CtEDO 14.10.2014 Auto

AFFAIRE HALİL GÖÇMEN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
14.10.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Dommage matériel et préjudice moral - réparation (Article 41 - Préjudice moral;Dommage matériel;Satisfaction équitable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE HALİL GÖÇMEN c. TURQUIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CEA DESFĂȘURARE HAL Guido Raimondi, președinte, Ișel Karakaș, Nebojša Vučinić, Helen Keller, Paul Lummens, Egidijus Kūris, Robert Spano, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, După ce a intenționat în camera consiliului la 23 septembrie 2014, Rend la hotărârea pe care o avem aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o hotărâre (n 24883/07) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Halil Göçmen ( Curtea a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a formulat o cerere și a invitat guvernul și reclamantul să îi prezinte în scris, în termen de șase luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea o informare cu privire la orice acord la care ar putea ajunge. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul invită Curtea să respingă pretențiile reclamantului, pe care acesta le consideră excesive și neîntemeiate. În hotărârea din acțiunea principală, Curtea a ajuns la concluzia că ingerința în litigiu nu îndeplinește condiția de legalitate în măsura în care administrația în cauză era adecvată de pe teritoriul reclamantului, respectând normele care reglementează exproprierea formală. Comisia a considerat, de asemenea, că instanțele naționale nu au putut oferi proceduri judiciare care să prezinte garanțiile procedurale cerute în art. 1 din Protocolul nr. 1. Această situație a avut drept consecință faptul că reclamantul nu a putut atinge o indemnizație în mod rezonabil în raport cu valoarea proprietății sale. 10. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare atrage după sine o obligație a statului pârât de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDH 2000 XI 11. Statele contractante care participă la o cauză sunt, în principiu, libere să aleagă mijloacele pe care le vor folosi pentru a se conforma unei hotărâri în constatarea unei încălcări. Această putere de apreciere cu privire la modalitățile de executare a unei hotărâri reflectă libertatea de alegere cu care este însoțită obligația primordială impusă de Convenție statelor contractante : asigurarea respectării drepturilor și libertăților garantate (art. 1 din convenție). În cazul în care natura încălcării permite restitutio in integrum În cazul în care, pe de altă parte, legislația națională nu permite sau nu permite pe deplin să se șteargă consecințele încălcării, art. 41 se aplică, dacă este cazul, părții vătămate satisfacția care i se pare adecvată (Brumăescu c. România (satisfacere echitabilă) [GC], nr. 28342/95, § 20 CEDO 2001 I 12. Curtea constată că reclamantul nu solicită restituirea terenului său. El solicită doar o despăgubire pe baza valorii de piață a bunului. 13. Pentru a determina repararea adecvată, Curtea trebuie să ia în considerare criteriile generale prevăzute în jurisprudența sa cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1 și potrivit căreia, fără plata unei sume în mod rezonabil în raport cu valoarea proprietății, privarea de proprietate constituie în mod normal o încălcare excesivă. 14. Aceasta observă că guvernul varsă mai multe rapoarte referitoare la evaluarea valorii actuale a terenului în litigiu de 500 m. El solicită Curții să facă trimitere la un raport de evaluare, data de 4 aprilie 2014 și stabilit de departamentul de inginerie civilă și de construcție a sectului de la În analiza tuturor elementelor dosarului, Curtea constată că media sumelor reținute de diferitele rapoarte pentru evaluarea terenului în cauză este de aproximativ 44 200 TRL (14 733 EUR), adică 88 TRL pe metru pătrat (aproximativ 29,46 EUR/m 16. Aceasta arată diferența semnificativă între rezultatele la care conduc diferitele metode de calcul utilizate și, în consecință, va stabili o sumă forfetară cât mai mare posibil în raport cu valoarea bunului, adică o sumă pe care ar fi găsit-o acceptabilă în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. Prin urmare, având în vedere toate documentele din dosar prezentate de către părți, precum și informațiile relevante de care dispune și luând în considerare, de asemenea, suma pe care reclamantul a primit-o deja în cadrul procedurii în dreptul intern, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului suma de 14 000 EUR pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. 18. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că sentimentele de nemulțumire și frustrare resimțite de reclamant în fața deposedării ilegale a terenului său și a necesității de a sesiza instanțele pentru a-și exercita drepturile au cauzat unui anumit prejudiciu moral care solicită o despăgubire adecvată (Scordino c. Italia (n (satisfacție echitabilă), 43662/98, § 42, 6 martie 2007 și Sarnačca și Dilaver c. Turcia , n 11765/05, § 66, 27 mai 2010). Prin urmare, în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, reclamantul solicită 3 000 EUR pentru onorariile de judecată și pentru cheltuielile de procedură în fața instanțelor naționale. Ca o justificare, acesta furnizează o convenție din proprie inițiativă și excluderi referitoare la cheltuielile de procedură. 20. Guvernul invită Curtea să respingă pretențiile reclamantului. 21. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și criteriile sale în această privință (Bottazzi c. Italia [GC], nr 34884/97, § 30, CEDO 1999 V și Sawicka c. Polonia, n 37645/97, § 54, 1 octombrie 2002), Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR, indiferent de costuri, iar acordul este acordat reclamantului. Interese moratorii 22. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (14 mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii. 1 500 EUR (mii cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 000) EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit reclamantului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 14 octombrie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Abel Campos Guido Raimondi Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-11-12
0,97
AFFAIRE HALİL GÖÇMEN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE HALİL GÖÇMEN c. TURQUIE (Requête n o 24883/07) ARRÊT (Fond) STRASBOURG 12 novembre 2013 DÉFINITIF 12/02/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2014-03-25
0,96
AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N° 4)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N o 4) (Requête n o 2512/07) ARRÊT STRASBOURG 25 mars 2014 DÉFINITIF 25/06/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
CtEDO 2014-03-25
0,96
AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N° 5)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N o 5) (Requête n o 55197/07) ARRÊT STRASBOURG 25 mars 2014 DÉFINITIF 25/06/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2014-03-25
0,96
AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N° 7)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N o 7) (Requête n o 55201/07) ARRÊT STRASBOURG 25 mars 2014 DÉFINITIF 25/06/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2014-03-25
0,96
AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N o 3) (Requête n o 48815/06) ARRÊT STRASBOURG 25 mars 2014 DÉFINITIF 25/06/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
Sursă