AFFAIRE ÇOLAK ET KASIMOĞULLARI c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

13.06.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Général} (Article 10-1 - Liberté d'expression);Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Accès à un tribunal);Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable;Procédure contradictoire;Égalité des armes)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ÇOLAK ET KASIMOĞULLARI c. TURQUIE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚE ILOLAK ȘI KASIMOULLARI c. TURCIA (Cercetările nr. 29969/07 și 47462/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 iunie 2017 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul în care este vorba despre tolak și Kasmoullar. c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecătorii, și ale lui Hasan Bakćrc., grefierul adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 16 mai 2017, Tribunalul a adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află două cereri (n 29969/07 și 47462/07) îndreptate împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Mehmet și deléléolak (adică primul reclamant) și domnul M. Ali Chaselik Kas La 5 octombrie 2014, cererile au fost comunicate guvernului în măsura în care se referă la articolele 6, 10 și 13 din convenție și au fost declarate inadmisibile pentru surplus în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Primul reclamant, născut în 1979 și rezident în Istanbul, este redactorul șef al cotidianului Yeniden Özgür Gündem. Al doilea reclamant, născut în 1953 și rezident și în Istanbul, este proprietarul acestui cotidian. Cererea nr. 29969/07 prezentată de primul reclamant la 4 mai 2003, cotidianul Yeniden Özgür Gündem a publicat un articol intitulat KADEK a anunțat o săptămână de doliu (KADEK yas haftas Osman Öcalan, a făcut în legătură cu doliu ca urmare a cutremurului care a avut loc la Bingöl și prin care a invitat poporul kurd la revolta democratică în semn de protest împotriva atitudinii statului. Părțile relevante în acest articol se citesc astfel KADEK a anunțat o săptămână de doliu Din cauza cutremurului care a avut loc la Bingöl (...) KADEK a anunțat o săptămână de doliu între 2 și 9 mai. Osman Öcalan, membru al Consiliului Direcției Generale KADEK, a solicitat [poporul kurd] să consolideze rebeliunea democratică (demokratik serhildan) purtând negru și organizând proteste în orașele kurde (...) în această săptămână. De asemenea, Öcalan i-a invitat pe democrați și pe apărătorii drepturilor omului să ridice vocea împotriva masacrului. (...) Öcalan, după ce a subliniat că consecințele acestei catastrofe nu pot explica numai prin atitudinea întreprinzătorilor și a funcționarilor statului, este exprimat astfel: Statul comite un masacru roșu asupra unui masacru alb. Toate acestea sunt planificate. În cazul în care școlile nu rezistă [cutremurului], este pentru a distruge poporul kurd mai. Öcalan, atrăgând atenția asupra faptului că internatele sunt în principal [staționate] în orașele kurde și sunt folosite ca centre de asimilare, a continuat după cum urmează: 95% din rezidenți se află în Kurdistan. Scopul este de a urmări masacrul alb. Scopul este de a distruge limba și cultura [de kurzi]. Etierele rezistă [de cutremur] dar școlile se prăbușesc. La stat spune că cei care se află acolo sunt oricum kurzi. Acest lucru este cu adevărat un masacru. La 5 aprilie 2007, s-au inițiat acțiuni împotriva reclamantului, iar instanța de judecată a condamnat la 5 aprilie 2007 plata unei amenzi de 875 de lire turcești (TRY) (aproximativ 475 de euro (EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare la momentul respectiv) pe baza articolului 6 alineatul (2) și a articolului 4 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului. În temeiul articolului 305 din Codul de procedură penală, această hotărâre a fost definitivă. La 23 iulie 2012, instanța de judecată din statul de drept reexaminează condamnarea primului reclamant și, pe baza legii nr. 6352, care a intrat în vigoare la 5 iulie 2012, a întârziat executarea pedepsei pronunțate împotriva sa și a ordonat, de asemenea, plasarea sa sub control judiciar timp de trei ani. Cererea nr. 47462/07 prezentată de primul și de al doilea reclamant la 20 septembrie 2002, ziarul Yeniden Özgür Gündem a publicat un articol intitulat "O regiune a fost declarată autonomă de KADEK" ( KADEK