DE OLIVEIRA COSTA c. PORTUGAL

Comunicat la 7 iunie 2017 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 36244/13 José DE OLIVERIRA COSTA împotriva Portugaliei introdusă la 28 mai 2013 OBIECTUL L Reclamantul este acuzat de abuz de încredere, fraudă calificată, falsificare în scris (fals cação de documentos ), spălare de bani, fraudă fiscală calificată și gestionare infidelă în cadrul primei proceduri penale (procedura internă nr. 4910/08.9TDLSB) și falsificare în cadrul celei de a doua proceduri (procedura internă nr. 43/09.9 TELSB), deschisă ulterior. Cele două proceduri penale sunt pendinte în fața Tribunalului de la Lisabona. În ceea ce privește prima procedură, printr-o hotărâre din 24 mai 2017, reclamantul a fost condamnat la 14 ani de închisoare pentru abuz de încredere, înșelăciune calificată, falsificare, gestiune infidelă și fraudă fiscală calificată.

printr-o decizie din 14 iunie 2012, adoptată în cadrul procedurii n 10/08/CO, Banca Portugaliei l-a condamnat pe reclamant la plata unei amenzi de 950 000 EUR și la o interdicție pe o perioadă de 10 ani de la exercitarea funcțiilor administrative și de putere în cadrul unei instituții bancare pentru înfășurarea conturilor (falscação da contabilidade) și la furnizarea de informații false către Banca Portugaliei. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Care este stadiul procedurilor penale n 43/09.9TELSB și n 4910/08.9TDLSB deschise împotriva reclamantului Procedura desfășurată de Banca Portugaliei (procedura nr. 10/08/CO) era de natură penală în sensul articolului 4 din Protocolul nr? Această dispoziție este astfel aplicabilă în speță (a se vedea în această privință Dubus S.A.

c. Franța, 5242/04, §§ 35-38, 11 iunie 2009 și referințele menționate în aceasta? Este reclamantul, în detrimentul articolului 4 alineatul (1) din Protocolul nr. 7, judecat de trei ori pentru aceleași fapte? În această privință, dreptul penal pentru care reclamantul este acuzat în cadrul procedurilor penale n 43/09.9TELSB și n 4910/08.9TDLSB este aceeași cu cea pentru care a fost condamnat de Banca Portugaliei la încheierea procedurii nr. 10/08/CO (în acest sens, a se vedea Serghei Zolotukine c. Rusia [GC], n 14939/03, § 82-84, CEDH 2009) A existat o decizie definitivă în prezenta specie (în acest sens, a se vedea Serghei Zolotukine, citată anterior, 107-108) Y a repetat urmărirea penală (în această privință, a se vedea A și B. Norvegia [GC], nr. 24130/11 și nr. 29758/11, § 117-134, CEDO 2016]?

Communiquée le 7 juin 2017

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 36244/13 José DE OLIVEIRA COSTA contre le Portugal introduite le 28 mai 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne deux procédures pénales ouvertes à l’encontre du requérant pour des faits relatifs à la Banque Banco Português de Negócios, S.A. (« BPN ») dont il était le président du Conseil d’Administration entre 1997 et février 2008. Le requérant est poursuivi pour abus de confiance, escroquerie qualifiée, faux en écriture ( falsificação de documentos ), blanchiment d’argent, fraude fiscale qualifiée et gestion infidèle dans le cadre de la première procédure pénale (procédure interne n o 4910/08.9TDLSB) et pour faux en écriture dans le cadre de la deuxième (procédure interne n o 43/09.9 TELSB), ouverte plus tard. Les deux procédures pénales sont pendantes devant le tribunal de Lisbonne.

S’agissant de la première procédure, par un jugement du 24 mai 2017, le requérant a été condamné à quatorze ans de prison pour abus de confiance, escroquerie qualifiée, faux en écriture, gestion infidèle et fraude fiscale qualifiée. Par une décision du 14 juin 2012, prise dans le cadre de la procédure n o 10/08/CO, la Banque du Portugal avait condamné le requérant au paiement d’une amende de 950 000 euros et à une interdiction pendant une période de dix ans d’exercer des fonctions administratives et de pouvoir au sein d’une institution bancaire pour falsification d’écritures comptables ( falsificação da contabilidade) et prestations de fausses informations à la Banque du Portugal.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Quel est l’état d’avancement des procédures pénales n o 43/09.9TELSB et n o 4910/08.9TDLSB ouvertes à l’encontre du requérant ? 2. La procédure menée par la Banque du Portugal (procédure n o 10/08/CO) était-elle de nature pénale au sens de l’article 4 du Protocole n o 7 ? Cette disposition est-elle ainsi applicable en l’espèce (à cet égard, voir Dubus S.A.

c. France , n o 5242/04, §§ 35-38, 11 juin 2009, et les références qui y sont citées) ? 3. Le requérant est-il, au mépris de l’article 4 § 1 du Protocole n o 7, en train d’être jugé trois fois pour les mêmes faits ? À cet égard : - l’infraction pénale pour laquelle le requérant est poursuivi dans le cadre des procédures pénales n o 43/09.9TELSB et n o 4910/08.9TDLSB est-elle la même que celle pour laquelle il a été condamné par la Banque du Portugal à l’issue de la procédure n o 10/08/CO (sur ce point, voir Sergueï Zolotoukhine c. Russie [GC], n o 14939/03, §§ 82-84, CEDH 2009) ? - Y a-t-il eu une décision définitive dans la présente espèce (à cet égard, voir Sergueï Zolotoukhine , précité, §§ 107-108) ? - Y a-t-il répétition de poursuites (à cet égard, voir A et B c. Norvège [GC], n os 24130/11 et 29758/11, §§ 117-134, CEDH 2016) ?