2ra-1136/23 — evacuarea din bunul imobil cu obligarea de a nu crea obstacole in folosirea imobilului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- evacuarea din bunul imobil cu obligarea de a nu crea obstacole in folosirea imobilului
- Temei legal
- Temeiurile recursului nu se incadreaza in prevederile art. 432 alin. 2-4 din Codul de procedura civila in vigoare pana la 01 septembrie 2023. Dezacordul recurentilor cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a deciziei contestate
2ra-1136/23 — evacuarea din bunul imobil cu obligarea de a nu crea obstacole in folosirea imobilului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ștefan Roșcovan și
Iuliana Roșcovan, reprezentați de avocatul Nicolae Leșan,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Ștefan Roșcovan și Angela Roșcovan, în interesele copilului minor Iuliana
Roșcovan împotriva lui Valentin Chirinciuc și Liudmilei Chirinciuc,
intervenienți accesorii Anatol Ciobanu, Ecaterina Pogoja (Roșcovan) privind
evacuarea din bunul imobil cu obligarea de a nu crea obstacole în folosirea
imobilului,
împotriva deciziei din 17 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2ra-1136/23
NR. PIGD 2-20102548-01-2ra-07082023)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2)-(4) din
Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023). Dezacordul
recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a
acesteia.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (L. Mitrofan)
Instanța de apel: Curtea de Chișinău (I. Țurcan, Iu. Cotruță, V. Mihaila)
20 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Ștefan Roșcovan și Iuliana Roșcovan, reprezentați de avocatul Nicolae
Leșan.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 august 2020, Ștefan Roșcovan și Angela Roșcovan, în interesele
copilului minor Iuliana Roșcovan, reprezentați de avocatul Nicolae Leșan au
depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin Chirinciuc și
Ludmilei Chirinciuc, intervenienți accesorii Anatol Ciobanu, Ecaterina
Pogoja (Roșcovan) privind evacuarea din bunul imobil cu obligarea de a nu
crea obstacole în folosirea imobilului.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au relatat că,
în luna februarie 1996, Anatol Roșcovan a înaintat spre examinare către
Judecătoria sect. Centru, cerere de chemare în judecată împotriva Ecaterinei
Roșcovan (Pojoga), cu privire la partajarea averii. În motivarea acțiunii,
acesta a indicat că, din anul 1985, a fost în relații de căsătorie cu pârâta
Ecaterina Roșcovan (Pojoga). În timpul căsătoriei au agonisit averea comună
și anume: automobil VAZ, sintezator muzical, mobilă, covoare și bunul
imobil - casa de locuit din str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx. Astfel, Anatol
Roșcovan a solicitat atribuirea în proprietatea sa a sintezatorului muzical și
1/2 cotă-parte din casa de locuit din str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx. În urma
examinării litigiului nominalizat, prin hotărârea din 13 noiembrie 1997 a
Judecătoriei sect. Centru, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa de temei.
Aici, reclamanții au enunțat că în cadrul examinării litigiului, de către
Judecătoria sect. Centru, a fost emisă încheierea din 14 februarie 1996, cu
privire la aplicarea sechestrului. La 13 martie 1996, întru executarea
încheierii nominalizate, au fost întocmite procese-verbale și actele de
aplicare a sechestrului asupra casei de locuit din str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx,
automobilului VAZ, precum și mobilei, tehnicii de uz casnic, aflate pe adresa
menționată în încheiere. Actele de aplicare a sechestrului în privința averii
sechestrate, precum și averea sechestrată a fost transmisă spre păstrare
Ecaterinei Roșcovan (Pojoga), până la adoptarea în cadrul litigiului, privind
partajarea averii, unei hotărâri irevocabile.
Prin decizia irevocabilă din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel
Chișinău, acțiunea înaintată de Anatol Roșcovan împotriva Ecaterinei
Roșcovan (Pojoga) privind partajarea averii comune a fost admisă parțial,
atribuindu-i în natură:
- de la etajul I, încăperile de locuit nr. 4, cu suprafața de 1,7 m.p. și
prețul de 1.477,00 MDL; nr. 5 cu suprafața de 3,8 m.p. și prețul de 480,00
MDL; nr. 6, cu suprafață de 11,00 m.p. și prețul de 1 389 MDL; nr. 7, cu
suprafața de 5,9 m.p. în sumă de 745,00 MDL; nr.9, cu suprafața de 1,0 m.p.
