2rac-278/23 — încasarea datoriei

La 22 noiembrie 2018, Consiliul Municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău, reprezentați de Ion Ursu, au depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „LOYAL”, cu privire la încasarea datoriei (f. d. 3-4).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții Consiliul Municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău, reprezentați de Ion Ursu au indicat că, la 5 octombrie 2005, între Primăria municipiului Chișinău și SRL „LOYAL” a fost încheiat contractul privind arenda funciară a unui lot de pământ situat în municipiul Chișinău, str. XXXX. La baza contractului a stat decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 29/20-2 din 23 septembrie 2005.

Reclamanții au făcut referire la decizia nr. 6/19 din 19 decembrie 2016, potrivit căreia se percepe plata pentru arendă după expirarea termenelor stabilite în contractele de arendă, până la prelungirea acestora, precum și la decizia nr. 3/24 din 2 aprilie 2013, privind aprobarea metodologiei de calcul al prețului estimativ al terenurilor din intravilanul municipiului Chișinău, prin care prețul de arendă al terenului menționat constituie 6.240 lei pe an.

În opinia reclamanților SRL „LOYAL” nu a respectat prevederile legale, acumulând datorii pentru folosirea, în perioada 5 octombrie 2010 – 5 octombrie 2018, a bunului imobil cu suprafața de 0,199 ha, situat în municipiul Chișinău, str. XXXXX

Reclamanții au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă. Aceștia au expediat reclamația nr. 01/1-08-1777 din 18 iunie 2018, acordând un termen suplimentar pentru înlăturarea încălcărilor.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat încasarea sumei de 36 120 lei cu titlu de restanță la plată, precum și a cheltuielilor de judecată în valoare de 7,95 lei.

În drept, pretențiile au fost întemeiate în baza art. 512, 572, 602, 610, 624, 668, 875, 886, 906 și 908 din Codul civil.

Prin decizia din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat de Consiliul Municipal Chișinău și Primăria mun. Chișinău, s-a casat integral hotărârea din 2 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță în alt complet de judecatori (f. d. 113, 114–122, vol. I).

Prin încheierea din 26 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost admisă excepția de tardivitate invocată de reprezentantul pârâtei SRL „LOYAL”, în ceea ce privește solicitarea încasării sumelor pentru perioada 2010–2015, în cuantum de 17 400 lei, care a fost menținută prin decizia din 8 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea depusă de Consiliul Municipal Chișinău și de Primarul General al municipiului Chișinău a fost admisă parțial. S-a încasat de la SRL „LOYAL”, în beneficiul bugetului municipal, suma de 5.997 lei cu titlu de plată pentru folosirea terenului proprietate municipală, nr. cadastral 0100102151, pentru perioada 2016–2018. De asemenea, s-a încasat de la SRL „LOYAL” suma de 270 lei cu titlu de taxă de stat. În ceea ce privește încasarea plății pentru folosirea terenului cu nr. cadastral 0100102023 și a cheltuielilor poștale, acțiunea a fost respinsă (f. d. 189, 194–200).

Instanța de apel a reținut ca fiind corectă soluția instanței de fond prin care s-a dispus încasarea, de la SRL „LOYAL”, în beneficiul bugetului municipal, a sumei de 5.997 lei cu titlu de plată pentru folosirea terenului proprietate municipală, nr. cadastral XXXXXX, pentru perioada anilor 2016–2018.

Instanța de apel a reiterat constatările primei instanțe privind plata pentru folosirea terenului, atât pentru proprietarul anterior, SRL „LOYAL”, cât și pentru proprietarul actual, care a fost calculată conform Metodologiei calculării prețului estimativ al terenurilor din intravilanul municipiului Chișinău, aprobată prin Decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 3/24 din 02.04.2013. Respectiv, noul proprietar al încaperii și administratorul SRL „LOYAL”, a acceptat plata redevenței anuale în mărime de 1.999 lei și nu are datorii la plata acesteia.

Instanța de apel a menționat faptul că nu a fost probat prin ce este condiționată diferența de preț aplicată față de SRL „LOYAL” în comparație cu noul proprietar respectiv, nu a fost justificat calculul sumei de 6.240 lei pe an și nu a fost motivată micșorarea ulterioară a sumei până la 1.999 lei pe an.

Cu referire la încasarea plății pentru folosirea terenului proprietate municipală nr. cadastral 0100102023, instanța de apel a apreciat soluția primei instanțe ca fiind întemeiată, deoarece autoritatea publică locală nu a probat faptul că, după expirarea contractului încheiat cu SRL „LOYAL”, aceasta a utilizat terenul nominalizat.

Completul de judecată conchide că recurenții, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost pronunțată la 6 decembrie 2023, iar cererea de recurs a fost depusă la 21 decembrie 2023. (f. d. 1-3, vol. II).

Ulterior, în adresa SRL „LOYAL” a fost expediat copia recursului declarat de Consiliul municipal Chișinău, Primăria mun. Chișinău, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele dosarului (f. d. 22, vol. II).

Prin referință depusă la 23 decembrie 2024, SRL „LOYAL” , reprezentat de avocatul Octavian Cazac a solicitat declararea inadmisibilității recursului din motiv că acesta nu este motivat (f. d.23, vol. II).

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul neevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că recurentul nu a specificat motivele de casare, exprimând doar situația faptică, iar acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău, Primarul general al mun. Chișinău, reprezentat de Ion Ursu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Consiliul municipal Chișinău, Primarul general al mun. Chișinău, reprezentat de Ion Ursu, împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni