În ianuarie 2002 MIC a formulat o cerere împotriva reclamantului în Curtea Comercială de Kiev care a afirmat nepagarea sumelor datorate în temeiul Hotărâreaui de 1997. Principalul punct de argument a fost validitatea Hotărâreaui de 1998. Această afirmație a avut ca rezultat trei seturi de proceduri legale între MIC și reclamantul în fața instanțelor comerciale din Ucraina. În a treia serie de proceduri, Curtea Comercială a reexaminat cazul. La 21 aprilie 2006, a constatat în favoarea MIC și a acordat daune. Reclamantul a apelat la Curtea Supremă de Comerț. Într-o hotărâre din 29 iunie 2006 („ Hotărârea din 2006”), Curtea Supremă de Comerț a afirmat decizia Curții de Comerț, dar a redus daunele plătibile. Acesta a ordonat reclamantului să plătească la MIC 24.719.564,70 dolari americani („USD”) în daune și în USD 5.050 în costuri. 10. La 29 septembrie 2006, a fost eliberată o procedură de punere în aplicare obligatorie a hotărârii din 2006. La 7 august 2009 MIC a încercat să pună în aplicare hotărârea din 2006 în Ucraina. Acesta a fost împiedicat să facă acest lucru din cauza unei legi, adoptate în iulie 2005, care a suspendat executarea hotărârilor judecătorilor împotriva companiilor energetice. La 13 aprilie 2010, MIC a emis un formular de cerere și o cerere de notificare în Anglia pentru o ordonanță de congelare împotriva acțiunilor de cinci la sută ale reclamantului în JKX Oil and Gas plc, o societate enumerată pe Bursa de Valori din Londra. De asemenea, a solicitat permisiunea de a servi reclamantul din afara jurisdicției. 13. La 15 aprilie 2010, Curtea Înaltă a acordat ordinul de înghețare și a acordat permisiunea de a servi din afara jurisdicției. Serviciul a fost efectuat în Ucraina în septembrie 2010. 14. Reclamantul a căutat să anuleze serviciul din cauza faptului că exercitarea de către Curtea de jurisdicție engleză a afirmației ar eluda dreptul intern de suspendare a aplicării aplicării în Ucraina. Cererea a fost auzită și respinsă de către Curtea Înaltă la 28 ianuarie 2011. 15. Reclamantul a declarat ulterior intenția de a apăra, dar nu a fost servită apărare. 16. La 28 februarie 2011, Curtea Înaltă a pronunțat o hotărâre în favoarea MIC în valoare de 24 719 564,70 USD. 17. La 10 martie 2011 a fost pronunțată o procedură interioară privind participarea la 5% a reclamantului în JKX Oil and Gas plc. Revizuirea în Ucraina 18. Între timp, la 11 februarie 2011, reclamantul a depus o cerere în Curtea Supremă a Comercială a Ucrainei în temeiul articolului 112 din Codul de Procedură Comercială (a se vedea „Legea și practicile interne relevante” de mai jos) pentru o revizuire a hotărârii din 2006 pe baza circumstanțelor nou descoperite. 19. Într-o hotărâre din 7 aprilie 2011 („Hotărârea din 2011”), Curtea Supremă a acordat petiția reclamantului în ceea ce privește presupusa lipsă de capacitate a MIC, a anulat hotărârea din 2006 și a trimis reclamația la Curtea Comercială pentru reexaminare (a se vedea punctele 36-38 de mai jos). 20. În cele din urmă, MIC a formulat două cereri nesfârșite la Curtea Supremă de Comerț pentru a revizui hotărârea din 2011. Cererea sa a fost refuzată în cele din urmă la 3 august 2011. Cererea din Anglia de a anula hotărârea implicită (a) Curtea Înaltă 21. La 14 aprilie 2011, la scurt timp după hotărârea din 2011 a Curții Supreme Comerciale a Ucrainei, reclamantul a cerut Curții Înalte să fie anulată hotărârea implicită. S-a bazat pe hotărârea din 2011 a Curții Supreme Comerciale din Ucraina, susținând că nu există acum o hotărâre străină care ar putea fi recunoscută sau pusă în aplicare în Anglia. Acesta a susținut că instanța nu putea refuza decât recunoașterea unei hotărâri străine în cazul unei încălcări flagrante a articolului 6 și că nu a avut loc o astfel de încălcare în ceea ce privește hotărârea din 2011. Poziția MIC era că Înaltul Tribunal nu ar trebui să recunoască hotărârea din 2011. Acesta s-a plâns că decizia nu a respectat principiul certitudinii juridice și finalitatea hotărârilor, deoarece Curtea Supremă Comercială a Ucrainei a răspuns pur și simplu la afirmația dezvăluită a reclamantului că există fapte nou descoperite și nu a decis dacă dovezile erau credibile și decisive sau dacă ar fi putut fi descoperite prin debite diligence în momentul procesului inițial. MIC a invocat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 23. La 14 iulie 2011, în timp ce cererea de către MIC de revizuire a hotărârii din 2011 a fost încă neregulată în fața Curții Supreme de Comerț al Ucrainei, Curtea Înaltă a hotărât asupra cererii de a anula hotărârea implicită. Judecătorul a rezumat procedurile recente din Ucraina și a observat că întrebarea era „dacă, în aceste circumstanțe, hotărârea ucraineană a fost respinsă ar trebui ignorată de această instanță”. El a observat că această chestiune nu a fost atât de mult executarea hotărârii inițiale, cât și recunoașterea hotărârii care îl îndepărtează, explicând că, în cazul în care această ultimă hotărâre nu ar fi în mod corespunzător, hotărârea implicită ar fi depusă. În acest sens, el a menționat principiul bine stabilit că atunci când recunoașterea unei hotărâri ar fi contrar politicii publice, aceasta ar fi refuzată. Acest lucru include, a afirmat el, în cazul în care recunoașterea va fi contrară Convenției. 24. Judecătorul a acceptat că instanța este obligată să abordeze întrebarea dacă hotărârea din 2011 nu s-a îndepărtat de garanțiile unui proces echitabil cu „precauție considerabilă”. Presupunerea a fost că procedurile din Ucraina erau conforme. Cu toate acestea, judecătorul a acceptat că presupunerea a fost deplasată aici, explicând: „32. ... Nu se poate scăpa de faptul că ordinul Curții Supreme de Comerț a implicat o ignorare clară a principiilor securității juridice.” 25. Judecătorul a constatat că Curtea Supremă de Comerț a permis redeschiderea întregii cauze prin trimitere numai la problema capacitatea MIC de a intra în acord. Acest lucru ar permite reclamantului să pună în evidență problema faptului că semnatarul Ukrgazprom a fost autorizat, chiar dacă acest punct nu a fost menționat în mod expres în ordine. În ceea ce privește problema capacității, nu s-a constatat nici în ce măsură documentul ar putea fi disponibil, cu o diligență rezonabilă, în audierea anterioară. Judecătorul a considerat că obligația de a fi „flagrant” înainte de a refuza aplicarea unei hotărâri străine a apărut în ceea ce privește deciziile instanțelor din țările neconvenționale. El a adăugat că, chiar dacă reclamantul are dreptate și orice încălcare a articolului 6 trebuie să fie „flagrant” înainte ca instanța să refuze aplicarea unei hotărâri străine, ordonanța din 2011 a „decurs într-un deficit clar de la respectarea principiului”. 26. Prin urmare, judecătorul a concluzionat că recunoașterea nu ar trebui acordată hotărârii din 2011 și că, în consecință, cererea de a anula hotărârea neîndeplinită ar trebui respinsă. El a remarcat: „36. Concluzia mea generală că nu ar trebui acordată recunoașterea hotărârii Curții Supreme de Comerț este consolidată de două considerente suplimentare: Hotărârea originală (și finală) a fost în vigoare de cinci ani. Procedura de a-l impune în Anglia a început cu peste un an în urmă. A fost doar la scurt timp după eșecul de a respinge serviciul că orice provocare la judecata originală a fost prima mooted. O astfel de provocare ar trebui abordat cu unele precauții, dacă nu scepticism. Observațiile CEDH în ambele Pravednaya v. Rusia , nr. 69529/01, 18 noiembrie 2004] și Lizanets c. Ucraina , nr. 6725/03, 31 mai 2007] solicită ca cerințele de la art. 6 să fie abordate cu o sensibilitate deosebită în cazul în care rezultatul procedurii favorizează o entitate deținută de stat.” Reclamantul a primit permisiunea de a face apel la hotărâre. (b) Curtea de Apel 27. În fața Curții de Apel, reclamantul a susținut că judecătorul Curții Înalte s-a întrebat greșit. În loc de a lua în considerare dacă ar trebui să recunoască hotărârea din 2011, ar trebui să se fi întrebat dacă, în momentul în care se petrecea această chestiune, MIC a avut o hotărâre ucraineană pe care ar putea apela la o instanță engleză să o aplice. Deoarece, la momentul hotărârii Curții Înalte, hotărârea din 2006, nu a fost pusă în aplicare o hotărâre finală. 