CtEDO 13.06.2017 Auto

AFFAIRE GÜLLÜ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.06.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Non-violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Général} (Article 10-1 - Liberté d'expression);Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE GÜLLÜ c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL GÜLLÜ c. TURCIA (Cercetarea nr. 57218/10) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 iunie 2017 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Güllü c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Valeriu Gritco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Hasan Bak din secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 16 mai 2017, hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 57218/10) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Bar La 26 august 2010, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 6 noiembrie 2014, a fost comunicat guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Reclamantul este proprietarul și redactorul șef al revistei lunare Genç Bak Ucigașii nu au fost pedepsiți, au fost răsplătiți Katiller Cezaland Primul articol conținea un fragment dintr-un text redactat de Abdullah Öcalan în martie 1998 în care acesta din urmă se adresa activiștilor Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK). Acest text, care lansează un apel către tinerii militanți ai PKK, se citește după cum urmează în pasajele sale relevante din acest caz. Voi sunteți cei mai tineri. De asemenea, vă dăm armele puternice ale PKK. Vă spun, faceți cum vreți și cât de mult puteți. (...) Voi sunteți militanți ai PKK. Nu sunt niciodată speriați. militanții PKK'ului au o reputație mondială, ei nu se tem niciodată, ei sunt indulgenți, talentați. Nu muriți în mod natural. Nu putem accepta acest mod de a muri. Dacă continuați să muriți astfel, nu faceți război. Dacă faceți acest lucru, să știți că trebuie să izbucniți ca niște vulcani. (...) Acestea sunt principiile PKK. Principiul militar al PKK este, de asemenea, așa. Cel de-al doilea articol raporta o declarație făcută presei de către un membru al familiei defuncților în timpul comemorării anuale a evenimentelor care au avut loc la Gazi [1] la 12 martie 1995. Declarația în cauză a fost astfel formulată, în pasajele sale relevante în speță Au fost împușcați civili nevinovați care reacționau la aceste evenimente, iar agenții de stat, responsabili cu protecția cetățenilor, au vărsat sânge pe străzile din Gazi și au aruncat cadavrele fără viață ale copiilor noștri, pe care i-au măcelărit târându-i pe pământ. În total 23 de persoane, dintre care 17 la Gazi și 6 la Ümraniye, au fost ucise. (...) Cei responsabili de această atrocitate sunt agenți de stat ai acestei epoci, N.M., ministrul de interne, H.K., prefectul de la Istanbul și N.M., șeful poliției. În loc de a cere socoteală de la responsabilii acestei barbarii, acești ucigași (cani) au fost recompensați prin numirea lor în congres și ministru. Printr-un act de punere sub acuzare din 30 aprilie 2004, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate din statul în care se află statul l-a acuzat pe reclamant pentru publicarea de declarații de la o organizație teroristă și pentru desemnarea ca țintă a agenților publici implicați în lupta împotriva terorismului, infracțiuni sancționate prin art. 6 alineatul (1), art. 2 și art. 4 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, pentru publicarea articolelor intitulate "Pe aceste pământuri," am creat primăveri demne de liberul om și, respectiv, "Ucigașii nu au fost pedepsiți," au fost răsplătiți. La 28 februarie 2007, instanța de judecată a pronunțat acuzația împotriva infracțiunilor de mai sus și l-a condamnat pentru fiecare dintre cele două articole în legătură cu o amendă de 1 125 de lire turcești (TRY), adică aproximativ 600 de euro (EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare la momentul faptelor. La 22 martie 2007, procurorul general și, la o dată nespecificată în dosar, reclamantul însuși s-au ocupat de casare. În memoria sa, reclamantul se prevalează de articolele 6 și 10 din convenție. 11. La 4 martie 2010, Curtea de Casație a respins recursul pe motiv că, întrucât valoarea amenzilor aplicate fiind mai mică decât limita legală pentru a formula un recurs, hotărârea contestată era definitivă. 12. La 14 mai 2010, procurorul general d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3713, așa cum a fost în vigoare la data faptelor, dispune, în părțile sale relevante în speță oricine tipărește sau publică declarații sau tracte de organizații teroriste este pedepsit cu o amendă de 5-10 milioane de lire turce. (...) Când faptele descrise la paragrafele de mai sus sunt comise prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. 5680 în presă, editorul este, de asemenea, condamnat la o amendă egală cu 90% din cifra medie a vânzărilor din luna precedentă, în cazul în care frecvența de publicare a revistei este mai mică de o lună, sau din cifra vânzărilor realizate de ultimul număr al revistei, în cazul în care aceasta apare o dată pe lună sau mai puțin frecvent (...) Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de 50 de milioane de lire turce. În urma modificărilor aduse de Legea nr. 5532 din 29 iunie 2006 și de Legea nr. 6459 din 11 aprilie 2013, la art. 6 § 2 și la art. 4 din Legea nr. 3713 se citește astfel în părțile relevante ale acesteia. Oricine tipărește sau publică declarații sau fluturașe ale organizațiilor teroriste care legitizează sau fac legalizarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a unor astfel de organizații sau de utilizare a unor astfel de metode este pedepsit cu o pedeapsă de închisoare de la un an la trei ani. (...) În cazul în care faptele menționate la alineatele de mai sus sunt comise prin intermediul presei și al publicării, responsabilii cu publicarea organismelor de presă și de publicare care nu au participat la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar sunt, de asemenea, condamnați la o pedeapsă între 1 000 și 10 000 de zile-amendă 15. În 2015, Curtea Constituțională a pronunțat în două cauze cu privire la condamnarea responsabililor de presă în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 4 din Legea nr. 3713 (Ali Gürbüz și Hasan Bayar, n 2013/568, 24 iunie 2015 și Ali Gürbüz, 2013/724, 25 iunie 2015). În ambele cauze, Comisia a concluzionat că încălcarea libertății de exprimare a părților interesate pe motiv că declarațiile în litigiu nu conțineau niciun apel la violență, la ură sau la revoltă înarmată. Pasajele relevante în speță în cauza Ali Gürbüz și Hasan Bayar (precitate) se citesc astfel: Constatările conform cărora publicarea considerentelor de mai sus (Abdullah Öcalan pe anumite subiecte) constituie actul de punere în liberă circulație a unor declarații de persoane cu caracter terorist, iar decizia de suspendare a urmăririi penale trebuie analizată. O interferență în libertatea de exprimare și difuzarea ideilor nu poate fi justificată numai de o considerație legată de personalitatea unui individ. De asemenea, publicarea opiniilor și a gândurilor unui membru sau a unui lider al unei organizații ilegale nu poate justifica, în sine, o interferență în libertatea de exprimare și de a difuza idei. Într-adevăr, o astfel de abordare ar împiedica exercitarea drepturilor constituționale și ar priva anumite persoane sau grupuri de persoane de drepturile protejate prin art. 26 din Constituție ( Abdullah Öcalan § 101). Trebuie subliniat faptul că autoritățile publice dispun de o marjă de apreciere foarte îngustă atunci când este vorba despre condamnarea unor persoane fizice. Declarațiile de presă, cum ar fi articolul publicat de reclamanți. Ideile care nu sunt salutate de autoritățile publice sau de o parte a populației nu pot face obiectul unor restricții atâta timp cât acestea nu incită la violență, nu legitimează actele teroriste și nu invocă discursurile de ură. Luat în ansamblu, articolul în cauză nu poate fi considerat ca făcând laapologia violenței și cu privire la adoptarea metodelor teroriste, cu alte cuvinte violența, ura, răzbunarea sau rezistența armată. (...) 16. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 3713 reprimă dezvăluirea sau publicarea identității agenților publici care au participat la lupta împotriva terorismului și care i-au desemnat drept ținte. Reclamantul susține că condamnarea sa penală pronunțată în urma publicării articolelor de presă în litigiu a încălcat dreptul său la libertatea de exprimare. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 18. 19. Constatând că acest .. ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Curtea observă că ingerința denunțată era prevăzută de lege și că aceasta urmărea mai multe scopuri legitime în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție, și anume menținerea securității publice, apărarea ordinii publice și prevenirea criminalității Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, 6 iulie 2010 și Belek c. Turcia, 36827/06, 36828/06 și 3662/06, § 26, 20 noiembrie 2012. Curtea constată astfel că litigiul se referă la problema dacă ingerința era necesară într-o societate democratică 21. Curtea amintește principiile fundamentale care decurg din jurisprudența sa referitoare la art. 10 (a se vedea, printre altele, Castells c. Spania, 23 aprilie 1992, § 46, seria A n 236, Zana c. Turcia , 25 noiembrie 1997, § 51, Rec., 1997-VII, Fressoz și Roire c. Franța [GC], n 29183/95, § 45, CEDO 1999-I, și Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 32, CEDH 1999-IV. Nu există nicio îndoială că aceste principii se aplică măsurilor luate de autoritățile naționale în cadrul luptei împotriva terorismului. 