și prețul de 126,00 MDL; Anexa nr. lit. „a” 5, cu prețul de 416,00 MDL;
partea din încăperea nr. 1 „a”, cu suprafața de 12,5 m.p., în sumă de 1.578,00
MDL;
- de la etajul II, încăperea nr. 6, cu suprafață de 25,2 m.p. în sumă de
3.182,00 MDL; nr. 7, cu suprafață de 19,8 m.p. la preț de 2.500,00 MDL;
veranda nr. lit. „a” 4, în sumă de 332,00 MDL; din mansardă încăperea nr.3,
cu suprafață de 55,2 m.p. la preț de 4.141,00 MDL. Total ce constituie 1/3
parte de casa de locuit din str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx, cu cost total de
16.336,00 MDL. Totodată, Anatol Roșcovan a fost obligat să instaleze
îngrădirea spre încăperea nr. 1 de la etajul II, să asigure trecerea din încăperea
nr. 3 în încăperea nr. 1 și, din aceasta, spre acoperiș, să organizeze montarea
unei scări pentru accesul la etajul II și la terasă împreună cu o ușă de intrare
către această scară, precum și să realizeze trecerea din încăperea nr. 6 și de
pe terasă în încăperea nr. 3 ori, în alternativă, să instaleze o ieșire din
încăperea nr. 3 către acoperiș.
S-a atribuit în natură, Ecaterinei Pojoga (Roșcovan), din casa de locuit:
- de la etajul I încăperile nr. 2, cu suprafața de 17,1 m.p., la preț de
2.159,00 MDL; nr. 3, cu suprafața de 21,8 m.p., la preț de 2.753,00 MDL;
nr. 8, cu suprafața de 23,4 m.p., la preț de 2.955,00 MDL; o parte din
încăperea nr. 1, cu suprafața de 19,4 m.p. la preț de 2.450,00 MDL; Anexa
lit. „a”, la preț de 3.094,00 MDL;
- de la etajul II încăperile nr. 1, cu suprafața de 19,4 m.p., la preț de
2.450,00 MDL; nr. 2, cu suprafața de 18,3 m.p., la preț de 2.311, 00 MDL;
nr. 3, cu suprafața de 24,5 m.p., la preț de 3.094,00 MDL; nr. 8, cu suprafața
de 8,7 m.p., la preț de 1.099,00 MDL; nr. 4, cu suprafața de 11,8 m.p., la preț
de 1.490,00 MDL; nr. 5, cu suprafața de 3,1 m.p., la preț de 391,00 MDL;
Anexa nr. lit. „a” 2, la preț de 1.386,00 MDL; lit. „a” 3, la preț de 481,00
MDL; din mansardă încăperea nr. 1, cu suprafața de 13,2 m.p., la preț de
990,00 MDL; nr. 2, cu suprafața de 55,1 m.p. la preț de 4.133,00 MDL;
terasa lit. „a” cu suprafața de 6 m.p., la preț de 134,00 MDL; beciul nr. 1, Ia
preț de 2.809,00 MDL, adică 2/3 din casa locuit din str. Xxxxxx,
mun. Xxxxxx, cu cost total de 32.623,00 MDL.
Pe parcursul executării deciziei din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel
a Republicii Moldova, a fost sesizat faptul că, Ecaterina Pojoga (Roșcovan),
a înstrăinat ilicit în mai multe etape casa de locuit din str. Xxxxxx,
mun. Xxxxxx, sechestrată de drept, în temeiul încheierii din
14 februarie 1996, a Judecătoriei sect. Centru.
De altfel, reclamanții au relevat că bunul imobil - casa de locuit din
str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx, nu a fost dată în exploatare, astfel fiind
înstrăinată ilicit de către Ecaterina Pojoga (Roșcovan) ca teren pentru
construcție locativă cu suprafața de 0,045 ha și bunuri mobile, caracterizate
ca fiind - materiale de construcții.
Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, eliberat de OCT
Chișinău, a fost constatată succesiunea actelor de înstrăinare a bunului
imobil litigios, după cum urmează: inițial, imobilul sechestrat a fost
înregistrat pe numele Ecaterinei Pojoga, în temeiul titlului de autentificare a
dreptului deținătorului de teren nr. xxxxxxxxx din 21 ianuarie 2001; ulterior,
prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1231 din 23 decembrie 2002, acesta
a fost transmis în proprietatea lui Anatol Ciobanu; la 17 martie 2003, în baza
contractului de vânzare-cumpărare nr. 998, Anatol Ciobanu a vândut
imobilul Parascoviei Enițkaia; iar în prezent imobilul sechestrat este
înregistrat pe numele pârâtului Valentin Chirinciuc, în temeiul contractului
de vânzare-cumpărare din 03 iulie 2003.