28. Reclamantul a contestat în continuare, se bazează pe Linberg c. Suedia (dec.), nr. 48198/99, 15 ianuarie 2004, că judecătorul a fost înșelat să intre în întrebarea dacă hotărârea din 2011 a încălcat Convenția, deoarece nu este din partea instanțelor unui stat al Convenției să judece dacă a existat încălcarea Convenției în alt stat al Convenției. MIC a susținut că hotărârea din 2011 a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 6 din Convenție. A considerat că hotărârea Curții Înalte constituie un exemplu al principiului cunoscut de faptul că o instanță engleză nu va da putere la o hotărâre a unei instanțe străine în circumstanțe în care acest lucru ar fi contrar politicii publice. 30. La 8 februarie 2012, Curtea de Apel a refuzat recursul. Lord Justiția Toulson, care a pronunțat hotărârea principală, a început subliniind faptul că reclamantul nu a avut nici o apărare față de cererea în februarie 2011, atunci când s-a încheiat hotărârea implicită. Neapărarea sa de a servi o apărare nu a fost prin supraveghere, a afirmat el, ci pentru că în acel moment nu a avut nici o apărare pe care o putea invoca. Prin urmare, MIC a avut o hotărâre în favoarea sa, care a fost concludentă în sensul acestui termen în temeiul legii engleze. Prin urmare, este corect ca Înaltul Tribunal să decidă dacă hotărârea din 2011 a anulat această hotărâre concluzantă a încălcat principiile justiției substanțiale sau naturale și drepturile convenției MIC. El a respins afirmația că Linberg a fost autoritatea pentru principiul larg că instanța unui stat al Convenției nu ar trebui să se îngrijească niciodată de întrebarea dacă a existat o încălcare a drepturilor convenției unei părți în alt stat al Convenției. 31. În ceea ce privește dacă a existat o încălcare a certitudinii juridice prin adoptarea hotărârii din 2011, judecătorul a considerat că baza de fapt pentru o astfel de concluzie este „foarte puternică”. El a continuat: „72. ... Nu a existat nicio bază credibilă pentru a sugera că Naftogaz nu ar fi putut investiga statutul MIC la momentul desemnării în timpul litigiului inițial și nu se pare că a fost prezentată vreunul. Afirmația conform căreia MIC nu a avut capacitatea juridică de a intra în misiune a fost bazată pe un dosar parțial obținut de la Registrul Delaware Corporation, care a fost corectat prin versiunea mai completă produsă de MIC înainte de ordinea din 7 aprilie 2011. Acesta nu a putut fi descris pe nici un prag de examinare ca dovada decisivă care nu a fost disponibilă anterior prin exercitarea diligenței debitoare (aplicând testul în Pravednaya ). Dacă, după cum pare, normele [Supreme Commercial Court] l-au împiedicat să evalueze acest prag, o ordonanță de a anula hotărârea și de a redresa un proces fără o astfel de evaluare a fost o negație a principiului certitudii juridice.” 32. Judecătorul a observat că din hotărârea din 2011 a fost clar că Curtea Supremă a Comercialului nu a efectuat nicio evaluare a faptului că au existat circumstanțe noi descoperite de caracter decisiv care nu ar fi putut fi verificate cu o diligență corectă la momentul procedurii inițiale. 33. Prin urmare, judecătorul s-a întors să examineze „interogația critică” dacă, având în vedere faptele că reclamantul nu a avut nici o apărare atunci când hotărârea privind executarea implicită a fost obținută și că hotărârea din 2011 a ofensat din nou principiul certitudinei juridice, Curtea Înaltă a avut dreptul de a refuza de a anula hotărârea implicită. El a răspuns la această întrebare în afirmativ. El a remarcat că art. 13.3 din Regulamentul de procedură civilă („CPR” – a se vedea „legislația și practicile interne relevante” de mai jos), cu condiția ca faptul că un inculpat ar avea acum o apărare argumentabilă în cazul în care hotărârea nu era un motiv obligatoriu pentru a anula hotărârea: instanța a păstrat o discreție. Multe factori ar putea fi relevante. Judecătorul a observat că o hotărâre în limba engleză era o formă de proprietate și că, pentru a-l îndepărta, a fost de a priva creditorul hotărârii de un bun. În hotărârea de a-și exercita discreția în conformitate cu CPR 13.3, instanța