- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 iulie 2017
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 3, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 13
- Încălcare — Articolul 3
Petrov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE PETROV v. RUSSIA (Aplicarea nr. 52873/11 JUGDMENT Strasburg 6 iulie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Petrov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), ședința în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, Registrul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 15 iunie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dl Gleb Viktorovich Petrov („reclamantul”), la 7 iulie 20011. Cererea a fost comunicată guvernului rus („Guvernului”).
FACTE Detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul se plângea de condițiile inadecvate ale detenției sale și de lipsa asistenței medicale în custodie. Considerând, de asemenea, art. 13 din Convenție, el a susținut că nu au fost puse la dispoziție niciun remediu intern eficace pentru reclamațiile sale. DREPTUL ALEGAT VIOLAȚIILE ARTICOLE 3 ȘI 13 AL CONVENȚII PRIVIND CONTA CONDIȚII DE DETENȚIE Acuzat încălcarea articolului 3 din Convenție Reclamantul se plângea de condițiile inadecvate ale detenției sale în închisoarea de închidere nr. IZ-66/1 în Yekaterinburg. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei susținute de reclamant.
Ei au recunoscut că condițiile de deținere a sa în închisoarea anterioară nr. IZ-66/1, Yekaterinburg, de la 8 februarie la 14 martie 2011, au fost inadecvate și au oferit să-i plătească 3.700 de euro ca satisfacție echitabilă. Acestea au invitat Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit suma în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului în ceea ce privește plângerea privind condițiile de detenție slabe. Reclamantul nu a formulat comentarii cu privire la termenii declarației unilaterale. Curtea remarcă că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă un caz din lista sa în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererilor”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea principiile care iese din jurisprudența Curții, în special Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) ([GC], nr. 26307/95, § 75-77, ECHR 2003-VI)).
10. Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție (a se vedea, de exemplu, Ananiev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012, și Butko c. Rusia , nr. 32036/10, §§ 54-64, 12 noiembrie 2015). 11. Remarcarea admiterii conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la condițiile proaste ale detenției sale (art. 37 § 1 litera (c)). 12. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă).
13. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea din această parte poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 14. În consecință, în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3 privind condițiile de detenție a reclamantului, această parte a cererii ar trebui eliminată din listă. De asemenea, reclamantul a susținut, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu dispune de un remediu intern eficient pentru a se plânge de condițiile de detenție sărace. 16. După ce a prezentat declarația unilaterală numai în ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție, în observațiile lor, Guvernul a recunoscut o încălcare a articolului 13 din Convenție.
17. Luând în considerare cele de mai sus și jurisprudența extensă privind această chestiune, în special Ananiev și altele Cauza (citată mai sus, § 119), Curtea concluzionează că s-a încălcat art. 13 din Convenție având în vedere lipsa unui remediu eficace pentru reclamantul de a se plânge în legătură cu condițiile de detenție ale articolelor 3 și 13 din CONVENȚIUNEA COMPTĂRII CUALITATEA CARETE MEDICALE ÎN DETETNIUNE Alegate încălcare a articolului 3 din Convenția 18. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 din Convenție, că nu a primit un tratament medical adecvat în detenție.
19. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de stabilit (a se vedea Blokhin c. Rusia) [GC], nr. 47152/06, § 137, CEDH 2016). Curtea a clarificat în acest context că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (a se vedea Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 62, 6 martie 2014, cu alte referințe ) și că în cazul în care este necesară prin natura unei afecțiuni medicale supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze cu succes problemele de sănătate ale deținutului sau să împiedice aggravarea lor (a se vedea Kolesnikovich v. Rusia , nr. 44694/13 , § 70, 22 Martie 2016, cu alte referințe.
Curtea reiterează că tratamentul medical în cadrul centrelor închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă integralitatea populației. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor de închisoare (a se vedea Sadretdinov c. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe). 20. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat o deficiență gravă în tratamentul reclamantului, care se menționează în tabelul anexat. Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiune similară (a se vedea Khayletdinov c. Rusia , nr. 2763/13 , §§ 71-78, 12 ianuarie 2016 și M.S.
c. Rusia . , nr. 8589/08, § 99, 10 iulie 2014). Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în caz instant, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. 21. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea art. 3 din Convenție. Reclamantul a susținut, de asemenea, că nu avea la dispoziție un remediu eficace pentru a se plânge de calitatea slabă a asistenței medicale, astfel cum este necesar în temeiul articolului 13 din Convenție.
23. Curtea a stabilit în multe ocazii că există o lipsă de căi de recurs interne eficace pentru a se plânge de calitatea tratamentului medical în detenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Urazov v. Rusia , nr. 42147/05 , §§ 66-70 , 14 iunie 2016 , Makshakov v. Rusia , nr. 52526/07 , §§ 86-89 , 24 mai 2016 , Reshetnyak v. Rusia , nr. 56027/10 , §§ 65-73 , 8 ianuarie 2013 și Koryak v. Rusia , nr. 24677/10 , §§ 86-93, 13 Noiembrie 2012). În cazurile menționate mai sus, Curtea a stabilit că niciuna dintre calele juridice sugerate de Guvern nu a constituit un remediu eficace pentru a preveni presupusele încălcări sau să le împiedice să continue, sau pentru a furniza reclamantului o reparație adecvată și suficientă pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție.
24. Curtea nu consideră niciun motiv care să justifice depărtarea de jurisprudența sa bine stabilită cu privire la această chestiune, constatând că reclamantul nu dispune de un remediu intern eficient pentru plângerea sa cu privire la calitatea asistenței medicale în detenție, în încălcarea art. 13 din Convenția. III.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 26. Respectând a fi avută în fața documentelor în posesie și jurisprudenței sale (a se vedea Dumikyan c. Rusia , nr. 2961/09 , §§ 78-83 , 13 decembrie 2016 , și Makshakov c. Rusia , citat mai sus , §§ 104-06 , Tribunalul consideră că este rezonabil să se acorde suma indicată în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudiciile morale și să se respingă restul cererii pentru o justă satisfacție.
27. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
, având în vedere termenii declarației guvernului și modalitatea de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol, de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, în măsura în care se referă la plângerea în temeiul articolului 3 din Convenția privind condițiile inadecvate ale detenției reclamantului; admisibilă plângerea reclamantului cu privire la lipsa unui remediu intern eficace pentru a se plânge de condițiile inadecvate de detenție, precum și de reclamațiile sale privind lipsa asistenței medicale adecvate în detenție și absența unui remediu intern eficace în acest sens; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței unui remediu intern eficace pentru a se plânge de condițiile de detenție; Deține care a fost o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza lipsei de asistență medicală adecvată în detenție; Deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței unui remediu intern eficace pentru a se plânge de lipsa asistenței medicale adecvate în detenție; că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare;
(b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 6 iulie 2017, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele adjunct Registrul interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului Convenției condițiile inadecvate de detenție Numele reclamantului Data nașterii Reprezentantul nume și locația Condiția medicală Deficit în tratamentul medical Sumele acordate pentru leziuni morale (în euro) [1] Gleb Viktorovich Petrov 01/04/1973 Knyazkin Sergey Aleksandrovich Moscova HIV cu lipsa scăzută de CD4 de terapie antiretrovirală 15.000 [1] Plus orice impozit care poate fi impun reclamantului.
THIRD SECTION
CASE OF PETROV v. RUSSIA (Application no. 52873/11 ) JUDGMENT STRASBOURG 6 July 2017 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Petrov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 15 June 2017, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Russian national, Mr Gleb Viktorovich Petrov (“the applicant”), on 7 July 20011.
The application was communicated to the Russian Government (“the Government”). THE FACTS
The relevant details of the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the inadequate conditions of his detention and the lack of medical care in custody. Relying on Article 13 of the Convention he also alleged that no effective domestic remedies for his grievances had been available to him. THE LAW I.
ALLEGED VIOLATIONS OF ARTICLES
3 AND 13 OF THE CONVENTION ON ACCOUNT OF THE CONDITIONS OF DETENTION
1. Alleged violation of Article 3 of the Convention
The applicant complained of the inadequate conditions of his detention in remand prison no. IZ-66/1 in Yekaterinburg. He relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the applicant. They acknowledged that the conditions of his detention in remand prison no. IZ-66/1, Yekaterinburg, from 8 February to 14 March 2011, had been inadequate, and offered to pay him 3,700 euros as just satisfaction. They invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s judgment. In the event of failure to pay the amount within the abovementioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case insofar as it concerned the complaint about the poor conditions of detention.
The applicant did not comment on the terms of the unilateral declaration.
The Court observes that Article 37 § 1 (c) of the Convention enables it to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”.
Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see the principles emerging from the Court’s case-law, and in particular the Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) ([GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI)).
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the inadequate conditions of detention (see, for example, Ananyev and Others v. Russia , nos. 42525/07 and 60800/08, 10 January 2012, and Butko v. Russia , no. 32036/10, §§ 54-64, 12 November 2015).
Noting the admission contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application insofar as it concerned the applicant’s complaint about the poor conditions of his detention (Article 37 § 1 (c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application in this part may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
Accordingly, in so far as the complaint under Article 3 about the conditions of the applicant’s detention is concerned, this part of the application should be struck out of the list. 2. Alleged violation of Article 13 of the Convention
The applicant also argued under Article 13 of the Convention that he did not have at his disposal an effective domestic remedy to complain about the poor conditions of detention.
Having submitted the unilateral declaration only in respect of the applicant’s complaint under Article 3 of the Convention, in their observations the Government acknowledged a violation of Article 13 of the Convention.
Taking into account the above and the extensive case-law on the issue, in particular, Ananyev and Others case (cited above, § 119), the Court concludes that there has been a violation of Article 13 of the Convention in view of the lack of an effective remedy for the applicant to complain about the conditions of his detention. II. ALLEGED VIOLATIONS OF ARTICLES 3 AND 13 OF THE CONVENTION OF ACCOUNT OF THE QUALITY OF MEDICAL CARE IN DETETNION 1. Alleged violation of Article 3 of the Convention
The applicant also complained under Article 3 of the Convention that he had not received adequate medical treatment in detention.
The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see Blokhin v. Russia [GC], no. 47152/06, § 137, ECHR 2016). The Court has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see Gorbulya v. Russia , no. 31535/09, § 62, 6 March 2014, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see Kolesnikovich v. Russia , no. 44694/13, § 70, 22 March 2016, with further references). The Court reiterates that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see Sadretdinov v. Russia , no. 17564/06, § 67, 24 May 2016, with further references).
Having examined all the material submitted to it, the Court has identified a serious shortcoming in the applicant’s treatment, which is noted in the appended table. The Court has already found a violation in respect of similar issue (see Khayletdinov v. Russia , no. 2763/13, §§ 71-78, 12 January 2016, and M.S. v. Russia , no. 8589/08, § 99, 10 July 2014). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention. 2. Alleged violation of Article 13 of the Convention
The applicant also claimed that he had not had at his disposal an effective remedy to complain about the poor quality of the medical care, as required under Article 13 of the Convention.
The Court has on many occasions established that there is a lack of effective domestic remedies to complain about the quality of medical treatment in detention (see, among many other authorities, Urazov v. Russia , no. 42147/05, §§ 66-70, 14 June 2016; Makshakov v. Russia , no. 52526/07, §§ 86-89, 24 May 2016; Reshetnyak v. Russia , no. 56027/10, §§ 65-73, 8 January 2013; and Koryak v. Russia , no. 24677/10, §§ 86-93, 13 November 2012). In the aforementioned cases the Court established that none of the legal avenues suggested by the Government constituted an effective remedy to prevent the alleged violations or stop them from continuing, or to provide the applicant with adequate and sufficient redress for his or her complaints under Article 3 of the Convention.
The Court sees no reason which would justify departure from its well-established case-law on the issue. It finds that the applicant did not have at their disposal an effective domestic remedy for his complaint about the quality of the medical assistance in detention, in breach of Article 13 of the Convention. III.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
25. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see Dumikyan v. Russia , no. 2961/09, §§ 78-83, 13 December 2016, and Makshakov v. Russia , cited above, §§ 104-06), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table in respect of non-pecuniary damage and to dismiss the remainder of the claim for just satisfaction.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides , having regard to the terms of the Government’s declaration, and the arrangement for ensuring compliance with the undertakings referred to therein, to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention in so far as it concerns the complaint under Article 3 of the Convention about the inadequate conditions of the applicant’s detention; 2. Declares admissible the applicant’s complaint about the lack of an effective domestic remedy to complain about the inadequate conditions of detention, as well as his complaints concerning the lack of adequate medical assistance in detention and the absence of an effective domestic remedy in this connection; 3. Holds that there has been a violation of Article 13 of the Convention on account of the absence of an effective domestic remedy to complain about the conditions of detention; 4. Holds that has been a violation of Article 3 of the Convention on account of the lack of adequate medical assistance in detention; 5. Holds that there has been a violation of Article 13 of the Convention on account of the absence of effective domestic remedy to complain about the lack of adequate medical assistance in detention; 6. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 7. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 6 July 2017, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 3 of the Convention ( inadequate conditions of detention ) Applicant name Date of birth Representative name and location Medical condition Shortcoming in medical treatment Amount awarded for non-pecuniary damage (in euros) [1] Gleb Viktorovich Petrov 01/04/1973 Knyazkin Sergey Aleksandrovich Moscow HIV with low CD4 count lack of antiretroviral therapy 15,000 [1] . Plus any tax that may be chargeable to the applicant.