CASE OF KALINICHENKO AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF KALINICHENKO AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2017)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE KALINICHENKO ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicația nr. 52256/07 și altele 5 - a se vedea lista anexată JUDGMENT STRASBOURG 22 iunie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kalinichenko și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Karen Reid, grefierul secțiunii, după ce a deliberat în privat la 1 iunie 2017, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea sau întârziarea aplicării deciziilor interne și de lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă. În cererea nr. 52256/07, reclamanții au formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 8 din Convenție. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. Cererea GOVERNULUI de a formula anumite cereri în temeiul articolului 37 § 1 din convenție Guvernul a prezentat declarații unilaterale în unele cereri care nu au oferit o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în convenție nu impune Curtea să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă). Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina cererile și va continua, în consecință, examinarea cauzelor (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI). III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 LA CONVENȚIE ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI Nr. 1 LA CONVENȚIE Reclamanții s-au plâns în principal de neexecutarea sau întârziarea aplicării deciziilor interne în favoarea lor și de lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă; au invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 6 § 1 și la art. 13 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10, 1 iulie 2014, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 10. Având în vedere natura atribuirilor judiciare în favoarea reclamanților (a se vedea tabelul apendice pentru detaliile ordonanțelor judiciare), Curtea consideră că reclamanții au avut, în temeiul acestor hotărâri, o „așteptare legitimă” pentru a dobândi un bun pecuniar, care a fost suficient de stabilit pentru a constitui o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea pe deplin și în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 13. 13 din Convenția privind lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește neaplicarea. Curtea a remarcat deja existența unui nou recurs intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și morală pentru autoritățile ruse, introdus în urma hotărârii pilot, care permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Kamneva și alții v. Rusia (dec.), nr. 35555/05 și altele 6, 2 mai 2017). Chiar dacă remediul a fost – sau este încă – disponibil pentru reclamanții, Curtea reiterează că ar fi nedrept să ceară reclamanților a căror cauze au fost deja în așteptare de mulți ani în sistemul intern și care au venit să caute ajutor la Curte, să-și aducă din nou cererile la tribunalele interne (a se vedea Gerasimov și alții Cu toate acestea, având în vedere adoptarea noului recurs intern, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze în mod separat admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 în prezent (a se vedea, pentru o abordare similară, Kamneva și altele, citate mai sus și, mutatis mutandis Tkhyegepso și alții v. Rusia, nr. 44387/04 și alte 11, §§ 21-24, 25 octombrie 2011). Această hotărâre nu aduce atingere viitoarei evaluări ale Curții a noului remediu. IV. REZERVAREA COMPLAINT 15. În cererea nr. 52256/07, reclamanții au formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 8 din Convenție. 16. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunea reclamată este de competența sa, această plângere nu îndeplinește nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 17. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 18. Legea, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 19. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile privind neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne admisibile, precum și restul cererii nr. 52256/07 inadmisibilă; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție privind neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne; decide că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 din convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului solicitat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 22 iunie 2017, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Karen Reid Luis López Guerra Președintele grefierului ANNEXĂ Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (nerespectarea sau aplicarea întârziere a deciziilor interne și lipsa unui remediu eficace în dreptul intern) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Denumire reprezentativă și locație Decizia internă relevantă Data de începere a perioadei neexecutive Data de încheiere a perioadei neexecutive Lungime a procedurii de punere în aplicare Ordinea internă Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 52256/07 09/11/2007 (3 solicitanți) Natalya Vladimirovna Kalinichenko 08/12/1975 Nataliya Nikolayevna Kuzhenko 04/04/1975 Viktor Sergeyevich Derkachev 04/04/1949 Curtea de district Leninsky din Rostov-on-Don, 29/05/2007 09/07/2007 07/08/2009 2 ani(i) și 30 zile(i) care intră în acordul de participare la construcții comune 2.000 2848/08 28/11/2007 Ivan Vladimovich Konovalov 15/06/1989 Yermilova Natalya Pavlovna Yekaterinburg Curtea de district Krasnogorskiy din Kamensk Uralskiy, 15/05/2009 23/07/2009 24/08/2010 1 an(i) și 1 lună(i) și 2 zile(i) de compensare lunară pentru prejudiciul sănătății 1000 26660/08 23/04/2008 Leonid Petrovich Karittskiy 02/03/1937 Curtea de District Sovetsky din Vorozh, 08/12/2003 19/12/2003 17/04/2008 4 an(i) și 3 luni(i) și 30 zile(i) de recalculare a pensiei 4000 58278/08 18/10/2008 Valentin Nikolayevich Dolgov 04/04/1932 Justiție a Pacei Curții Circuit nr. 116 din Sf. Petersburg, 02/02/2006 11/04/2006 16/06/2008 2 ani(s) și 2 luni(s) și 6 zile(s) care corectează documentul de ocupare a forței de muncă 2000 56814/09 24/09/2009 Ilya Nikitovich Yermakov 20/03/1953 Curtea de district Birsk din regiunea Bashkortostană, 30/05/2007 13/06/2007 23/05/2012 4 ani(s) și 11 luni(s) și 11 zile(s) de eliberare a documentelor legate de ocuparea forței de muncă 3.500 73139/10 02/12/2010 Oleg Pavlovich Barkalov 23/11/1938 Curtea Orașului Zvenigorod din regiunea Moscova, 19/11/2008 18/12/2008 05/10/2010 1 an și 9 luni și 18 zile de vânzare a parcelei de teren 1.500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF KALINICHENKO AND OTHERS v. RUSSIA

(Application no. 52256/07 and 5 others -

see appended list

)

JUDGMENT

STRASBOURG

22 June 2017

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kalinichenko and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Karen Reid,

Section Registrar,

Having deliberated in private on 1 June 2017,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and of the lack of any effective remedy in domestic law. In application no.

52256/07, the applicants also raised a complaint under Article 8 of the Convention.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT SOME APPLICATIONS UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION

6.

The Government submitted unilateral declaration in some applications which did not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (Article 37 § 1 in fine). The Court rejects the Government’s request to strike the applications out and will accordingly pursue its examination of the cases (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC],

no. 26307/95, §

75, ECHR 2003

‑

VI).

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND

ARTICLE

13 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1 TO

THE CONVENTION

7.

The applicants complained principally of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given in their favour and of the lack of any effective remedy in domestic law. They relied, expressly or in substance, on Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention and on Article

1 of Protocol No.

1, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

8.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

9.

In the leading case of

Gerasimov and Others v. Russia,

nos. 29920/05 and 10 others, 1 July 2014, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having regard to the nature of the judicial awards in the applicants’ favour (see the appended table for details of court orders), the Court considers that the applicants had, by virtue of these judgments, a “legitimate expectation” to acquire a pecuniary asset, which was sufficiently established to constitute a “possession” within the meaning of Article

1 of Protocol

No.

1.

11.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1.

13.

The applicants also complained under Article

13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non- enforcement. The Court has already noted the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the pilot judgment, which enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments (see

Kamneva and

Others v. Russia

(dec.), no. 35555/05 and 6 others, 2 May 2017). Even though the remedy was – or still is – available to the applicants, the Court reiterates that it would be unfair to request the applicants whose cases have already been pending for many years in the domestic system and who have come to seek relief at the Court, to bring again their claims before domestic tribunals (see

Gerasimov and Others

, cited above, §

230).

14.

However, in the light of the adoption of the new domestic remedy, the Court, as in its previous decisions, considers that it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 in the present cases (see, for a similar approach,

Kamneva and Others

, cited above, and,

mutatis mutandis

,

Tkhyegepso and Others v.

Russia,

no.

44387/04 and 11

others, §§

21-24, 25

October 2011). This ruling is without prejudice to the Court’s future assessment of the new remedy.

IV.

REMAINING COMPLAINT

15.

In application no.

52256/07, the applicants also raised a complaint under Article 8 of the Convention.

16.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matter complained of is within its competence, this complaint either does not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

V.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

17.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

18.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

19.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the complaints concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions admissible, and the remainder of the application no. 52256/07 inadmissible;

3.

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 of the Convention concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions;

4.

Decides

that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article

13 of the Convention;

5.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 22 June 2017, pursuant to Rule

77 §§

2 and

3 of the Rules of Court.

Karen Reid

Luis López Guerra

Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and

Article 1 of the Protocol No. 1 to the Convention

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Representative

name and location

Relevant domestic decision

Start date of non

‑

enforcement period

End date of non-enforcement period

Length of enforcement proceedings

Domestic order

Amount awarded for pecuniary and non

‑

pecuniary damage and costs and expenses

per applicant

(in euros)

[1]

52256/07

09/11/2007

(3 applicants)

Natalya Vladimirovna Kalinichenko

08/12/1975

Nataliya Nikolayevna Kuzhenko

04/04/1975

Viktor Sergeyevich Derkachev

04/04/1949

Leninsky District Court of

Rostov-on-Don, 29/05/2007

09/07/2007

07/08/2009

2 year(s) and 30 day(s)

entering into shared construction participation agreement

2,000

2848/08

28/11/2007

Ivan Vladimirovich Konovalov

15/06/1989

Yermilova Natalya Pavlovna

Yekaterinburg

Krasnogorskiy District Court of the Kamensk

‑

Uralskiy, 15/05/2009

23/07/2009

24/08/2010

1 year(s) and 1

month(s) and 2

day(s)

monthly compensation for health harm

1,000

26660/08

23/04/2008

Leonid Petrovich Karittskiy

02/03/1937

Sovetsky District Court of Voronezh, 08/12/2003

19/12/2003

17/04/2008

4 year(s) and 3

month(s) and 30

day(s)

recalculation of pension

4,000

58278/08

18/10/2008

Valentin Nikolayevich Dolgov

04/04/1932

Justice of the Peace of the Court Circuit no.

116 of St

Petersburg, 02/02/2006

11/04/2006

16/06/2008

2 year(s) and 2

month(s) and 6

day(s)

making correction to the employment document

2,000

56814/09

24/09/2009

Ilya Nikitovich Yermakov

20/03/1953

Birsk District Court of Bashkortostan Region,

30/05/2007

13/06/2007

23/05/2012

4 year(s) and 11

month(s) and 11

day(s)

issuance of employment-related documents

3,500

73139/10

02/12/2010

Oleg Pavlovich Barkalov

23/11/1938

Zvenigorod City Court of the Moscow Region, 19/11/2008

18/12/2008

05/10/2010

1 year(s) and

9 month(s) and 18

day(s)

sale of land plot

1,500

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.