a trebuit să examineze întrebarea despre ceea ce era drept. El a concluzionat: „79. ... În acest caz, se solicită instanței să anuleze o hotărâre, care a fost obținută în mod corespunzător, pe baza unei proceduri ulteriore care implică o negare fundamentală a certitudinei juridice și a unui proces echitabil. Acesta a susținut că, având în vedere hotărârea din 2011 nu mai exista o hotărâre externă valabil pentru ca instanța Angliei să aplice; că MIC nu a putut institui un negare flagrantă a justiției în Ucraina; și că, în orice caz, instanțele engleze, refuzând de a anula hotărârea nejustificată, au acționat incompatibil cu drepturile reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție deoarece datoria nu a fost „proporționată de lege” în temeiul dreptului intern al Ucrainei. 35. La 26 iulie 2012, Curtea Supremă a refuzat să facă apel, deoarece cererea nu a ridicat un punct de drept argumentant de importanță publică generală pentru a fi examinată de către această instanță în acel moment, ținând cont de faptul că aceasta a fost deja obiectul deciziei judiciare și a reexaminat în apel, și deoarece recursul nu ar avea nici o perspectiva de succes. La 2 octombrie 2012, ordinul interimar de tarifare privind acțiunile JKX a fost depus final în suma sumei sumei provenite din hotărârea implicită plus dobânzi, și anume USD 28.718.464.29 și dobânzile zilnice de 55.584.53 USD. Reexaminarea în Ucraina Între timp, la 1 septembrie 2011, Curtea Comercială de Kiev și-a reluat examinarea cererii transmise de către MIC și la 3 Noiembrie 2011 a respins afirmația MIC. A acceptat că documentele anterioare au arătat că, în momentul respectiv, MIC avea capacitate juridică deplină și nu era limitată la executarea oricărei tranzacții. Cu toate acestea, a constatat că Hotărârea din 1997 a fost guvernat de legea rusă și că era parțial nu, deoarece nu a fost semnat de firmatarul corect în numele Ukrgazprom. 37. Apelul MIC la Curtea de Apel Comercială a fost refuzat la 27 ianuarie 2012. Apelul său la Curtea Supremă Comercială a fost refuzat la 24 iulie 2012. La 30 august 2012, reclamantul a solicitat Curtea Comercială de Kiev pentru a înceta recuperarea în temeiul hotărârii 2006. La 6 septembrie 2012, Curtea Comercială a decis că recuperarea pe baza hotărârii 2006 a fost încheiată. Dreptul și practica interne relevante Ucraina (a) Reconsiderarea hotărârilor pe baza faptelor nou-descoperite 39. art. 112 din Codul de procedură comercială prevede că atunci când faptele nou-descoperite s-au concretizat, Curtea Supremă a Ucrainei are competența de a reconsidera o hotărâre anterioară a aceleiași instanțe. Există mai multe circumstanțe în care o astfel de reexaminare poate avea loc, una în care faptele noi descoperite în cauză se referă la circumstanțele care sunt importante pentru acest caz și care nu au fost sau nu au putut fi cunoscute reclamantului la momentul procedurii inițiale. 40. În conformitate cu art. 113 din CPC, părțile dispun de o lună de la data descoperirii faptelor nou-descoperite pentru a depune o cerere de reexaminare. 41. art. 114 reglementează procedura care este pusă în aplicare în cazurile de reexaminare a unei decizii de judecată pe baza că au apărut noi fapte. Acesta prevede că rezoluțiile și hotărârile instanțelor de apel și de cassare, care modifică sau anulează decizia instanței de judecată, trebuie reexaminate de către instanța de aceeași instanță care a schimbat sau adoptat noua decizie. În plus, în cazul în care o decizie inițială este inversă în urma acestui proces, cazul este retras de către instanța comercială din Ucraina. (b) Execuția hotărârilor 42. art. 5.2 din Legea nr. 2711-IV a fost pronunțată la 23 iunie 2005 pentru a se proteja împotriva consecințelor crizei de aprovizionare cu energie în Ucraina. A suspendat executarea hotărârilor împotriva companiilor energetice. Anglia și Wales 43. Dispozițiile relevante ale Regulamentului de procedură civilă privind hotărârile de nerespectare sunt în părțile 12 și 13. Partea 12 stabilește când și cum poate fi obținută o hotărâre implicită. Partea 13 stabilește motivele pentru a anula o hotărâre implicită. CPR 13.2 enumera motivele pe care instanța trebuie să le anuleze o hotărâre implicită. Reclamantul nu sugerează că oricare dintre motivele aplicate în acest caz. CPR 13.3.1 stabilește motive discreționale pentru a anula o hotărâre. „În orice alt caz, instanța poate anula sau varia o hotărâre dispusă în temeiul părții 12, în cazul în care – (a) acuzatul are o perspectiva reală de a apăra cu succes cererea; sau (b) se pare instanței că există un alt motiv bun de ce – (i) hotărârea ar trebui anulată sau variată; sau (ii) acuzatul ar trebui să fie autorizat să apere reclamația.” 