2r-119/26 — Încasarea sumei

La 30 iunie 2022 Judecătoria Chișinău (sediul Centru) a pronunțat dispozitivul hotărârii, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de „NAGOLTRANS” S.R.L. împotriva lui Bînzari Alexandru, Chisilița Andrei și Cimpoi Adrian cu privire la încasarea sumei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 5 decembrie 2025 Bînzari Alexandru a declarat apel împotriva acesteia, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 23 decembrie 2025, apel declarat de Bînzari Alexandru împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău(sediul Centru) din 30 iunie 2022 s-a restituit ca fiind depus în afara termenului legal.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Centru a reținut că apelul declarat de Bînzari Alexandru împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 iunie 2022 a fost depus cu depășirea termenului legal de exercitare a căii de atac. Instanța de apel a constatat că dispozitivul hotărârii a fost pronunțat la 30 iunie 2022, iar termenul de 30 de zile prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă pentru declararea apelului a expirat la 1 august 2022, în timp ce apelul a fost depus abia la 5 decembrie 2025.

Curtea de apel a reținut că respectarea termenelor procedurale constituie o condiție esențială pentru exercitarea drepturilor procesuale, iar expirarea acestora atrage decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, în conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, instanța a subliniat caracterul imperativ și peremptoriu al termenului de apel, nerespectarea acestuia fiind sancționată prin restituirea cererii de apel, dacă partea nu solicită repunerea în termen și nu invocă motive întemeiate care să justifice omiterea termenului procedural.

Totodată, instanța de apel a constatat că apelantul nu a formulat o cerere de repunere în termen și nu a prezentat probe care să demonstreze existența unor impedimente obiective ce l-ar fi împiedicat să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege. În lipsa unei asemenea cereri, Curtea de Apel a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă pentru restituirea apelului ca fiind depus tardiv.

Instanța a mai relevat că admiterea unei derogări de la regimul legal al termenelor procedurale, în lipsa unei cereri de repunere în termen și a unor motive justificate, ar contraveni principiului securității raporturilor juridice și exigențelor preeminenței dreptului, consacrate de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele Roșca c. Moldovei și Golder c. Regatului Unit. Din această perspectivă, Curtea de Apel a considerat că repunerea din oficiu în termen ar constitui o ingerință arbitrară în echilibrul procesual dintre părți și ar afecta principiul egalității armelor.

În consecință, constatând că apelul a fost declarat la mai mult de trei ani după expirarea termenului legal și că apelantul nu a solicitat repunerea în termenul procedural omis, Curtea de Apel Centru a dispus restituirea cererii de apel împreună cu actele anexate

La 4 martie 2026, Bînzari Alexandru a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 23 decembrie 2025, exprimându-și dezacordul cu încheierea contestată.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității şi fără participarea părților.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea”.

Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116”.

Art. 116 din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului”.

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanților la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din următoarele considerațiuni.

Completul de judecată reține că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, constatând că apelul declarat de Bînzari Alexandru împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 30 iunie 2022 a fost depus după expirarea termenului legal de exercitare a căii de atac.

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost pronunțat la 30 iunie 2022, iar apelul a fost depus la 5 decembrie 2025, respectiv după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Curtea Supremă de Justiție reține că apelantul nu a formulat o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului și nici nu a invocat existența unor împrejurări care să justifice imposibilitatea exercitării căii de atac în termenul stabilit de lege.

În acest context, sunt pertinente concluziile instanței de apel potrivit cărora cererea de apel întrunea condițiile de restituire prevăzute de art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, norma respectivă instituind obligația instanței de apel de a restitui apelul depus peste termen atunci când partea nu solicită repunerea în termenul procedural omis.

La fel, Completul de judecată reține că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate îndreptate împotriva încheierii contestate și nu a indicat în ce constă pretinsa aplicare sau interpretare eronată a normelor de drept de către instanța de apel. Or, acesta s-a limitat la exprimarea dezacordului față de soluția adoptată, fără a prezenta argumente juridice apte să combată concluzia instanței referitoare la depunerea apelului peste termenul legal și la lipsa unei cereri de repunere în termen.

Completul de judecată subliniază că termenele procedurale reprezintă garanții ale securității raporturilor juridice și ale bunei administrări a justiției, iar respectarea acestora constituie o obligație procesuală a participanților la proces.

Or, exercitarea căilor de atac cu ignorarea termenelor imperative stabilite de lege nu poate beneficia de protecție jurisdicțională în lipsa unei cereri de repunere în termen și a unor motive întemeiate care să justifice derogarea de la regimul legal aplicabil.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la o instanță nu este unul absolut și poate face obiectul unor limitări legitime, inclusiv prin instituirea unor termene procedurale pentru exercitarea căilor de atac, acestea urmărind scopul asigurării securității juridice și al bunei administrări a justiției (cauzele Perez de Rada Cavanilles v. Spain și Levages Prestations Services v. France).

Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție concluzionează că încheierea Curții de Apel Centru din 23 decembrie 2025 este legală și întemeiată, fiind adoptată cu respectarea normelor de drept procesual aplicabile, astfel încât motivele invocate în recurs nu justifică casarea acesteia.

Din considerațiunile enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar a respinge recursul declarat de Bînzari Alexandru și a menține încheierea Curții de Apel Centru din 23 decembrie 2025.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,