Prin decizia din 08 mai 2007 a Curții de Apel Chișinău, au fost anulate
ca fiind ilegale contractele de vânzare-cumpărare nr. 1231 din
23 decembrie 2002, nr. 998 din 17 martie 2003 și din 03 iulie 2003.
Subsecvent, reclamanții au susținut că acțiunile ilicite ale Ecaterinei
Roșcovan (Pojoga) au fost statuate nu doar prin decizia din 08 mai 2007 a
Curții de Apel Chișinău, ci și prin decizia din 30 ianuarie 2008 a Curții
Supreme de Justiție. În aceasta din urmă, instanța supremă a reținut expres
că, „prin acțiunile dolosive ale recurentei E. Pojoga, intimatul A. Roșcovan
a fost lipsit de cota sa de proprietate în imobilul vândut, situat pe adresa
str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx”, fapt ce contravine dispozițiilor art. 315 și 316
din Codul civil, art. 9 și art. 46 din Constituția Republicii Moldova, precum
și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, care consacră principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi lipsit de
proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică, în condițiile
prevăzute de lege și cu dreaptă și prealabilă despăgubire. În susținerea acestei
interpretări, instanța supremă a făcut trimitere și la hotărârea Curții Europene
a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu contra
României, prin care a fost constatată încălcarea art. 1 din Protocolul
Adițional la Convenție.
De altfel, reclamanții au precizat că, chiar dacă tranzacțiile de vânzare-
cumpărare a imobilului nominalizat au fost declarate nule, proprietarii casei
de locuit din str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx rămân a fi pârâții Valentin
Chirinciuc și Ludmila Chirinciuc, care neîntemeiat și ilegal se folosesc de
proprietatea lor, aducându-le astfel prejudicii materiale și morale.
În continuare, reclamanții au susținut că la 30 august 2012, Angela
Roșcovan, în interesele copiilor minori Ștefan și Iuliana Roșcovan, a înaintat
cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin Chirinciuc, Ludmilei
Chirinciuc și Ecaterinei Pojoga privind repararea prejudiciului material de
583358 de lei pentru perioada 23 ianuarie 2003 – 13 noiembrie 2013, iar prin
hotărârea din 23 martie 2015 a Judecătoriei Centru, cererea a fost admisă
parțial, fiind dispusă încasarea acestei sume de la pârâți, cu respingerea ca
neîntemeiate a pretențiilor privind restituirea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea de apel
înaintată de Valentin Chirinciuc, Ludmila Chirinciuc și Pojoga Ecaterina,
casată hotărârea din 23 martie 2015 a Judecătoriei Centru, și emisă o nouă
hotărâre de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată
înaintată de Angela Roșcovan în interesele copiilor minori Ștefan Roșcovan
și Iuliana Roșcovan privind repararea prejudiciului material în mărime de
583 358,80 de lei.
Prin decizia din 28 septembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost
admisă cererea de recurs înaintată de Angela Roșcovan în interesul copiilor
minori Ștefan Roșcovan și Iuliana Roșcovan, fiind casată decizia din
03 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău și trimisă cauza la rejudecare, la
Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Iar, prin decizia din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a
fost admisă cererea de apel înaintată de Valentin Chirinciuc, Ludmila
Chirinciuc și Ecaterina Pojoga, casată hotărârea din 23 martie 2015 a
Judecătoriei Centru, și emisă o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare
în judecată înaintată de Angela Roșcovan în interesele copiilor minori Ștefan
Roșcovan și Iuliana Roșcovan a fost admisă parțial, fiind încasat de la
Valentin Chirinciuc și Ludmila Chirinciuc în beneficiul Angelei Roșcovan
prejudiciul material în mărime de 342 494 de lei și taxa de stat în mărime de
7706 lei. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Prin încheierea din 17 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost
declarată inadmisibilă cererea de recurs înaintată de Valentin Chirinciuc și
Ludmila Chirinciuc împotriva deciziei din 14 decembrie 2016 a Curții de
Apel Chișinău.