44. CPR 13.3.2 prevede că atunci când se ia în considerare dacă trebuie să se anuleze sau să se modifice o hotărâre, chestiunile pe care instanța trebuie să le ia în considerare includ dacă persoana care încearcă să anuleze hotărârea a formulat o cerere de a face acest lucru cu promptitudine. 1 din Convenția că hotărârea Curții Înalte din 14 iulie 2011 nu a fost legală și a interferat cu bucuria pașnică a bunurilor sale, deoarece a recunoscut hotărârea din 2006 de a constata că reclamantul datorează o datorie către terță, în timp ce instanța ucraineană a anulat această hotărâre. Prin urmare, hotărârea Curții Înalte a privat reclamantul proprietății sale într-un mod neprevăzut de lege. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că, ca urmare, aceasta a fost privată de beneficiul hotărârii „dededepărtare” din 2011 ale Curții Supreme Comerciale Ucrainene, care era „poziziune” în sensul Protocolului. art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție citește următoarele: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional...” Observațiile părților 47. Guvernul a contestat argumentele reclamantului. 48. Intervenitorul terț, MIC, a susținut că hotărârea din 2011 a Curții Supreme Comerciale Ucrainene a fost o hotărâre „returning” și așa nu a fost o „poziție”. De asemenea, au susținut că, în temeiul articolului 124 din Constituția Ucrainei, hotărârile instanțelor ucrainene sunt aplicabile în Ucraina și Regatul Unit nu are nici un tratat cu Ucraina pentru aplicarea reciprocă a hotărârilor. Prin urmare, chiar dacă hotărârea „returnarea” din 2011 a fost o „poziție” ar putea avea efect numai în Ucraina. Admisibilitatea 49. Guvernul a susținut că afirmația reclamantului este inadmisibilă, deoarece nu a susținut niciun argument privind aplicabilitatea și încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în fața Curții Înalte, sau a Curții de Apel și, așadar, nu a epuizat căile de recurs interne. În cererea sa la Curtea Supremă, acesta susține că interferența în articolul său 1 din Protocolul nr. 1 a fost ilegal, dar acest lucru a fost prea târziu pentru ca argumentele Convenției să fie supuse unei examinări substanțiale de către instanțele interne. 50. Curtea reamintește că obiectul articolului privind epuizarea recoursurilor interne este să permită autorităților naționale (în primul rând autoritățile judiciare) să abordeze acuzația de încălcare a dreptului unei convenții și, după caz, să permită soluționarea înainte de prezentarea acestei acuzații Curții. Aceasta este plângerea Convenției care trebuie să fi fost transmisă la nivel național pentru a fi epuizată „drepte eficiente”. Acest lucru ar fi contrar caracterului subsidiar al mecanismului Convenției dacă un solicitant, ignorand un posibil argument al Convenției, ar putea se baza pe alte motive în fața autorităților naționale pentru a contesta o măsură impugnată, dar apoi depune o cerere în fața Curții pe baza argumentului Convenției (a se vedea Nicklinson și Lamb c. Regatul Unit (dec.), nr. 2478/15 și 1787/15, § 90, 23 iunie 2015 și Azinas c. Cipru [GC], nr. 56679/00, § 38, CEDH 2004 III). În plus, art. 35 § 1 din Convenție necesită ca reclamanții să utilizeze „normal” remediile înainte de „corpul intern adecvat” pentru a preveni încălcarea Convenției și să remedieze direct starea de afaceri impugnată (a se vedea Wright și Brown c. Regatul Unit) (dec.), nr. 52334/13, § 51, 18 octombrie 2016). 