2rac-243/23 — evacuarea și încasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- evacuarea şi încasarea sumei
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2rac-243/23 — evacuarea și încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de SRL „Prozitor Grup”,
reprezentată de avocatul Ion Sîrbu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL
,,Prozitor Grup” către ÎI „Valna-Caragia” cu privire la evacuarea și încasarea
sumei,
împotriva deciziei din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2rac-243/23
PIGD 2-21156880-01-2rac-14092023)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art.
433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru: jud. V. Jomiru-Niculiță
Curtea de Apel Chișinău: jud. N. Budei, I. Cotruță, I. Țurcan
12 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de SRL „Prozitor Grup”, reprezentată de avocatul Ion
Sîrbu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22.10.2021, SRL,,Prozitor Grup” a depus cerere de chemare în judecată
către ÎI „Valna Caragia” cu privire la evacuarea persoanei și a bunurilor de pe
terenul proprietate privată și încasarea sumei de 24019,20 lei cu titlu de plată
pentru arendă a terenului (f. d. 5-6).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că la 01
iunie 2011 a expirat contractul de locațiune nr. 116 din 14 mai 2008, încheiat între
SRL „Prozitor Grup” (locator) și ÎI „Valna-Caragia” (Locatar). Astfel, ÎI „Valna-
Caragia” în calitate de locatar urma să restituie reclamantei SRL „Prozitor Grup”
în calitate de locator, terenul cu suprafața de 83,4 m.p., parte componentă a
terenului cu suprafață de 0.936 ha, număr cadastral XXXXX, situat în XXXXX.
Reclamanta a invocat că la 16 iunie 2011, ÎI „Valna-Caragia” și SRL
„Prozitor Grup” au semnat actul de restituire a bunului imobil menționat, însă în
realitate pârâta a refuzat să elibereze terenul cu suprafața de 83,4 m.p. conform
pct. 2.2. din actul de restituire a bunului imobil din locațiune, locatorul/parâtul
s-a obligat să execute orice obligație care rezultă din prevederile contractului
expirat, natura obligației și prevederile legale.
Reclamanta a menționat că Î.I. „Valna-Caragia” până în prezent a refuzat
să elibereze terenul proprietate privată. Astfel, a considerat că este îndreptățită să
solicite încasarea din contul pârâtei plata pentru arendă pentru ultimii trei ani, în
conformitate cu pct. 1 al contractului, care constituie suma de 24 019,20 lei.
SRL ,,Prozitor Grup” a solicitat evacuarea pârâtei, ÎI „Valna-Caragia” și a
bunurilor acesteia de pe porțiunea de teren cu suprafața de 83,4 m.p., parte din
terenul cu suprafața de 0,936 ha, număr cadastral XXXX, situat în XXXXX,
1
proprietate privată a reclamantei SRL „Prozitor Grup” cu încasarea din contul
pârâtei în folosul reclamantei a sumei de 24 019,20 lei ca titlu de plată de arendă
pentru nerestituirea în termen a terenului primit în locațiune și compensarea a
cheltuielilor de judecată.
În drept, partea reclamanta și-a întemeiat pretențiile în baza art. 875, 908 (în
redacția până la 1.03.2019), 1251, 1284 (în redacția după 1.03.2019) din Codul
civil; art. 166-167 din Codul de procedură civilă.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 20 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Prozitor
Grup”, s-a încasat de la ÎI „Valna-Caragia” în beneficiul SRL ,,Prozitor Grup”
suma de 24019,20 lei cu titlu de arendă a terenului, suma de 270 lei cu titlu de taxă
de stat, în total suma de 24289,20 lei. S-a încasat de la ÎI „Valna-Caragia” în
beneficiul statului suma de 450,57 lei cu titlu de taxă de stat, în rest acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată (f. d. 89, 95-96).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 decembrie 2022, ÎI „Valna-Caragia”, reprezentată de administrator
Valentina Caragia a declarat apel nemotivat (f. d. 93), împotriva hotărârii din 20
decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 2 mai 2023 a declarat
apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de respingerea cererii de
chemare în judecată depusă de SRL ,,Prozitor Grup” (f. d. 112-113).
