Comunicat la 7 iulie 2017 Prima secțiune Cerere nr 36658/17 Radostin PEKOV și Kristina Andreva împotriva Greciei introduse la 17 mai 2017 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, dl Radostin Pekov și dl Radostin Pekov Kristina Andreeva, sunt cetățeni bulgari născuți amândoi în 1981. Ei sunt în prezent întemnițați la închisoarea Patras și, respectiv, la închisoarea Diavata din Salonic. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul E.-L. Koutra, avocată la Atena. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții nu sunt căsătoriți, ci locuiesc în cupluri de 15 ani. Acuzați de posesie și de import de narcotice, reclamanții au fost arestați și reținuți începând cu 18 decembrie 2013, în primul rând în cadrul Direcției de transfer de la Salonic, apoi, începând cu martie În august 2015, primul reclamant a fost transferat la închisoarea Patras.
La 1 aprilie 2015, tribunalul penal din Salonic i-a condamnat la pedeapsă cu închisoarea. Închisoarea se află într-o zonă industrială, nepotrivită pentru a trăi acolo în permanență din cauza emisiilor de gaze de butan. Reclamantul a fost plasat într-o cameră de 10 persoane în care are un spațiu personal de aproximativ 2 m2. Opt dintre colegii săi de celulă erau fumători în timp ce el nu fuma. Recurenta era așezată într-o cameră pentru opt femei, de aproximativ 17 m2, inclusiv toaletă, care includea patru paturi suprapuse. Paturile acopereau întregul spațiu, ceea ce nu le permitea deținuților să stea în cameră. Toaleta, fără ferestre, era de tip turcesc și servea, de asemenea, la evacuarea apelor de la duș care consta dintr-un cap de duș agățat pe perete.
Toaleta era, de asemenea, dotată cu o chiuvetă care era folosită și pentru spălarea hainelor și a lenjeriei de corp a deținuților. Gunoiul se afla în interiorul cămășii și se umplea de multe ori, ceea ce înrăutățea și mai mult problemele de igienă din cămară. În lipsa dulapurilor, deținuții erau obligați să-și pună lucrurile personale pe podea sub paturile lor. Deținuții fumau în deșeuri în detrimentul nefumătoarelor. Recurenta subliniază că cererile sale de a consulta un medic au fost ignorate; aceste cereri au fost înscrise pe o bucată de hârtie care a fost aruncată într-o cutie pe care gardianul a primit-o în ordinea pe care a dorit-o. Nici un produs de igienă corporală nu era distribuit deținuților, nici măcar prosoape igienice, astfel încât deținutele impecabile, cum ar fi reclamanta, se rugau deținuților lor să le dea bucăți de bumbac.
Lipsa de apă caldă suficientă (furnizată de două ore pe zi) ducea la bătăi între deținuți deoarece nu era suficientă pentru duș sau pentru spălatul hainelor. Deținuții își puneau hainele spălate în diferite locuri ale casei pentru a le face să se usuce. În pofida faptului că durata plimbării a fost suficient de lungă, curtea închisorii nu a fost adăpostită, astfel încât zilele ploioase sau de căldură, deținuții erau obligați să rămână în locurile unde se aflau. Lumina artificială nu era suficientă pentru citire. În lipsa unei mese în închisoare, deținuții își luau masa pe paturile lor. Mâncarea era insuficientă, costul zilnic al meselor în valoare de 2 euro per deținut. Fiind închiși în aceeași închisoare, reclamanții au cerut autorităților închisorii să le permită să se întâlnească, dar toate cererile lor au fost respinse din motive de securitate.
Condițiile de detenție în închisoarea Patras în august 2015, reclamantul a fost transferat la închisoarea Patras. El a fost plasat într-o celulă de 20 m2 cu alte 10 sau 11 deținuți. Pentru o lungă perioadă de timp, el a dormit pe podea. Opt până la nouă dintre acești deținuți erau dependenți de droguri, luau medicamente psihotrope și motivele lor erau imprevizibile, ceea ce a provocat un mare stres la solicitant. În afară de reclamant și de un alt deținut, toți ceilalți erau fumători, ceea ce făcea atmosfera în celula sufocantă. Închis de medic permanent, închisoarea încheie un contract cu un medic vizitator pentru vizite de câteva ore o dată pe săptămână. Un deținut îl poate consulta în cazul în care acesta pune o bucată de hârtie într-o cutie La 30 septembrie 2015, reclamantul a fost transferat la spitalul Patras pentru a fi supus unui examen coronarian, diagnostițial cu lichid ascitic în jurul ficatului și splinei, precum și o pericardită.
Cardiologul care a examinat coronarian a solicitat o intervenție chirurgicală. El a ieșit din spital la 5 octombrie 2015. Certificatul de ieșire a precizat că reclamantul trebuia să facă obiectul unui control cardiologic constant, inclusiv controlul tensiunii arteriale și al temperaturii de trei ori pe zi. În lipsa cunoștințelor limbii grecești, reclamantul era în imposibilitatea de a înțelege starea sa. La 4 aprilie 2016, medicul vizitator al închisorii, răspunde la o întrebare a procurorului cu privire la capacitatea reclamantului de a prezenta în fața tribunalului apel criminal din Salonic, specifica Deținutul Pekov Radostin suferă de pericardită și trebuie să fie tratat de un chirurg cardiolog.
Cu toate acestea, el refuză să fie examinat astfel încât nu primește tratamentul adecvat. În special, el a refuzat să fie transferat la clinica cardiologică la data de 6 octombrie 2015, 20 noiembrie 2015 și 12 februarie 2016 (...). Din aceste motive, nu sunt în măsură să spun că el poate să apară în fața instanței de recurs criminal din Salonic fără nici un risc pentru sănătatea sa. Consider că sănătatea sa nu poate fi complet salvată nici chiar în închisoare. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de condițiile lor de detenție, primul în închisoarea Patras, al doilea în închisoarea din Tesalonic. Primul reclamant se plânge și de insuficiența îngrijirii medicale, în timp ce acesta era ținut în închisoarea Patras.
Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de absența unei acțiuni efective pentru a-și denunța condițiile de detenție. A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție a celei de-a doua recurente în închisoarea Diavata și a primului reclamant din închisoarea Patras, având în vedere în special starea sa de sănătate? În special, este supus unui tratament medical adecvat stării sale de sănătate Reclamanții aveau dreptul la o cale de atac eficientă pentru a contesta condițiile lor de detenție, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție?
Communiquée le 7 juillet 2017
Requête n o 36658/17 Radostin PEKOV et Kristina ANDREEVA contre la Grèce introduite le 17 mai 2017
Les requérants, M. Radostin Pekov et M me Kristina Andreeva, sont des ressortissants bulgares nés tous les deux en 1981. Ils sont actuellement incarcérés respectivement à la prison de Patras et à la prison de Diavata, à Thessalonique. Ils sont représentés devant la Cour par M e E.-L. Koutra, avocate à Athènes. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérants ne sont pas mariés mais vivent en couple depuis 15 ans. Accusés de possession et d’importation de stupéfiants, les requérants furent arrêtés et détenus à partir du 18 décembre 2013, d’abord à la Direction des transfèrements de Thessalonique, puis, à compter de mars 2014, à la prison de Diavata où la seconde requérante se trouve encore.
En août 2015, le premier requérant fut transféré à la prison de Patras. Le 1 er avril 2015, la cour d’appel criminelle de Thessalonique les condamna à des peines de réclusion. 1. Les conditions de détention des deux requérants a) Les conditions de détention dans la prison de Thessalonique La prison se trouve dans une zone industrielle, inappropriée pour y vivre en permanence en raison des émissions de gaz de butane. Le requérant fut placé dans une chambrée de 10 personnes où il disposait d’un espace personnel de 2 m² environ. Huit de ses codétenus étaient fumeurs alors que lui était non-fumeur. La requérante était placée dans une chambrée prévue pour huit femmes, de 17 m² environ, toilette incluse, qui comprenait quatre lits superposés.
Les lits occupaient l’ensemble de l’espace, ce qui ne permettait pas aux détenues de se tenir debout dans la chambre. Les toilettes, dépourvues de fenêtre, étaient de type turc et servait aussi à l’évacuation des eaux de la douche qui consistait en un pommeau de douche accroché au mur. Les toilettes étaient aussi équipées d’un lavabo qui servait également au lavage des vêtements et sous-vêtements des détenues. Ce lavage s’effectuait avec du liquide-vaisselle, seul produit d’entretien autorisé dans la prison. La poubelle se trouvait à l’intérieur de la chambrée et débordait souvent, ce qui aggravait encore plus les problèmes d’hygiène dans la chambrée. Faute de casiers, les détenues étaient obligées de poser leurs affaires personnelles sur le sol en-dessous de leurs lits.
Les détenues fumaient dans les chambrées au détriment des non-fumeuses. La requérante souligne que ses demandes à consulter un médecin furent ignorées ; ces demandes étaient inscrites sur un bout de papier à jeter dans une boîte que le gardien récupérait dans l’ordre qu’il souhaitait. Aucun produit d’hygiène corporelle n’était distribué aux détenues, même pas des serviettes hygiéniques, de sorte que les détenues impécunieuses, comme la requérante, priaient leurs codétenus de leur donner des morceaux de coton. Le manque d’eau chaude suffisante (fournie deux heures par jour) causait des bagarres entre détenues car elle ne suffisait pas pour la douche ou le lavage des vêtements. Les détenues accrochaient leurs vêtements lavées à différents endroits de la chambrée pour les faire sécher.
En dépit du fait que la durée de la promenade était suffisamment longue, la cour de la prison n’était pas abritée, de sorte que les jours de pluie ou de chaleur, les détenus étaient obligés de rester dans leurs chambrées. La lumière artificielle – une ampoule de faible puissance – ne suffisait pas pour la lecture. Faute de réfectoire dans la prison, les détenus prenaient leurs repas sur leurs lits. La nourriture était insuffisante, le coût journalier des repas s’élevant à 2 euros par détenu. Étant incarcérés dans la même prison, les requérants demandèrent aux autorités de la prison de leur permettre de se rencontrer, mais toutes leurs demandes furent rejetés pour des motifs de sécurité. b) Les conditions de détention dans la prison de Patras En août 2015, le requérant fut transféré à la prison de Patras.
Il fut placé dans une cellule mesurant 20 m² avec dix ou onze autres détenus. Pendant longtemps, il dormit par terre. Huit à neuf de ces détenus étaient toxicomanes, prenaient des psychotropes et leurs réactions étaient imprévisibles, ce qui provoquait un grand stress chez le requérant. À part le requérant et un autre détenu, tous les autres étaient fumeurs, ce qui rendait l’atmosphère dans la cellule étouffante. L’hygiène et l’aération dans la cellule étaient pratiquement inexistantes. Dépourvue de médecin permanent, la prison conclut un contrat avec un médecin visiteur pour des visites de quelques heures une fois par semaine. Un détenu peut le consulter s’il met un « bout de papier dans une boîte » qui tient lieu de demande mais qui n’est enregistrée nulle part.
2. L’état de santé du premier requérant Le 30 septembre 2015, le requérant fut transféré à l’hôpital de Patras pour subir un examen coronarien. On lui diagnostiqua du liquide ascitique autour du foie et de la rate ainsi qu’une péricardite. Le cardiologue qui effectua l’examen coronarien recommanda une intervention chirurgicale. Il sortit de l’hôpital le 5 octobre 2015. Le certificat de sortie précisait que le requérant devait faire l’objet d’un contrôle cardiologique constant, comprenant le contrôle de la tension artérielle et de la température trois fois par jour. Faute de connaissance de la langue grecque, le requérant était dans l’impossibilité de comprendre son état.
Le 4 avril 2016, le médecin visiteur de la prison, répondant à une question du procureur concernant l’aptitude du requérant à comparaître à l’audience devant la cour d’appel criminelle de Thessalonique, précisa : « Le détenu Pekov Radostin souffre de péricardite et doit être pris en charge par un chirurgien spécialiste du cœur. Toutefois, il refuse de se faire examiner de sorte qu’il ne reçoit pas le traitement approprié. Plus particulièrement, il a refusé d’être transféré à la clinique cardiologique aux dates des 6 octobre 2015, 20 novembre 2015 et 12 février 2016 (...). Pour ces raisons, je ne suis pas en mesure d’affirmer qu’il puisse comparaître devant la cour d’appel criminelle de Thessalonique sans risque pour sa santé.
Je considère que sa santé ne peut pas être complètement sauvegardée même au sein de la prison. » GRIEFS Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent de leurs conditions de détention, le premier dans la prison de Patras, la deuxième dans la prison de Thessalonique. Le premier requérant se plaint aussi de l’insuffisance des soins médicaux alors qu’il était détenu dans la prison de Patras. Invoquant l’article 13 de la Convention, les requérants se plaignent de l’absence d’un recours effectif pour dénoncer leurs conditions de détention.
1. Y a-t-il eu violation de l’article 3 de la Convention en raison des conditions de détention de la deuxième requérante dans la prison de Diavata ainsi que du premier requérant dans la prison de Patras, compte tenu notamment de son état de santé ? En particulier, est-il soumis à un traitement médical adapté à son état de santé ? 2. Les requérants disposaient-ils d’un recours effectif afin de contester leurs conditions de détention, comme l’exige l’article 13 de la Convention ?