51. Curtea constată în acest sens că nu există nici o îndoială că reclamantul a putut ridica argumentele Convenției în fața instanțelor interne. Într-adevăr, argumentele Convenției au fost ridicate și examinate în fața Curții Înalte și Curții de Apel de către MIC (a se vedea paragrafele) 22 și 29 de mai sus). Cu toate acestea, reclamantul nu a formulat niciun argument cu privire la presupusa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în fața Curții Înalte sau a Curții de Apel. Această eșec nu a fost remediată prin îndepărtarea tardivă a argumentelor din cadrul Convenției în fața Curții Supreme, deoarece Curții Supreme nu au efectuat nicio revizuire substanțială a cazului, în parte deoarece cazul era deja obiectul deciziei judiciare și a reexaminat într-un recurs de fond. Curtea consideră că în fața acestor instanțe inferiore ar fi fost utilizarea „normală” a remediilor interne disponibile și ar fi oferit instanțelor interne posibilitatea de a remedia în mod direct starea de afacere încurcată. Într-adevăr, odată ce Curtea Înaltă a acordat permisiunea de a face recurs la Curtea de Apel, reclamantul ar fi știut că acest recurs ar fi probabil o revizuire finală a tuturor chestiunilor. În consecință, trebuie să fi fost conștient de faptul că argumentele convenției sale ar trebui puse la dispoziția Curții de Apel cel puțin în vederea epuizării măsurilor interne eficace, cu toate acestea, nu le-a ridicat, nici nu a furnizat Curții nicio explicație a motivului pentru care nu a făcut acest lucru. 52. Având în vedere cele de mai sus, Curtea este de acord cu Guvernul că reclamantul nu a permis autorităților judiciare naționale să abordeze afirmația de încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, în conformitate cu articolul privind epuizarea recoursurilor interne. 53. Curtea subliniază că concluzia sa în acest caz nu înseamnă că, într-o oarecare etapă, nu se susține un argument al Convenției va însemna întotdeauna că reclamantul nu s-a conformat cu dispoziția privind epuizarea măsurilor interne eficace. Cu toate acestea, în circumstanțele prezentului caz, ținând seama de posibilitățile procedurale clare depuse reclamantului pentru a susține că drepturile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul 1 a fost încălcat și faptul că a fost un litigant cu acces la expertiză juridică extinsă pe parcursul litigiului, Curtea consideră că a avut o oportunitate de a-și apăra interesele pe care nu le-a folosit (a se vedea Gromada Ukrayinskoyi Greko-Katolytskoyi Tserkvy Sela Korshiv c. Ucraina (dec.), nr. 9557/04, § 30, 26 mai 2016). 54. În consecință, plângerea trebuie respinsă în temeiul articolului 1 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 iunie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-12-03
0,97
NAK NAFTOGAZ UKRAINY v. THE UNITED KINGDOM
Communicated on 3 December 2015 FIRST SECTION Application no. 62976/12 NAK NAFTOGAZ UKRAINY against the United Kingdom lodged on 1 October 2012 STATEMENT OF FACTS The applicant, NAK Naftogaz Ukrainy, is an open joint-stock company which was
CtEDO 2023-12-07
0,90
NAFTOGAZVYDOBUVANNYA, PJSC v. UKRAINE
FIFTH SECTION DECISION Application no. 14767/16 NAFTOGAZVYDOBUVANNYA, PJSC against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 7 December 2023 as a Committee composed of: Lado Chanturia, President, Stéphanie Mouro
CtEDO 2005-07-05
0,90
CASE OF AGROTEHSERVIS v. UKRAINE
was allocated to the Second Section of the Court (Rule 52 § 1 of the Rules of Court). Within that Section, the Chamber that would consider the case (Article 27 § 1 of the Convention) was constituted as provided in Rule 26 § 1. 5. By a decis
CtEDO 2019-01-29
0,90
KALUSH NAFTOKHIM, TOV v. UKRAINE
FOURTH SECTION DECISION Application no. 15883/10 KALUSH NAFTOKHIM, TOV against Ukraine The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29 January 2019 as a Committee composed of: Georges Ravarani, President, Marko Bošnjak, P
CtEDO 2013-06-27
0,90
CASE OF KIROVOGRADOBLENERGO, PAT v. UKRAINE
had not sustained any significant disadvantage, since its income was significantly higher than the amounts sought. 2. The applicant company’s submissions 24. The applicant company submitted that the final decisions in its case had been adop
Sursă