özerk bölge ilan etti . Acest articol raporta o declarație din partea Consiliului executiv al KADEK conform căreia formarea regiunilor autonome reprezenta un mijloc de apărare a democrației și libertății și o bază pentru a riposta la posibile atacuri. Părțile relevante ale acestui articol se pot citi după cum urmează O regiune a fost declarată autonomă de KADEK Consiliul de administrație al KADEK este reunit între 8 și 15 septembrie în sudul Kurdistanului. Într-o declarație făcută la MHA (Agenția de presă Mezopotamia), Consiliul de administrație al statului este exprimat după cum urmează: Cei care nu au reușit să rezolve problema kurdă au lăsat Turcia fără politică în toate privințele, iar faptul că Turcia n-a avansat în niciun domeniu în ultimii trei ani a fost rezultatul lipsei de politică. (...) abolirea pedepsei capitale și ridicarea interdicției de difuzare a emisiilor în limba kurdă vor deschide calea către progrese semnificative în alte zone din Kurdistan și în țările din regiune. Consiliul [de administrație], ținând cont de această realitate, invită poporul nostru și intelectualii să-și asume rolul de a se asigura că drepturile legate de identitate, limbă și cultură sunt obținute și în Iran și Siria (...) obiectivul stabilit de crearea regiunilor autonome este de a dispune de regiuni sigure în caz de atac. Dacă regiunile noastre de apărare vor fi atacate, forțele noastre de apărare vor răspunde imediat la ele (...). Aceste regiuni de apărare și forțele de apărare ale poporului constituie o forță care apără libertatea și democrația în tot Kurdistanul și în toată regiunea. Regiunile autonome de apărare, instituite prin prezenta declarație, sunt spații de democrație pentru poporul nostru, inclusiv pentru cel din sudul Kurdistanului. (...) 10. S-au inițiat urmăriri penale împotriva reclamanților. Prin decizia din 20 septembrie 2007, instanța de asediu i-a condamnat pentru infracțiunile menționate în art. 6 § 2 și 4 din Legea nr. 3713 și le-a condamnat la plata unei amenzi de 180 de TRY (aproximativ 104 EUR în funcție de cursul de schimb în vigoare la momentul respectiv). Ea a precizat că hotărârea era susceptibilă de recurs. 11. La 3 octombrie 2007, reclamanții s-au ocupat de casare. La 16 octombrie 2007, instana de judecată a respins cererea lor pe motiv că nu era susceptibilă de recurs. 12. La 30 octombrie 2007, procurorul general al statului a emis două titluri de recuperare a gladiatorului. II. DREPTUL ȘI PRATICUL INTERNELE PERTINENTE 13. Oricine tipărește sau publică declarații sau tracte de organizații teroriste este pedepsit cu o amendă de 5-10 milioane de lire turcești. (...) Când faptele descrise la paragrafele de mai sus sunt comise prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. 5680 în presă, editorul este, de asemenea, condamnat la o amendă egală cu 90% din cifra medie a vânzărilor din luna precedentă, în cazul în care frecvența de publicare a revistei este mai mică de o lună, sau din cifra vânzărilor realizate de ultimul număr al revistei, în cazul în care aceasta apare o dată pe lună sau mai puțin frecvent (...) Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de 50 de milioane de lire turce. În urma modificărilor aduse de Legea nr. 5532 din 29 iunie 2006 și de Legea nr. 6459 din 11 aprilie 2013, la art. 6 § 2 și la art. 4 din Legea nr. 3713 se poate citi astfel în părțile sale relevante în speță. Oricine tipărește sau publică declarații sau fluturașe ale organizațiilor teroriste care legitizează sau fac legalizarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a unor astfel de organizații sau de utilizare a unor astfel de metode este pedepsit cu o pedeapsă de închisoare de la un an la trei ani. (...) În cazul în care faptele menționate la alineatele de mai sus sunt comise prin intermediul presei și al publicării, responsabilii cu publicarea organismelor de presă și de publicare care nu au participat la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar sunt, de asemenea, condamnați la o pedeapsă între 1 000 și 10 000 de zile-amendă 15. În 2015, Curtea Constituțională a pronunțat în două cauze cu privire la condamnarea responsabililor de presă în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 4 din Legea nr. 3713 (Ali Gürbüz și Hasan Bayar, n 2013/568, 24 iunie 2015 și Ali Gürbüz, n 2013/724, 25 În cele două cauze, Comisia a concluzionat că, pe motiv că declarațiile în litigiu nu conțineau niciun apel la violență, la ură sau la revoltă înarmată, a încălcat libertatea de exprimare a persoanelor interesate. Pasajele relevante în speță ale hotărârii Ali Gürbüz și Hasan Bayar (precitate) se citesc astfel. Constatările conform cărora publicarea considerentelor de mai sus (Abdullah Öcalan pe anumite subiecte) constituie actul de punere în liberă circulație a unor declarații de persoane cu caracter terorist, iar decizia de suspendare a urmăririi penale trebuie analizată. O interferență în libertatea de exprimare și difuzarea ideilor nu poate fi justificată numai de o considerație legată de personalitatea unui individ. De asemenea, publicarea opiniilor și a gândurilor unui membru sau a unui lider al unei organizații ilegale nu poate justifica, în sine, o interferență în libertatea de exprimare și de a difuza idei. Într-adevăr, o astfel de abordare ar împiedica exercitarea drepturilor constituționale și ar priva anumite persoane sau grupuri de persoane de drepturile protejate prin art. 26 din Constituție ( Abdullah Öcalan § 101). Trebuie subliniat faptul că autoritățile publice dispun de o marjă de apreciere foarte îngustă atunci când este vorba despre condamnarea unor persoane fizice. Declarațiile de presă, cum ar fi articolul publicat de reclamanți. Ideile care nu sunt salutate de autoritățile publice sau de o parte a populației nu pot face obiectul unor restricții atâta timp cât acestea nu incită la violență, nu legitimează actele teroriste și nu invocă discursurile de ură. În ansamblu, articolul în cauză nu poate fi considerat ca făcând obiectul violenței și al adoptării unor metode teroriste, adică violenței, urii, răzbunării sau rezistenței armate.... Având în vedere similitudinea cererilor privind faptele și obiecțiunile, Curtea decide, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură și în interesul unei bune administrări a justiției, să le atașeze. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 17. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanții susțin că condamnările pe care le-au făcut ca urmare a redactării și publicării articolelor de presă și-au încălcat dreptul la libertatea de exprimare. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 18. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea declară că este admisibil. 19. Curtea ia notă de faptul că ingerința în cauză este prevăzută de lege și urmărește mai multe obiective legitime în sensul articolului 10 alineatul (2), și anume menținerea securității publice, apărarea ordinii și prevenirea criminalității (Gözel și Özer c. Turcia, n 43453/04 și 31098/05, § 43 45, 6 iulie 2010 și Belek c. Turcia, n 36827/06, 36828/06 și 36629/06, § 26, 20 noiembrie 2012). Prin urmare, Comisia va examina prezenta cauză în lumina acestei jurisprudențe. Curtea va acorda o atenție deosebită termenilor utilizați în articolele în litigiu (punctele 6 și 9 de mai sus) și contextului publicării acestora, ținând seama de circumstanțele care înconjurau cazurile supuse examinării sale și, în special, de dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999 22. În acest sens, Comisia constată că articolele în cauză nu conțineau nici un apel la violență, rezistență armată sau revoltă și că acestea nu constituiau un discurs de ură, ceea ce este, în opinia sa, elementul esențial care trebuie luat în considerare. 23. Întrucât a examinat motivele prezentate de instanța de judecată pentru a-i condamna pe reclamanți, aceasta concluzionează că nu pot fi considerate, ca atare, ca fiind suficiente pentru a justifica dreptul persoanelor interesate la libertatea de exprimare. Prin urmare, ea nu vede nici un motiv pentru a se abține de la concluzia la care a ajuns în cauzele Gözel și Özer. (citată la punctul 64), Belek (citată la punctul 29) și Belek și Velio 29969/07, primul reclamant se plânge de posibilitatea de a formula un recurs împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță. În acest sens, el invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărei dispoziții relevante în speță se citesc astfel Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, (...) de către o instanță (...) stabilită prin lege, care va hotărî, (...) temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. 26. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea declară că este admisibil. 27. Curtea subliniază că a avut deja ocazia de a afirma că restricția la sesizarea Curții de Casație impusă ca urmare a valorii lacunei nu a fost pe deplin compatibilă cu principiul egalității de arme, ținând seama de domeniul de aplicare al litigiului pentru reclamanți și de faptul că, în materie penală, cerințele procesului echitabil sunt mai stricte ( Bayar și Gürbüz c. Turcia, 37569/06, § 40-49, 27 noiembrie 2012). În cauza în cauză, Comisia a considerat că reclamanții au suferit un obstacol disproporționat în calea dreptului lor de acces la o instanță și că, prin urmare, dreptul la o instanță garantată prin art. 6 alineatul (1) a fost atins în însăși substanța sa. Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care ar putea conduce în speță la o concluzie diferită de cea pronunțată în cauza menționată anterior. 28. Prin urmare, Curtea a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) B. Cererea nr. 47462/07 prezentată de primul și de al doilea reclamant 29. 47462/07, reclamanții se plâng de lipsa de comunicare a avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. 30. Constatând că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz, Curtea declară că este admisibilă. 31. Curtea amintește că a examinat adesea astfel de obiecțiuni și a ajuns la concluzia că aceasta încalcă art. 6 alineatul (1) din convenție, din cauza necomunicarii avizului procurorului general, ținând seama de natura observațiilor acestuia și de caracterul juridic pentru justițiabilul de a răspunde în scris la aceasta (a se vedea, printre altele, Göçc. Turcia [GC], nr. 36590/97, § 55-58, CEDH 2002-V; și Özel și Özer c. Turcia, citată anterior, §§ 65-66). Curtea consideră că Õn Õa expus niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce în speță la o concluzie diferită de cea pronunțată pentru obiecțiuni identice. 32. Prin urmare, Curtea a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). IV. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 33. Reclamanții se plâng, de asemenea, de lipsa unei căi de atac interne eficiente pentru a-și susține obiecțiunile întemeiate pe art. 10 din convenție. 34. Având în vedere constatarea unei încălcări la care a ajuns pe teren a articolelor 6 și 10 din convenție, Curtea consideră că, deși este de așteptat să declare prezentul motiv admisibil, nu este necesar să se ia o hotărâre separată pe baza binelui întemeiat al convenției. PE LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 35. Primul reclamant solicită 20 000 EUR (EUR) pentru prejudicii morale în cadrul cererii nr. 29969/07. În ceea ce privește cererea nr. 47462/07, reclamanții solicită împreună 40 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. În plus, aceștia solicită o sumă de 15 462 de lire turce (TRY) pentru cheltuielile de avocatură și 1 200 TRY pentru cheltuielile de judecată pe care le declară a angajat, fără a oferi nici o justificare. 36. Guvernul contestă aceste sume. 37. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, având în vedere jurisprudența sa în materie (Belek și Velio , citată anterior, § 35), se poate considera că circumstanțele din speță au cauzat un anumit prejudiciu reclamanților. Statuând în echitate în temeiul articolului 41 din convenție, ea alocă 2 500 EUR primului solicitant, având în vedere faptul că acesta a făcut obiectul a două condamnări și 1 250 EUR celui de-al doilea reclamant. 38. În ceea ce privește cererea depusă în temeiul celorlalte cheltuieli și cheltuieli de judecată, având în vedere lipsa unor documente relevante, Curtea respinge cererea (Ato c. Turcia, n 29873/02, § 27, 8 iunie 2010). 39. Curtea consideră că este adecvat să stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pentru facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, CURȚIA, ÎN L din cauza lipsei de comunicare cu primul și al doilea reclamant de aviz al procurorului general în apropierea Curții de Casație A declarat că nu mai este necesar să se examineze separat ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului 500 EUR (două mii cinci sute de euro) primului solicitant plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii. 250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro) celui de-al doilea reclamant, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 13 iunie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak