2r-172/26 — Evacuarea din bunul imobil, împreună cu toți membrii familiei, cu eventuale persoane care locuiesc, precum și împreună cu bunurile sale

La 6 iulie 2022, Sîrbu Denis s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune civilă împotriva lui Ceban Vasile cu privire la evacuarea din bunul imobil, împreună cu toți membrii familiei, cu eventuale persoane care locuiesc, precum și împreună cu bunurile sale și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 aprilie 2025 s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a evacuat Ceban Vasile, împreună cu toți membrii familiei sale, cu eventualele persoane care locuiesc cu acesta, precum și împreună cu bunurile sale, din bunul imobil constituit din teren pentru construcții, cu numărul cadastral XXX XXX, cu suprafața totală de 0,0299 ha; casa de locuit individuală, cu numărul cadastral XXX XXX.01, cu suprafața totală de 65,7 m2, situat în XXX XXX. Precum și s-a încasat din contul lui Ceban Vasile în beneficiul lui Sîrbu Denis cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 100,00 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 8 mai 2025, Ceban Vasile a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 aprilie 2025, pronunțată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Denis împotriva lui Ceban Vasile cu privire la evacuarea din bunul imobil, împreună cu toți membrii familiei, cu eventuale persoane care locuiesc, precum și împreună cu bunurile sale și încasarea cheltuielilor de judecată, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță.

La 15 aprilie 2026 Ceban Vasile a depus cerere privind aplicarea măsurilor de asigurare în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Denis împotriva lui Ceban Vasile cu privire la evacuarea din bunul imobil, împreună cu toți membrii familiei, cu eventuale persoane care locuiesc, precum și împreună cu bunurile sale și încasarea cheltuielilor de judecată, în procedura de examinare a apelului declarat de Ceban Vasile împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 10 aprilie 2025.

În motivarea cererii a invocat că la 15 aprilie 2026 „Premier Energy” a deconectat energia electrică de la construcția în litigiu și anume, situată pe XXX XXX. Reieșind din informația prezentată de „Premier Energy”, casa de locuit a fost deconectată de la rețelele centrale ale companiei, în baza cererii depuse de Sîrbu Denis.

A reținut că pe adresa bunului imobil litigios, începând cu anul 2018 locuiește împreună cu copiii săi minori, care, prin deconectarea ilegală a energiei electrice, a pus în pericol viața și sănătatea acestora, deoarece sunt privați de posibilitatea de a le prepara hrană, apă caldă și alte necesități vitale.

Astfel, întru neadmiterea prejudicierii sănătății copiilor minori, a solicitat emiterea unei încheieri de asigurare, prin care să se interzică întreprinderilor „Premier Energy”, „Termoelectrica” S.A. și „Apă-Canal” S.A., să nu stopeze acordarea serviciilor până la adoptarea unei hotărâri definitive și irevocabile.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 21 aprilie 2026 s-a respins cererea depusă de Ceban Vasile privind aplicarea măsurilor de asigurare, depusă în cadrul procedurii de apel intentate împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 10 aprilie 2025, pronunțate în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Denis împotriva lui Ceban Vasile cu privire la evacuarea din bunul imobil, împreună cu toți membrii familiei, cu eventuale persoane care locuiesc, precum și împreună cu bunurile sale și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Centru a reținut că cererea privind aplicarea măsurilor de asigurare formulată de apelantul Ceban Vasile nu întrunește condițiile prevăzute de art. 174 și art. 177 din Codul de procedură civilă, întrucât măsurile solicitate nu au legătură directă cu obiectul litigiului aflat în examinare și exced limitele judecării cauzei în apel.

Instanța de apel a constatat că obiectul procesului îl constituie evacuarea apelantului din imobilul litigios și încasarea cheltuielilor de judecată, iar solicitarea de a interzice furnizorilor de utilități sistarea serviciilor de energie electrică, apă și agent termic vizează raporturi juridice distincte de cele deduse judecății.

În acest context, instanța de apel a reținut că măsurile de asigurare pot fi dispuse doar în scopul garantării executării unei eventuale hotărâri judecătorești și numai în limitele pretențiilor examinate în proces, nefiind admisibilă utilizarea acestui mecanism procedural pentru soluționarea unor situații de fapt sau litigii care depășesc cadrul procesual determinat prin cererea de chemare în judecată și prin limitele apelului declarat.