La acest capitol, reclamanții au afirmat că, prin decizia din
14 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a reținut că, în urma anulării
contractelor prin care Valentin și Liudmila Chirinciuc dobândiseră întregul
imobil, aceștia erau obligați să elibereze partea de imobil ce aparține noilor
proprietari, întrucât nu mai dețin niciun drept asupra acestuia, respectiv și
responsabilitatea achitării prejudiciului le revine exclusiv soților Chirinciuc,
care au folosit imobilul pe toată perioada relevantă, și nu Ecaterinei Pojoga,
care din 2003 nu mai deține nici posesia, nici proprietatea asupra bunului.
În continuare, reclamanții au notat că decizia din 14 decembrie 2016
a Curții de Apel Chișinău a fost înaintată la executare.
În cadrul procedurii de executare, prin procesul - verbal de sechestru
din 18 ianuarie 2019 a fost aplicat sechestru pe bunurile mobile ce aparțin cu
drept de proprietate lui Valentin Chirinciuc și Ludmilei Chirinciuc din casa
de locuit din mun. Xxxxxx, str. Xxxxxx, unde locuiesc aceștia.
Astfel, prin încheierea executorului judecătoresc Evelina Marianciuc
nr. 059-514r/19 din 15 iulie 2019 a fost admisă cererea creditorului Angela
Roșcovan în interesele copilului minor Iuliana Roșcovan și a creditorului
Ștefan Roșcovan privind preluarea bunurilor mobile și transmise în contul
stingerii datoriei conform procesului - verbal de sechestru din
18 ianuarie 2019.
Prin încheierea din 07 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Central, menținută prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel
Chișinău, a fost admis demersul executorului judecătoresc Evelina
Marianciuc și constatată legalitatea transmiterii bunului în baza încheierii
executorului judecătoresc Evelina Marianciuc nr. 059-711/17 din
17 noiembrie 2017 privind transmiterea în proprietate creditorilor Ștefan
Roșcovan și Angela Roșcovan în interesul copilului minor Iuliana Roșcovan,
2/3 cota parte din bunul imobil: teren pentru construcție cu nr. cadastral
xxxxxxxxx, amplasat pe str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx.
În final, reclamanții au invocat că, la moment ei sunt proprietari ai
bunului imobil din mun. Xxxxxx, str. Xxxxxx cu nr. cadastral xxxxxxxxx și
xxxxxxxxx.01 precum și a bunurilor mobile situate în casa de locuit din
str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx, însă pârâții Valentin Chirinciuc și Ludmila
Chirinciuc, se folosesc de proprietatea lor în temeiul unei tranzacții de
vânzare-cumpărare, declarată ca fiind nulă prin decizia din 08 mai 2007 a
Curții de Apel Chișinău.
Astfel, Ștefan Roșcovan și Angela Roșcovan, în interesele copilului
minor Iuliana Roșcovan, reprezentați de avocatul Nicolae Leșan au solicitat
evacuarea lui Valentin Chirinciuca și a Ludmilei Chirinciuc din bunul imobil
situat în mun. Xxxxxx, str. Xxxxxx cu obligarea acestora de a nu le crea
obstacole în folosirea imobilului menționat.
Prin hotărârea din 22 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
Ștefan Roșcovan, Angela Roșcovan împotriva lui Valentin Chirinciuc și
Ludmilei Chirinciuc, intervenienți accesorii Anatol Ciobanu, Ecaterina
Pogoja (Roșcovan) cu privire la evacuarea persoanelor din bunul imobil
(f.d.125, 129-136, Vol.I).
La 08 iulie 2021, Ștefan Roșcovan și Angela Roșcovan, în interesele
copilului minor Iuliana Roșcovan, reprezentați de avocatul Nicolae Leșan au
depus apel nemotivat, iar la 24 noiembrie 2021 au prezentat cererea de apel
motivată împotriva hotărârii din 22 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de
admitere integrală a cererii lor de chemare în judecată
(f.d.127-128, 150-155, Vol.I).
Prin decizia din 17 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
cererea de apel depusă de Ștefan Roșcovan și Angela Roșcovan, în interesele
copilului minor Iuliana Roșcovan și s-a menținut hotărârea din 22 iunie 2021
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.104-118, Vol.II).
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău, a reținut că hotărârea
primei instanțe este legală și temeinică. Or, din probele administrate rezultă
că litigiul are originea în procesul de partaj al averii comune dintre Anatol
Roșcovan și Ecaterina Pojoga, finalizat prin decizia din 23 ianuarie 2003 a
Curții de Apel a Republicii Moldova, prin care s-au stabilit cote-părți asupra
imobilului situat pe str. Xxxxxx, mun. Xxxxxx. Ulterior, Ecaterina Pojoga a
înstrăinat bunul, iar valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare a făcut
obiectul unor procese repetate.
Inițial, aceste contracte au fost declarate nule prin decizia din
08 mai 2007 a Curții de Apel Chișinău, însă, urmare hotărârii Curții
Europene a Drepturilor Omului în cauza Pojoga contra Republicii Moldova
(19 mai 2020), Curtea Supremă de Justiție, prin decizia din
18 decembrie 2020, a casat decizia din 08 mai 2007 a Curții de Apel
Chișinău și a declarat irevocabilă hotărârea din 31 martie 2006 a Judecătoriei
Centru, care respinsese cererea de nulitate. În temeiul art. 123 alin. (2) din
Codul de procedură civilă, această hotărâre are puterea lucrului judecat, iar
valabilitatea contractelor succesive de vânzare-cumpărare nu mai poate fi
pusă în discuție.
Prin urmare, instanța de apel a stabilit că pârâtul Valentin Chirinciuc
a dobândit dreptul de proprietate cu titlu valabil, în calitate de cumpărător de
bună-credință, dreptul său fiind intabulat în Registrul bunurilor imobile,
conform art. 320 și art. 321 ale Codului civil. Respectiv, în lipsa calității de
proprietari, reclamanții nu pot solicita evacuarea pârâților, deoarece, potrivit
art. 374 din Codul civil, numai proprietarul este în drept să revendice bunul
de la posesorul nelegitim.
Curtea de Apel Chișinău a arătat că apelanții nu au administrat probe
apte să confirme susținerile lor, contrar art. 118 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, iar criticile privind aplicarea greșită a normelor materiale
și procedurale le-a apreciat ca fiind simple afirmații, lipsite de suport
probator.
Totodată, instanța de apel a făcut trimitere la jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, reținând că o soluție contrară ar echivala cu
o ingerință disproporționată în dreptul de proprietate al lui Valentin
Chirinciuc, garantat de art. 46 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la
CEDO.
Pe baza acestor considerente, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul
ca nefondat și a menținut hotărârea primei instanțe.
La 27 iulie 2023, Ștefan Roșcovan și Iuliana Roșcovan, reprezentați
de avocatul Nicolae Leșan au depus cerere de recurs împotriva deciziei din
17 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a
hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii
lor de chemare în judecată (f.d.131-137, Vol.II).
În susținerea cererii de recurs, recurenții au reiterat circumstanțele de
fapt și de drept invocate anterior la etapa examinării cauzei în prima instanță
și instanța de apel, suplimentar subliniind că le-a fost încălcat dreptul la un
proces echitabil, garantat de art. 6 §1 CEDO, întrucât instanțele ierarhic
inferioare au comis intenționat grave erori de drept material și procesual, care
au condus la o soluționare eronată a litigiului și la o atingere directă a
drepturilor lor fundamentale.
Aceștia au arătat că soluția instanței de apel este vădit neîntemeiată și
contrazisă de probele dosarului. În concret, prin certificatele de moștenitor
testamentar din 01 octombrie 2009 nr. 11387 și nr. 11388, averea defunctului
Anatol Roșcovan le-a fost transmisă lor în calitate de moștenitorilor legali,
constând într-o cotă de 1/3 din imobilul situat în mun. Xxxxxx, str. Xxxxxx,
compus din terenul pentru construcții (0,045 ha, nr. cadastral xxxxxxxxx) și
casa de locuit (191,5 m.p., nr. cadastral xxxxxxxxx). Ulterior, la
07 octombrie 2009, dreptul lor de proprietate a fost înregistrat în Registrul
bunurilor imobile, iar prin încheierea din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel
Chișinău, Anatol Roșcovan a fost substituit în proces cu moștenitorii săi
legali.
Recurenții au invocat că, prin acte judecătorești irevocabile, respectiv
decizia din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din
24 iulie 2008, a fost statuat dreptul lor de proprietate asupra cotei de 1/3 din
imobil, iar autoritatea de lucru judecat consacră această situație juridică. În
schimb, contractul de vânzare-cumpărare din 03 iulie 2003, prin care
Valentin Chirinciuc a dobândit materiale de construcție de la Parascovia
Enițkaia, nu putea conferi drept de proprietate asupra imobilului, ci exclusiv
asupra bunurilor mobile. Deși prin decizia din 18 decembrie 2020 a Curții
Supreme de Justiție a fost menținută hotărârea din 31 martie 2006 a
Judecătoriei Centru, care confirma valabilitatea contractelor de vânzare-
cumpărare, obiectul acestora a fost limitat la materialele de construcție, dar
nu la teren și la casă.
Prin urmare, argumentul instanței de apel potrivit căruia Valentin și
Liudmila Chirinciuc ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului
în baza contractului din 2003 este neîntemeiat și contravine actelor
judecătorești definitive. În plus, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra
probelor relevante depuse de ei, inclusiv asupra încheierii din
07 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, menținută prin decizia din
13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care 2/3 din imobil le-a
fost transmise în proprietate în contul unei datorii constatate în procedura
execuțională.
Recurenții au subliniat că, potrivit art. 118 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, intimatul trebuie să dovedească dreptul de proprietate
invocat, însă Valentin și Ludmila Chirinciuc nu au prezentat probe în acest
sens. În schimb, dreptul lor de proprietate asupra imobilului din str. Xxxxxx
este confirmat prin certificate de moștenitor, înregistrări cadastrale și hotărâri
judecătorești definitive.
În raport cu aceste împrejurări, recurenții au arătat că instanța de apel
nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 373 alin. (2) din Codul de
procedură civilă, nu a examinat fondul cauzei și nu a răspuns criticilor
invocate, aspect confirmat inclusiv de opinia separată a judecătorului Ion
Țurcan. Iar, o asemenea conduită procesuală echivalează cu o încălcare a
dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 CEDO.
La 07 august 2023, în adresa Parascoviei Enițkaia, Ludmilei
Chirinciuc, a lui Valentin Chirinciuc și a lui Anatol Ciobanu a fost expediată
copia recursului depus de Ștefan Roșcovan și Iuliana Roșcovan, reprezentați
de avocatul Nicolae Leșan, cu informarea despre posibilitatea depunerii
referinței.
Până la data stabilită pentru examianrea admisibilității recursului
declarat de Ștefan Roșcovan și Iuliana Roșcovan, reprezentați de avocatul
Nicolae Leșan, intimații nu au depus referințe, în care să-și expună opinia
asupra argumentelor invocate de recurenți.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 01 septembrie 2023.
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei
Curții Supreme de Justiție), enunță că:
„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare
a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Ștefan Roșcovan și Iuliana Roșcovan,
reprezentați de avocatul Nicolae Leșan, a fost depus până la data intrării în
vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor
în vigoare la data depunerii acestuia.
Astfel, la momentul depunerii și examinării admisibilității prezentului
recurs, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:
Art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 432 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până
la 01 septembrie 2023):
„ (1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în
care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului.”
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la
01 septembrie 2023):
„ Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Ștefan Roșcovan și Iuliana
Roșcovan, reprezentați de avocatul Nicolae Leșan, s-au conformat
dispozițiilor art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă și au depus în
termen recursul la 27 iulie 2023. Or, decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată la 17 mai 2023 și expediată reprezentantului recurenților,
avocatului Nicolae Leșan, prin e-mail, la 04 iulie 2023, fapt confirmat prin
extrasul din poșta electronică, anexat la dosar (f.d.128, Vol.I).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, prin
Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în
vigoare la 01 septembrie 2023.
Astfel, procedura admisibilității recursurilor va consta în verificarea
existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul de
procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursurilor, la caz,
27 iulie 2023.
Din analiza recursului declarat rezultă că Ștefan Roșcovan și Iuliana
Roșcovan, reprezentați de avocatul Nicolae Leșan au invocat temei de
admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. a) și c) din Codul de procedură
civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că
recurenții au făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin. (2)
lit. a) și c) – neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și interpretarea
eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare
sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică
dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din
oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la 27 iulie 2023, și anume, dacă cauza a fost
judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;
dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i
s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au
fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a
soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în
proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a
fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu le-a stabilit.
În acest context, Completul de judecată reține că recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile
Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în
mod direct starea de lucruri.
În speță, Completul de judecată menționează că recursul în cauză
conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de
către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate
de către Ștefan Roșcovan și Iuliana Roșcovan, reprezentați de avocatul
Nicolae Leșan, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece
nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept
material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei
de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție apreciază recursul declarat de către Ștefan Roșcovan și Iuliana
Roșcovan, reprezentați de avocatul Nicolae Leșan, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433
lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului,
art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Ștefan Roșcovan și Iuliana
Roșcovan, reprezentați de avocatul Nicolae Leșan împotriva deciziei din
17 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu