AFFAIRE ALI GÜRBÜZ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

13.06.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ALI GÜRBÜZ c. TURQUIE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ALI GÜRBÜZ c. TURQUE (Cercetarea nr. 14742/10) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 iunie 2017 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ali Gürbüz c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Valeriu Gritco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Hasan Bakrc grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 16 mai 2017, Tribunalul a adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 14742/10) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Ali Gürbüz ( La 17 februarie 2010, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 6 noiembrie 2014, a fost comunicat guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții ( Reclamantul s-a născut în 1971 și își are reședința în Köln. Este proprietar al cotidianului "Özgür Gündem" al cărui sediu se află în Istanbul. La 9 octombrie 2004, mailkede Özgür Gündem a publicat un articol intitulat "Cu ocazia celei de-a șasea aniversări a complotului," Kongra-Gel a invitat poporul să se ocupe de: complotul s-a transformat ( Kongra-Gel Komplonun alt Scrisorile în litigiu conțineau o declarație din partea Kongra-Gel, o ramură a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), o organizație ilegală armată. Conform căreia un complot internațional, care ar fi fost susținut în permanență de noi protagoniști, a fost pus în aplicare începând cu 9 octombrie 1998 împotriva lui Abdullah Öcalan. Ulterior, textele au îndemnat poporul kurd să-și asume responsabilitățile fără întârziere și să consolideze lupta pentru democrație. Președinția KONGRA-GEL a declarat că "complotul internațional" inițiat la 9 octombrie 1998 și vizat de Abdullah Öcalan, liderul poporului kurd, continuă într-o altă formă. Președinția, subliniind că autorii conspirației au pus în scenă acum șase ani cea mai mare și cea mai întunecată poveste, sacrificând lupta fondată și legitimă a poporului kurd pentru interesele sale politice și economice, a invitat poporul să se străduiască și să consolideze lupta în favoarea democrației. În declarația KONGRA-GEL, s-a afirmat că intenția de a continua acest complot este de a neglija alegerile politice ale poporului kurd și de a se angaja într-o politică de respingere și de excludere a liderului său legitim. S-a observat că conspirația constă într-o operațiune de mare amploare a puterilor care doresc să reformuleze lumea și Orientul Mijlociu prin intervenții externe și că se referă la proiectul președintelui Apo [pe care acesta] intenționa să îl elaboreze cu libertatea și la fel de voință ale popoarelor. Astfel, Statele Unite, care joacă un rol direct și esențial în conspirație, au recunoscut această misiune. Și Grecia, Rusia, Israel și statele europene fac, fără îndoială, parte din conspirație. (...) În ceea ce privește declarația făcută de Comitetul pentru Drept, Justiție și Drepturile Omului din KONGRA-GEL, aceasta a invitat Curtea Europeană a Drepturilor Omului să evidențieze complotul sub toate aspectele sale. (...) Printr-o decizie din 24 decembrie 2009, instanța de judecată a pronunțat acuzația împotriva reclamantului, menționată la art. 6 §§ 2 și 4 din Legea nr. 3713 și l-a condamnat la o amendă de 2 503 de lire turcești (TRY) (aproximativ 1 452). În conformitate cu art. 23 alineatul (5) din Codul de procedură penală, Curtea a formulat o opoziție la această decizie la data de 29 decembrie 2009, reclamantul a formulat o opoziție în fața instanței judecătorești în privința acestei hotărâri. La 4 ianuarie 2010, aceasta a respins această acțiune. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 10. La art. 6 § 2 și 4 din Legea nr. 3713, așa cum era în vigoare la data faptelor, dispunea, în părțile sale relevante în speță oricine tipărește sau publică declarații sau tracte de organizații teroriste este pedepsit cu o amendă de 5-10 milioane de lire turcești. (...) În cazul în care faptele descrise la alineatele de mai sus sunt comise prin intermediul periodicelor menționate la art. 3 din Legea nr. 5680 în presă, editorul este, de asemenea, condamnat la o amendă egală cu 90% din cifra medie a vânzărilor din luna precedentă, în cazul în care frecvența de publicare a revistei este mai mică de o lună, sau din cifra vânzărilor realizate de ultimul număr al revistei, în cazul în care aceasta apare o dată pe lună sau mai puțin frecvent (...) Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de 50 de milioane de lire turce. În urma modificărilor aduse de Legea nr. 5532 din 29 iunie 2006 și de Legea nr. 6459 din 11 aprilie 2013, la art. 6 § 2 și la art. 4 din Legea nr. 3713 se citește astfel în părțile relevante ale acesteia. Oricine tipărește sau publică declarații sau fluturașe ale organizațiilor teroriste care legitizează sau fac legalizarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a unor astfel de organizații sau de utilizare a unor astfel de metode este pedepsit cu o pedeapsă de închisoare de la un an la trei ani. (...) În cazul în care faptele menționate la alineatele de mai sus sunt comise prin intermediul presei și al publicării, responsabilii cu publicarea organismelor de presă și de publicare care nu au participat la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar sunt, de asemenea, condamnați la o pedeapsă între 1 000 și 10 000 de zile-amendă 12. În 2015, Curtea Constituțională a pronunțat în două cauze cu privire la condamnarea responsabililor de presă în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 4 din Legea nr. 3713 (Ali Gürbüz și Hasan Bayar, n 2013/568, 24 iunie 2015 și Ali Gürbüz, n 2013/724, 25 În cele două cauze, Comisia a concluzionat că, pe motiv că declarațiile în litigiu nu conțineau niciun apel la violență, la ură sau la revoltă înarmată, a încălcat libertatea de exprimare a persoanelor interesate. Pasajele relevante în speță ale hotărârii Ali Gürbüz și Hasan Bayar (precitate) se citesc astfel. Constatările conform cărora publicarea considerentelor de mai sus (Abdullah Öcalan pe anumite subiecte) constituie actul de punere în liberă circulație a unor declarații de persoane cu caracter terorist, iar decizia de suspendare a urmăririi penale trebuie analizată. O interferență în libertatea de exprimare și difuzarea ideilor nu poate fi justificată numai de o considerație legată de personalitatea unui individ. De asemenea, publicarea opiniilor și a gândurilor unui membru sau a unui lider al unei organizații ilegale nu poate justifica, în sine, o interferență în libertatea de exprimare și de a difuza idei. Într-adevăr, o astfel de abordare ar împiedica exercitarea drepturilor constituționale și ar priva anumite persoane sau grupuri de persoane de drepturile protejate prin art. 26 din Constituție ( Abdullah Öcalan § 101). Trebuie subliniat faptul că autoritățile publice dispun de o marjă de apreciere foarte îngustă atunci când este vorba despre condamnarea unor persoane fizice. Declarațiile de presă, cum ar fi articolul publicat de reclamanți. Ideile care nu sunt salutate de autoritățile publice sau de o parte a populației nu pot face obiectul unor restricții atâta timp cât acestea nu incită la violență, nu legitimează actele teroriste și nu invocă discursurile de ură. În ansamblu, articolul în cauză nu poate fi considerat ca făcând obiectul violenței și al adoptării unor metode teroriste, cu alte cuvinte violenței, urii, răzbunării sau rezistenței armate. (...) CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIA 13. Reclamantul denunță o încălcare a articolului 10 din convenție, astfel cum a fost formulat în părțile sale relevante în speță orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de exprimare și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de frontieră. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 14. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu se confruntă cu nici un alt motiv, Curtea declară că este admisibil. 15. Pe fond, Curtea constată că ingerința în cauză era prevăzută de lege și urmărea mai multe obiective legitime în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție, și anume menținerea securității publice, apărarea ordinii publice și prevenirea criminalității (Gözel și Özer c. Turcia, n 43453/04 și 31098/05, 45, 6 iulie 2010 și Belek c. Turcia, 36827/06, 36828/06 și 36629/06, § 26, 20 noiembrie 2012). Aceasta constată că litigiul privește problema dacă ingerința în litigiu era necesară într-o societate democratică 16. Curtea amintește că a tratat deja probleme similare celor adresate în speță și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea, de exemplu, Gözel și Özer, citată anterior, punctul 64, și Belek, citată anterior, punctul 29. Prin urmare, Comisia va examina prezenta cauză în lumina acestei jurisprudențe. 17. Curtea va acorda o atenție deosebită termenilor utilizați în articolele în litigiu (punctul 6 de mai sus) și contextului publicării acestora, ținând seama de circumstanțele care înconjoară cazurile supuse examinării sale, în special dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). 18. În acest sens, Comisia constată că articolele în cauză nu conțineau nici un apel la violență, rezistență armată sau revoltă și că acestea nu constituiau un discurs de ură, ceea ce, în opinia sa, este elementul esențial care trebuie luat în considerare. 19. În plus, întrucât a examinat motivele prezentate de instanța de judecată pentru condamnarea reclamantului, aceasta concluzionează că acestea nu pot fi considerate, ca atare, suficiente pentru a justifica lingușelitatea făcută în dreptul de a-i adresa libertatea de exprimare. Prin urmare, ea nu vede nici un motiv de a se abate de la concluzia la care a ajuns în cauze. Gözel și Özer (citată la punctul 64), Belek (citată la punctul 29) și Belek și Velio Reclamantul solicită 40 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile morale pe care le-a suferit; de asemenea, solicită 5 022 de lire turce (TRY) pentru cheltuielile de avocatură și 800 de TRY pentru cheltuielile de judecată pe care le-a suportat, fără a furniza nicio justificare. 22. Guvernul contestă aceste sume. 23. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, având în vedere jurisprudența sa în materie (Belek și Velio În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, având în vedere lipsa documentelor relevante, Curtea respinge cererea aferentă (Ato c. Turcia, n 29873/02, § 27, 8 iunie 2010). 25. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii aferente facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L 250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 13 iunie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Hasan Bak