SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL TANIȘMA c. TURCIA (solicitarea nr. 32219/05) HOTĂRÂREA Revizuirii STRASBURG 27 iunie 2017 DEFINIF 27/09/2017 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă.
În cauza Tan Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Guido Raimondi, președinte, Ișidjus Kūris, András Sajó, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, Egidijus Kūris, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iunie 2017, Rend la hotărâre, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 32219/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care patru resortisanți ai acestui stat, domnii Zekeriya Tan Prin hotărârea din 17 noiembrie 2015, Curtea a statuat că nu a încălcat art. 2 din convenție că a existat o încălcare a articolului 6 alin. (1) din Convenție deoarece Înalta Curte care judecase cererea reclamanților nu putea fi considerată independentă și imparțială.
Curtea a decis, de asemenea, să aloce reclamanților în comun 6 000 EUR (EUR) pentru daune morale și 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și a respins cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. La 18 noiembrie 2016, reprezentantul reclamanților a informat Curtea cu privire la faptul că a aflat că domnul Necdet Tan a decedat la 3 februarie 2011. În consecință, a solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură al Curții. La 31 ianuarie 2017, Curtea a examinat cererea în curs de revizuire și a decis să acorde guvernului un termen de trei săptămâni pentru a prezenta eventualele observații. Acestea au ajuns la Curte la 10 martie 2017. Necdet Tan mai înainte de adoptarea hotărârii menționate anterior.
Dl Melek Tan mai (fiica lui Kemaleddin și Fatma, născută la 5 februarie 1990, n de identitate națională 70513039514) și domnul Ali Tan Guvernul se referă în primul rând la art. 80 din Regulamentul Curții potrivit căruia, în cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unui caz deja pronunțat și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate sesiza Curtea cu o cerere în rejudecare a hotărârii în cauză. În al doilea rând, consideră că, în speță, domnul Necdet Tan În plus, citează art. 44/A din Regulamentul Curții potrivit căruia părțile au obligația de a coopera pe deplin în cadrul procedurii și, în special, de a lua dispozițiile în competența lor pe care Curtea le consideră necesare pentru buna administrare a justiției.
În cele din urmă, el reamintește termenii articolului 44/C din Regulamentul Curții potrivit cărora în cazul în care o parte rămâne în imposibilitatea de a prezenta dovezile sau informațiile solicitate de Curte sau de a divulga, pe cont propriu, informații relevante sau în cazul în care constată altfel o lipsă de participare efectivă la procedură, Curtea poate trage din comportamentul său concluziile pe care le consideră adecvate Curtea constată că nu există nicio modalitate de a distinge prezenta situație de cea care a făcut obiectul, de exemplu, hotărârii de revizuire Hayati ciélebi și alții c. Turcia (revizuire) (n 582/05, 24 ianuarie 2017). noiembrie 2015 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul (CE) nr. În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate (...) să sesizeze Curtea cu o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o soluționează.
(...) Prin urmare, Curtea decide că este necesar să se acorde în comun, pe de o parte, domnului Melek Tan Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA decide, în unanimitate, să accepte cererea în rejudecare a legii din 17 noiembrie 2015, în ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție în consecință A spus, cu șase voturi împotriva unuia, că statul pârât trebuie să plătească în comun, pe de o parte, domnului Melek Tan 000 EUR (șase mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, (ii.
000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. 27 iunie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith Guido Raimondi Președinte
AFFAIRE TANIȘMA c. TURQUIE (Requête n o 32219/05) ARRÊT ( Révision ) STRASBOURG 27 juin 2017 DÉFINITIF 27/09/2017 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Tanıșma c. Turquie (demande en révision de l’arrêt du 28 avril 2017), La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : Guido Raimondi, président, Ișıl Karakaș, András Sajó, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, Egidijus Kūris, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 juin 2017, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 32219/05) dirigée contre la République de Turquie et dont quatre ressortissants de cet État, MM.
Zekeriya Tanıșma, Ekrem Tanıșma et Necdet Tanıșma, et M me Zekiye Tanıșma (« les requérants »), ont saisi la Cour le 19 août 2005 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Par un arrêt du 17 novembre 2015, la Cour a jugé qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 2 de la Convention qu’il y avait eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention du fait que la Haute Cour qui avait jugé la demande des requérants ne pouvait pas être considérée comme ayant été indépendante et impartiale. La Cour a également décidé d’allouer aux requérants conjointement 6 000 euros (EUR) pour dommage moral et 1 000 EUR pour frais et dépens et a rejeté les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.
3.Le 18 novembre 2016, le représentant des requérants a informé la Cour qu’il avait appris que M. Necdet Tanıșma était décédée le 3 février 2011. En conséquence, il demandait la révision de l’arrêt, au sens de l’article 80 du règlement de la Cour.
4.Le 31 janvier 2017, la Cour a examiné la demande en révision et a décidé d’accorder au Gouvernement un délai de trois semaines pour présenter d’éventuelles observations. Celles-ci sont parvenues à la Cour le 10 mars 2017. EN DROIT
5. Le représentant des requérants demande la révision de l’arrêt du 17 novembre 2015, dont il n’a pu obtenir l’exécution en raison du décès de M. Necdet Tanıșma avant l’adoption dudit arrêt. M me Melek Tanıșma (fille de Kemaleddin et Fatma, née le 5 février 1990, n o de l’identité national : 70513039514) et M. Ali Tanıșma (fils de Necdet et Melek, né le 23 août 2011, n o de l’identité national : 56956491836) sont les héritiers M. Necdet Tanıșma. Ils devraient donc recevoir les sommes accordées au défunt.
6.Le Gouvernement se réfère d’abord à l’article 80 du règlement de la Cour selon lequel en cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. Il estime ensuite qu’en l’espèce M. Necdet Tanıșma est décédé le 3 février 2011, soit approximativement 4 ans avant la date du jugement, et que ni le représentant des requérants ni les héritiers du défunt n’ont informé la Court à cet égard. Il cite, en outre, l’article 44/A du règlement de la Cour selon lequel les parties ont l’obligation de coopérer pleinement à la conduite de la procédure et, en particulier, de prendre les dispositions en leur pouvoir que la Cour juge nécessaires à la bonne administration de la justice. Finalement, il rappelle les termes de l’article 44/C du règlement de la Cour selon lesquels « lorsqu’une partie reste en défaut de produire les preuves ou informations requises par la Cour ou de divulguer de son propre chef des informations pertinentes, ou lorsqu’elle témoigne autrement d’un manque de participation effective à la procédure, la Cour peut tirer de son comportement les conclusions qu’elle juge appropriées » et invite la Cour à tirer de des conclusions nécessaires des dispositions impératives du règlement de la Cour dans le cas d’espèce.
7.La Cour constate que rien ne permet de distinguer la présente situation de celle ayant fait l’objet, par exemple, de l’arrêt de révision Hayati Çelebi et autres c. Turquie (révision) (n o 582/05, 24 janvier 2017).
8.La Cour estime qu’il y a lieu de réviser l’arrêt du 17 novembre 2015 par application de l’article 80 de son règlement qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (...) »
9.La Cour décide en conséquence qu’il y a lieu d’octroyer conjointement à, d’une part, M me Melek Tanıșma et M. Ali Tanıșma en tant qu’héritiers de M. Necdet Tanıșma, et d’autre part, MM. Zekeriya Tanıșma et Ekrem Tanıșma, et M me Zekiye Tanıșma, 6 000 euros (EUR) pour dommage moral et 1 000 EUR pour frais et dépens.
10.La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1. Décide , à l’unanimité, d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 17 novembre 2015, quant à l’application de l’article 41 de la Convention ; en conséquence 2. Dit, par six voix contre une, a) que l’État défendeur doit verser conjointement à, d’une part, M me Melek Tanıșma et M. Ali Tanıșma en tant qu’héritiers de M. Necdet Tanıșma, et d’autre part, MM. Zekeriya Tanıșma et Ekrem Tanıșma, et M me Zekiye Tanıșma, les sommes accordées dans l’arrêt au principal, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur, au taux applicable à la date du règlement, à savoir : i. 6 000 EUR (six mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral, ii.
1 000 EUR (mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants, pour frais et dépens ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. Fait en français, puis communiqué par écrit le 27 juin 2017, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. Stanley Naismith Guido Raimondi Greffier Président