22. Curtea arată că, în speță, reclamantul a fost condamnat, pentru publicarea a două articole, pe baza dispozițiilor alineatului (2) și, respectiv, alineatul (1) din art. 6 din Legea nr. 3713. Prin urmare, este necesar să se răspundă separat, în ceea ce privește fiecare dintre cele două articole, la întrebarea dacă condamnarea reclamantului constituie o măsură. necesare într-o societate democratică În ceea ce privește articolul intitulat mai jos pe aceste pământuri, am creat primavara demna de liberul arbitru 23. Recurentul a fost condamnat, în primul rând, pentru publicarea unei declarații din partea unei organizații ilegale într-o revistă al cărei proprietar și redactor principal a fost acesta. În primul rând, se face referire la un extras dintr-un text redactat de Abdullah Öcalan în martie 1998 în care acesta din urmă se adresa activiștilor PKK. Curtea dorește să sublinieze următoarele pasaje: Voi sunteți cei mai tineri. De asemenea, vă dăm armele puternice ale PKK. Vă spun, faceți cum vreți și cât de mult puteți. (...) Voi sunteți militanți ai PKK. Nu sunt niciodată speriați. militanții PKK'ului au o reputație mondială, ei nu se tem niciodată, ei sunt indulgenți, talentați. Nu muriți în mod natural. Nu putem accepta acest mod de a muri. Dacă continuați să muriți astfel, nu faceți război. Dacă faceți acest lucru, să știți că trebuie să izbucniți ca niște vulcani. (...) Acestea sunt principiile PKK. Principiul militar al PKK este, de asemenea, așa. 24. În opinia Curții, aceste cuvinte nu sunt apreciate independent de personalitatea autorului lor, care era șeful PKK în momentul redactării acestui apel, nici de contextul publicării lor. În această privință, aceasta arată că apelul la tinerii militanți de a face așa cum și-au dorit și pe cât posibil, care conținea o referință la armele puternice ale PKK În plus, declarația în litigiu îi invita pe militanți să explodeze ca vulcani. În acest sens, Curtea consideră că aceste cuvinte trebuie considerate ca fiind un stimulent pentru utilizarea violenței (Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62-65, CEDH 1999 IV). 25. Curtea ia notă de faptul că pasajele în litigiu au fost publicate ca atare, fără comentarii jurnalistice pentru a le prezenta sau a le analiza. În această privință, dacă este adevărat că reclamantul nu este asociat personal cu ceea ce se spune în articolul Cu toate acestea, fiind responsabil de linia editorială a revistei în cauză, acesta nu poate avea nici o responsabilitate în ceea ce privește conținutul acesteia (Sürek c. Turcia [GC], nr 24735/94, § 41, 8 iulie 1999), dreptul de a furniza informații care nu pot servi drept dalibi sau ca pretext pentru difuzarea declarațiilor de grupări teroriste (Falakao 22147/02 și 24972/03, § 34, 23 ianuarie 2007). 26. În cele din urmă, Curtea reamintește că natura și povara pedepselor impuse sunt elemente care trebuie luate în considerare în măsura proporționalității unei încălcări a dreptului la libertatea de exprimare garantat prin art. 10 din Convenție (a se vedea, printre altele, Ceylan c. Turcia. [GC], citată anterior, § 37. În speță, Curtea arată că recurentul se poate considera că a introdus o amendă în valoare de aproximativ 600 EUR. Cu toate că această sumă este de o anumită importanță, Curtea este de părere că sancțiunea aplicată nu poate fi considerată excesivă sau de natură să aducă un efect disuasiv pentru exercitarea libertății de exprimare a reclamantului. 27. Prin urmare, Curtea consideră că, având în vedere marja de apreciere de care se bucură autoritățile naționale în astfel de cazuri (Sürek c. Turcia (n [GC], citată anterior, § 65), măsura adoptată împotriva reclamantului în ceea ce privește articolul intitulat "Pe aceste terenuri," am creat primăvara demnă de libertatea de a fi liber 28. Pe de altă parte, Curtea judecă că nu a încălcat art. 10 din Convenție cu privire la acest articol. În ceea ce privește articolul intitulat □ Ucigașii nu au fost pedepsiți, ei au fost răsplătiți 29. Reclamantul a fost condamnat, în al doilea rând, pentru desemnarea ca țintă a funcționarilor publici care au participat la lupta împotriva terorismului, prin publicarea unei declarații către presă de către un membru al familiei defuncților în cadrul comemorării anuale a evenimentelor care au avut loc la Gazi la 12 martie 1995. 30. Curtea amintește că art. 10 alineatul (2) din convenție nu lasă loc pentru restricții privind libertatea de exprimare în domeniul discursului politic sau al chestiunilor de interes general ( Wingrove c. Regatul Unit, 25 noiembrie 1996, § 58, Rec., 1996-V, p. 1957). Poziția dominantă pe care o ocupă guvernul îi ordonă să dea dovadă de reținere în utilizarea căilor penale, mai ales dacă există alte mijloace de a răspunde la atacurile și criticile nejustificate ale adversarilor săi. Cu toate acestea, autoritățile competente din statul membru respectiv pot adopta, în calitate de garante ale ordinii publice, măsuri, chiar și cele penale, destinate să reacționeze în mod adecvat și nu excesiv la astfel de afirmații (incal c. Turcia, 9 iunie 1998, § 54). 1998-IV, p. 1567. Curtea amintește, în sfârșit, că, acolo unde cuvintele în litigiu stimulează utilizarea violenței împotriva unui individ, a unui reprezentant al statului sau al unei părți a populației, autoritățile naționale au o marjă de apreciere mai largă în examinarea necesității unei ingerințe în exercitarea libertății de exprimare (Sürek c. Turcia (n [GC], n 24122/94, § 34, 8 iulie 1999). 31. În speță, Curtea a acordat o atenție deosebită termenilor utilizați în art. 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). Această declarație i-a numit pe agenții acuzați de crimă și le-a cerut pedeapsa. Cu toate acestea, Curtea constată că, deși declarația în cauză nu conținea niciun apel la violență și nu constituia un discurs de ură. În plus, Comisia observă că acest element nu a fost apreciat de instanța de judecată care, pentru a-l condamna pe solicitant, este limitat să constate că declarațiile menționate în publicație îi desemnau pe agenții publici în cauză drept ținte pentru acte de terorism. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că motivele prezentate de instanța de judecată nu pot fi considerate, ca atare, ca fiind pertinente și suficiente pentru a justifica intervenția în dreptul de a se pronunța la libertatea de exprimare. 33. În consecință, condamnarea reclamantului pentru publicarea articolului intitulat Ucigașii nu au fost pedepsiți, au fost răsplătiți, ei nu pot fi considerați drept o măsură necesară într-o societate democratică 34. Prin urmare, Curtea judecă că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenția privind acest articol. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 35. Reclamantul solicită 40 În plus, solicită 5 022 de lire turcești (TRY) pentru rambursarea cheltuielilor de avocatură și 800 de TRY pentru rambursarea cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat, fără a furniza nicio justificare. 36. Guvernul contestă aceste sume. 37. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, având în vedere jurisprudența sa în această privință ( Belek și Velio , nr. 44227/04, § 35, 6 octombrie 2015), lal Õon poate considera că circumstanțele din speță au cauzat reclamantului o anumită neplăcere. Statuând în echitate în temeiul articolului 41 din convenție, îi acordă 1 250 EUR. 38. În ceea ce privește cererea depusă pentru alte cheltuieli și cheltuieli de judecată, având în vedere lipsa unor documente relevante, Curtea o respinge ( Ato c. Turcia , n 29873/02, § 27, 8 iunie 2010). 39. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, CURȚIA, ÎN L 10 din Convenția privind articolul intitulat "Articolul" am creat primăvara plină de libertate. A spus că s-a încălcat art. 10 din Convenția privind articolul intitulat "Ucigașii nu au fost pedepsiți," au fost răsplătiți. statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, pentru daune morale, 1 250 EUR (mii de două sute cincizeci de euro) plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 13 iunie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-06-13
0,97
AFFAIRE ALI GÜRBÜZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ALI GÜRBÜZ c. TURQUIE (Requête n o 14742/10) ARRÊT STRASBOURG 13 juin 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ali Gürbüz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme
CtEDO 2020-05-12
0,97
AFFAIRE GÜLLÜ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÜLLÜ c. TURQUIE (Requête n o 37671/12) ARRÊT STRASBOURG 12 mai 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Güllü c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième s
CtEDO 2017-09-05
0,97
AFFAIRE YURTSEVER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YURTSEVER c. TURQUIE (Requête n o 42320/10) ARRÊT STRASBOURG 5 septembre 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Yurtsever c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homm
CtEDO 2018-11-27
0,97
AFFAIRE GÜRBÜZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÜRBÜZ c. TURQUIE (Requête n o 41982/10) ARRÊT STRASBOURG 27 novembre 2018 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Gürbüz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deu
CtEDO 2019-11-19
0,97
AFFAIRE YURTDAȘ ET SÖYLEMEZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YURTDAŞ ET SÖYLEMEZ c. TURQUIE (Requête n o 9662/10) ARRÊT STRASBOURG 19 novembre 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Yurtdaş et Söylemez c. Turquie, La Cour européenne d
Sursă