Totodată, Curtea de Apel Centru a apreciat că argumentele apelantului referitoare la deconectarea energiei electrice și la pretinsa afectare a condițiilor de trai ale copiilor minori, deși invocă circumstanțe care pot avea relevanță în alte raporturi juridice, nu justifică aplicarea măsurilor de asigurare în cauza pendinte, deoarece acestea nu influențează posibilitatea executării hotărârii ce urmează a fi pronunțată asupra litigiului privind evacuarea.

Prin urmare, instanța a concluzionat că cererea de asigurare urmărește protejarea unor interese care nu fac obiectul examinării în prezenta cauză și, în consecință, a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.

La 6 mai 2026, Ceban Vasile a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 21 aprilie 2026 prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Denis împotriva lui Ceban Vasile cu privire la evacuarea din bunul imobil, împreună cu toți membrii familiei, cu eventuale persoane care locuiesc, precum și împreună cu bunurile sale și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, a susținut că încheierea contestată este ilegală și neîntemeiată, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept procesual și constituțional, precum și cu ignorarea circumstanțelor relevante ale cauzei. Astfel, a invocat dispozițiile art. 20 din Constituție, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, susținând că prin respingerea cererii sale i-a fost încălcat dreptul de acces liber la justiție și dreptul la o protecție judiciară efectivă.

A menționat că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile referitoare la asigurarea acțiunii și a concluzionat greșit că măsurile solicitate depășesc limitele obiectului litigiului. Or, măsura solicitată era direct legată de imobilul care constituie obiectul cauzei, întrucât deconectarea energiei electrice a fost efectuată la casa de locuit din care se solicită evacuarea sa și a membrilor familiei sale.

Totodată, a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de interesul superior al copilului și a ignorat prevederile Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și ale legislației naționale în materia protecției drepturilor copilului.

În acest sens, a invocat obligația autorităților și a instanțelor judecătorești de a acorda prioritate intereselor copiilor în toate deciziile care îi privesc și a apreciat că refuzul aplicării măsurilor solicitate contravine acestor exigențe.

De asemenea, recurentul a invocat prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța era în drept să interzică terților să săvârșească anumite acte în privința obiectului litigiului.

Prin urmare, măsura solicitată nu afecta drepturile intimatului, ci urmărea exclusiv interzicerea furnizorilor de utilități să sisteze serviciile de energie electrică, apă și termoficare până la soluționarea definitivă a litigiului.

A mai reținut că instanța de apel a omis să examineze comportamentul abuziv al intimatului, manifestat prin solicitarea deconectării imobilului de la rețelele de utilități, și nu a evaluat riscurile reale generate de aceste acțiuni pentru membrii familiei sale, în special pentru copiii minori.

Prin referință asupra recursului, avocatul Chișca Maxim, acționând în interesele lui Sîrbu Denis a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea integrală a încheierii Curții de Apel Centru din 21 aprilie 2026.

În susținerea poziției sale, a menționat că obiectul cauzei îl constituie evacuarea lui Ceban Vasile, împreună cu membrii familiei și bunurile sale, din imobilul situat în XXX XXX, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Astfel, cererea de aplicare a măsurilor de asigurare depusă de Ceban Vasile în cadrul procedurii de apel nu urmărește asigurarea executării unei eventuale hotărâri judecătorești, ci menținerea unor prestații de utilitate publică în folosul recurentului și al familiei sale.

Prin urmare, măsura solicitată nu are legătură directă cu obiectul litigiului și nici cu riscul imposibilității executării hotărârii ce urmează să fie pronunțată în apel, ci tinde la reglementarea unui raport juridic distinct, exterior cauzei de evacuare.

În acest sens, a susținut că dispozițiile art. 174 și art. 175 din Codul de procedură civilă impun ca măsura asiguratorie să fie necesară, proporțională și direct legată de obiectul acțiunii, precum și de riscul imposibilității executării hotărârii. Or, recurentul nu a demonstrat existența unui asemenea risc și nici nu a prezentat probe pertinente care să justifice ingerința excepțională a instanței prin aplicarea măsurii solicitate.

Totodată, a evidențiat că instanța de apel a constatat în mod corect că solicitarea recurentului privește circumstanțe de fapt care depășesc limitele judecării apelului declarat și că asigurarea acțiunii nu poate fi utilizată pentru transformarea cauzei într-un litigiu nou privind furnizarea serviciilor comunale. Astfel, cererea formulată urmărește instituirea unor obligații în sarcina unor terți furnizori de utilități, fără existența unei acțiuni autonome împotriva acestora și fără întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea măsurilor asigurătorii.