La 19 ianuarie 2023, SRL ,,Prozitor Grup”, reprezentată de avocatul Ion
Sîrbu a declarat apel nemotivat (f. d. 94), împotriva hotărârii din 20 decembrie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 2 mai 2023 a declarat apel
motivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă
integral (f. d. 114-116).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de ÎI ,,Valna Caragia” reprezentat de avocatul Nicoară Vasile și
2
apelul SRL ,,Prozitor Grup”, reprezentat de avocatul Sîrbu Ion. S-a menținut fără
modificări hotărârea din 20 decembrie 2022 Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
emisă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ,,Prozitor Grup” către
ÎI „Valna-Caragia” cu privire la evacuarea persoanei și încasarea sumei (f. d. 133,
134-142).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la 14 mai
2008, SRL ,,Prozitor Grup” și ÎI „Valna Caragia” au încheiat contractul de arendă
a terenului cu suprafața de 83,4 m.p., situat în mun. Chișinău, str. Ioana Radu nr.
29, pe un termen de la 01 iunie 2008-01 iunie 2009 cu plata lunară de 667,20 lei,
până la data de 10 a fiecărei luni sau plata anuală a 8006,40 lei (f. d. 14-16).
Instanța de apel, a subliniat pct. 4.5 din contract, potrivit cărui arendașul
s-a obligat să restituie bunul primit în locațiune, în termen de 30 zile din
momentul încetării contractului. Ambele părți au fost de acord de a prelungi
contractul de arendă până la 01 iunie 2010, ulterior până la 01 iunie 2011, fapt
confirmat prin acordurile semnate (f. d.17).
La 16 iunie 2011, ÎI „Valna-Caragia” și SRL „Prozitor Grup” au semnat actul
de restituire a bunului imobil din motivul expirării contractul de locațiune nr. 116
din 14.05.2008 (f. d. 18).
Colegiul civil, a reținut extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat la
22 iulie 2011, potrivit căruia terenul cu suprafața de 0,936 ha, număr cadastral
XXXX, situat în XXXXX aparține cu drept de proprietate reclamantei SRL
„Prozitor Grup” în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 159 din 23
ianuarie 2003, deciziei de formare a bunului imobil nr. 294 din 11 aprilie 2005 și
titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren din 07 martie 2003.
Dreptul de proprietate asupra terenului a fost înregistrat la 15 iunie 2005 (f. d. 19-
21).
Totodată, din același extras rezultă că pe teren sunt 7 construcții, dintre care
asupra a 6 construcții SRL „Prozitor Grup” deține dreptul de proprietate
înregistrat în perioada 17 februarie 2000, 20 iunie 2001, 06 septembrie 2001.
Astfel, din cele 7 construcții ce se află pe terenul ce aparține SRL „Prozitor Grup”,
construcția cu suprafața de 54,3 m.p., număr cadastral XXXXX situată în
XXXXX aparține cu drept de proprietate ÎI „Valna-Caragia” în baza contractului
3
de vânzare-cumpărare nr. 3295 din 22 martie 2010. Dreptul de proprietate asupra
construcției număr cadastral XXXX a fost înregistrat la 27 mai 2010 (f. d. 21).
Colegiul civil, a conchis că pretenția cu privire la evacuarea ÎI „Valna-
Caragia” și a bunurilor de pe terenul proprietate private urmează a fi respinsă,
aceasta deținea un bun imobil cu drept de proprietate privată pe terenul luat în
locațiune iar, contractul a fost prelungit tacit și pârâtul urmează să achite plata în
suma de 24019,20 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 septembrie 2023, SRL „Prozitor Grup”, reprezentată de avocatul Ion
Sîrbu, a declarat recurs împotriva deciziei din 15 iunie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, și hotărârii din 20 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, casarea
parțială a hotărârii instanței de fond în partea în care a fost respinsă, pronunțarea
unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral (f. d. 145-1502).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta SRL „Prozitor Grup”, reprezentată de
avocatul Ion Sîrbu, a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) din Codul
de procedură (în vigoare până la 1 septembrie 2023) și anume a) nu a aplicat legea
care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a
interpretat în mod eronat legea;
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor
art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or,
copia deciziei motivate a fost expediată la 4 iulie 2023, în adresa părților ce se
4
confirmă prin scrisoare de expediere (f. d. 143), nefiind anexată dovada de
recepționare, iar cererea de recurs a fost depusă la 14 septembrie 2023 (f. d. 145-
150).
La 10 noiembrie 2023, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului
declarat de S SRL „Prozitor Grup”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu, fapt ce se
confirmă prin scrisoare de expediere anexată la materialele dosarului (f. d. 157).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, ÎI „Valna-
Caragia” nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
5
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție, notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea
de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din
Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
6
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel,
nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei
cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este
în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,
). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
7
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de SRL „Prozitor Grup”,
reprezentată de avocatul Ion Sîrbu, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.
433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de SRL „Prozitor Grup”, reprezentată
de avocatul Ion Sîrbu, împotriva deciziei din 15 iunie 2023 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
8