Referitor la argumentele recurentului întemeiate pe Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Legea privind drepturile copilului, Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a susținut că acestea nu modifică natura juridică a litigiului și nu înlătură obligația de a demonstra condițiile prevăzute de art. 174 Cod de procedură civilă.

De asemenea, a subliniat că dreptul la un proces echitabil nu presupune obligația instanței de a admite orice cerere provizorie formulată de o parte. În cauza de față, recurentul a beneficiat de acces la justiție, iar cererea sa a fost examinată și soluționată printr-o încheiere motivată, neputând fi reținută vreo încălcare a accesului liber la justiție sau a garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenție.

A mai invocat că eventualele dificultăți sociale sau familiale invocate de recurent pot fi soluționate prin mecanisme juridice distincte, însă nu prin deturnarea instituției asigurării acțiunii de la scopul său procesual. Totodată, a menționat că, prin diferite demersuri procesuale, recurentul urmărește în esență împiedicarea evacuării și prelungirea folosinței imobilului, deși litigiul principal are ca obiect încetarea acestei folosințe.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității şi fără participarea părților.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 174 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) La cererea participanților la proces, judecătorul sau instanța dispune în aceeași zi aplicarea sau neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti.”

Art. 175 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „ (1) În vederea asigurării acţiunii, judecătorul sau instanţa este în drept: a) să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele care se află la alte persoane; a1) să noteze acţiunea, în registrele de publicitate prevăzute de lege, în raport cu drepturile pîrîtului; b) să interzică pîrîtului săvîrşirea unor anumite acte; c) să interzică altor persoane săvîrşirea unor anumite acte în privinţa obiectului în litigiu, inclusiv transmiterea de bunuri către pîrît sau îndeplinirea unor alte obligaţii faţă de el; d) să suspende vînzarea bunurilor sechestrate în cazul intentării unei acţiuni de ridicare a sechestrului de pe ele (radierea din actul de inventar); e) să suspende urmărirea, întemeiată pe un document executoriu, contestat de către debitor pe cale judiciară. (2) Judecătorul sau instanţa dispune, la cererea participanţilor la proces, aplicarea şi a altor măsuri de asigurare a acţiunii care să corespundă scopurilor specificate la art.174. Pot fi admise concomitent mai multe măsuri de asigurare a acţiunii dacă valoarea bunurilor sechestrate nu depăşeşte valoarea acţiunii.”

Art. 177 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cererea de asigurare a acţiunii se indică motivele şi circumstanţele pentru care se solicită asigurarea acţiunii. (2) Cererea de asigurare a acţiunii se soluţionează de către judecătorul care examinează cauza în ziua depunerii, fără înştiinţarea pîrîtului şi a celorlalţi participanţi la proces. Dacă cererea de asigurare a acţiunii este depusă concomitent cu cererea de chemare în judecată, aceasta se soluţionează în ziua emiterii încheierii privind acceptarea cererii de chemare în judecată, fără înştiinţarea pîrîtului şi a celorlalţi participanţi la proces. (21) Dacă cererea de asigurare a acţiunii este formulată în timpul şedinţei de judecată, aceasta se soluţionează de către instanţă în şedinţa respectivă, indiferent de absenţa unor participanţi la proces. (3) Judecătorul pronunță o încheiere motivată privind asigurarea sau neasigurarea acțiunii.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din următoarele considerațiuni.

Potrivit art. 174 alin. (1) din Codul de procedură civilă, asigurarea acțiunii reprezintă o măsură procesuală excepțională, admisibilă numai în situația în care neaplicarea acesteia ar face imposibilă executarea hotărârii judecătorești.

Din interpretarea normei menționate, rezultă că scopul măsurilor asigurătorii nu constă în reglementarea provizorie a unor raporturi juridice litigioase distincte și nici în înlăturarea oricăror inconveniente invocate de participanții la proces, ci exclusiv în garantarea executării efective a hotărârii ce urmează a fi pronunțată în cauza pendinte.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Supremă de Justiție a reținut că instituția asigurării acțiunii este condiționată de justificarea necesității aplicării măsurii solicitate, iar instanța urmează să verifice existența unui pericol real și actual privind imposibilitatea sau dificultatea executării viitoarei hotărâri judecătorești, precum și corelația dintre măsura solicitată și obiectul litigiului.

Totodată, simpla invocare a unor presupuneri sau temeri subiective nu poate constitui temei suficient pentru admiterea unei cereri de asigurare a acțiunii.

În acest sens, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2022, pronunțată în cauza S.R.L. „Radoro Basarom Com” împotriva SRL „TE-Star Company” (dosarul nr. 2rc-82/22), s-a statuat că solicitantul măsurii asigurătorii este obligat să indice și să probeze circumstanțele care demonstrează necesitatea aplicării acesteia, iar în lipsa unor probe concludente și pertinente argumentele invocate urmează a fi apreciate ca declarative.

Raportând aceste considerente la circumstanțele speței, Completul de judecată conchide că obiectul litigiului aflat pe rolul instanței de apel îl constituie evacuarea recurentului și a membrilor familiei sale din imobilul situat în XXX XXX.

În același timp, prin cererea de asigurare formulată, recurentul a solicitat interzicerea unor acțiuni în sarcina întreprinderilor „Premier Energy”, S.A. „Termoelectrica” și S.A. „Apă-Canal Chișinău”, respectiv menținerea furnizării serviciilor comunale până la soluționarea definitivă a cauzei.

Astfel, în mod întemeiat instanța de apel a reținut că măsura solicitată excede limitele obiective ale litigiului dedus judecății.

Deși cererea este formulată în legătură cu imobilul care constituie obiectul acțiunii, finalitatea acesteia nu constă în asigurarea executării unei eventuale hotărâri privind evacuarea, ci în reglementarea provizorie a unor raporturi juridice distincte, existente între recurent și furnizorii de servicii comunale. Or, procedura asigurării acțiunii nu poate fi utilizată pentru extinderea cadrului procesual și examinarea indirectă a unor pretenții care nu formează obiectul cauzei.

Completul de judecată reține că sunt neîntemeiate criticile recurentului potrivit cărora instanța de apel ar fi interpretat eronat dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă.

Deși această normă permite interzicerea unor acte în privința obiectului în litigiu, măsura solicitată trebuie să rămână subordonată scopului prevăzut de art. 174 alin. (1) Cod de procedură civilă, și anume asigurării executării hotărârii judecătorești.

În speță, recurentul nu a demonstrat în ce mod sistarea ori menținerea furnizării energiei electrice, apei sau agentului termic ar putea influența posibilitatea executării hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul privind evacuarea.

Mai mult, recurentul nu a prezentat probe care să ateste existența unui risc real și actual că neaplicarea măsurii solicitate ar face imposibilă executarea hotărârii judecătorești.

Astfel, argumentarea recurentului se limitează, în esență, la invocarea unor circumstanțe apreciate de acesta ca fiind prejudiciabile, fără demonstrarea legăturii juridice dintre măsura solicitată și scopul instituției asigurării acțiunii. Or, după cum a reținut Curtea Supremă de Justiție în jurisprudența sa, simpla presupunere a existenței unor consecințe nefavorabile ori invocarea abstractă a unor drepturi nu este suficientă pentru aplicarea măsurilor asigurătorii.

Completul de judecată apreciază critic argumentele întemeiate pe art. 20 din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Legea privind drepturile copilului nu pot conduce la o altă concluzie.

În acest sens, Colegiul evidențiază că deși interesul superior al copilului reprezintă un principiu fundamental ce trebuie avut în vedere de autoritățile publice și instanțele judecătorești, acesta nu poate înlătura cerințele imperative prevăzute de normele procesuale care reglementează condițiile și limitele aplicării măsurilor de asigurare a acțiunii. Eventualele pretenții privind legalitatea deconectării serviciilor comunale sau pretinsa afectare a drepturilor copiilor minori urmează a fi valorificate prin mecanisme procedurale adecvate și în cadrul raporturilor juridice corespunzătoare, fără a extinde obiectul prezentului litigiu.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată concluzionează că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 174, 175 și 177 din Codul de procedură civilă și a constatat întemeiat că cererea formulată de Ceban Vasile nu întrunește condițiile legale pentru admiterea măsurilor de asigurare solicitate.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu relevă existența unor erori de drept care să justifice casarea încheierii contestate, reprezentând în esență dezacordul recurentului cu soluția adoptată de instanța de apel, motiv pentru care recursul urmează a fi respins, iar încheierea Curții de Apel Centru din 21 aprilie 2026 menținută.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,