PAPAKONSTANTINOU c. GRECE

SECȚIUNEA I Cererea nr. 50765/11 Aris PAPAKONTINOU împotriva Greciei introdusă la 5 august 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Aris Papakonstantinou, este un resortisant italian, născut în 1979 și în prezent încarcerat la închisoarea Patras. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Lambrou, avocată la Larissa. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost arestat la 16 martie 2007 și pus în detenție la secția de poliție din Amarousion. A doua zi, a fost transferat la Hotărârea Generală Poliție din Etta, apoi, la 26 martie 2007, la închisoarea din Korydallos. La 21 ianuarie 2008, Curtea Penală din Etta, compusă din trei judecători, l-a condamnat la închisoare pe viață pentru mai multe infracțiuni legate de droguri. Începând cu 4 aprilie 2008, a fost reținut la închisoarea din Patras. Reclamantul susține că a fost ținut împreună cu alte două persoane într-o celulă de 9 m2 care deținea un robinet fără apă caldă și o toaletă fără separare. Celula nu fusese niciodată întreținută sau dezinfectată pentru a lupta împotriva insectelor și a șoarecilor și a geamurilor sparte. În afară de o saltea murdară, nu exista nici lenjerie de pat, nici scaune sau rafturi. Lumina artificială era insuficientă, încălzirea era furnizată de un mic radiant fără putere, iar umiditatea era ridicată din cauza faptului că sistemul de evacuare a apei era real. Reclamantul susținea că a trebuit să-și împartă periodic celula cu dependenți sau purtători de HIV, precum și cu fumători importanți. ; se confruntă cu un fumat pasiv care îi cauzează probleme de sănătate fizică și psihologică. Închisoarea nu dispunea de un sistem de alarmă de alarmă ; în timpul incendiului dintr-o celulă trei deținuți au fost ucise. Condițiile de detenție în închisoarea Patras Această închisoare se află într-o zonă industrială din afara orașului și găzduiește un număr mare de deținuți condamnați pentru încălcarea legii privind drogurile. Reclamantul susține că este deținut împreună cu alte nouă persoane într-o celulă de 25 m2 care are doar robinet și o toaletă. Nu mai există apă caldă, lenjerie de pat, scaune și lumină artificială și încălzire. De asemenea, este expus zilnic fumatului pasiv. Pușcăria nu efectuează un examen medical pentru nou-veniți, numărul de dependenți, purtători de HIV sau deținuți cu hepatită B este în continuă creștere. Psihiatrul din închisoare îi tratează pe deținuți ca pe clienți și le prescrie medicamente fără a le examina. Nu există nici o igienă. Deținuții mănâncă în celulele lor și sunt obligați să arunce resturile de mâncare pe fereastră în curtea închisorii unde stau până când sunt prinși. Mirosul devine insuportabil, iar insectele și șoarecii prolifică. Lacul curent nu este potabil pentru că provine dintr-un rezervor situat în interiorul închisoarea, astfel încât ..el este obligat să cumpere sticle de apă minerală cu propriile sale dinari. Comunicarea reclamantului cu vizitatorii săi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ; Vizibilitatea și de ascultare prin intermediul telefoanelor sunt astfel limitate. Vorbirile sunt foarte scurte din cauza numărului mare de deținuți și perturbați de zgomotul înconjurător. Chiar și în timpul vizitelor la salonul de zi numit Închisorile internaționale nu au spațiu amenajat care să permită contactul intim între soț și soț. În raportul său din 17 noiembrie 2010, elaborat în urma vizitei sale din 17 septembrie până în 29 septembrie 2009, Comitetul pentru prevenirea torturii și a pedepselor și tratamentelor inumane sau degradante (CPT) a identificat următoarele aspecte referitoare la condițiile care domnesc în închisoarea Patras. Închisoarea, construită în 1974, este situată în zona industrială a orașului și găzduiește deținuți condamnați, având trei aripi principale (A, B și C), fiecare având trei etaje, și o aripă D mai mică rezervată celor care lucrează în închisoare. La data vizitei, închisoarea, cu o capacitate de 380 de deținuți, a primit 709. Aripile A, B și C conțineau dormitoare, fiecare având 22,5 m2, în care erau așezate până la 10 deținuți. În plus față de cinci seturi de paturi suprapuse, erau o masă, câteva scaune, dulapuri individuale, un televizor și un frigider. În ciuda suprapopularii, lumina artificială și naturală, precum și ventilația erau suficiente. Fiecare dormitor avea o anexă care conținea o toaletă, un robinet (care era folosit, de asemenea, pentru spălat vase) și un duș (cu apă rece). De asemenea, erau dușuri comune la parter în fiecare aripă. Mulți deținuți s-au plâns de lipsa de intimitate, așa cum au făcut majoritatea celor care au fost nevoiți să curețe pe termen lung, și de condiții mizerabile de igienă din cauza lipsei de produse de curățare. Condițiile din cele patru cămine din zona D, care găzduiau în total 60 de deținuți, erau acceptabile în general, deși fiecare deținut dispunea de mai puțin de 3 m2. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție în închisorile Korydallos și Patras. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că nu poate comunica liber și suficient cu vizitatorii săi și să aibă contacte intime cu logodnica sa într-un loc amenajat în închisoare. RĂSPUNSURI TO THE PĂRȚI Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unui tratament inuman sau degradant, din cauza condițiilor sale de detenție la închisoarea Patras A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza imposibilității de a beneficia de condiții acceptabile pentru a participa la discuții cu vizitatorii săi

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

50765/11

Aris PAPAKONSTANTINOU

contre la Grèce

introduite le 5 août 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Aris Papakonstantinou, est un ressortissant italien, né en 1979 et actuellement incarcéré à la prison de Patras. Il est représenté devant la Cour par M

e

M. Lambrou, avocate à Larissa.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant fut arrêté le 16 mars 2007 et placé en détention au commissariat de police d’Amaroussion. Le lendemain, il fut transféré à la Direction générale de la police d’Athènes, puis, le 26 mars 2007, à la prison de Korydallos.

Le 21 janvier 2008, la cour criminelle d’Athènes, composé de trois juges, le condamna à une peine de réclusion à perpétuité pour plusieurs infractions relatives aux stupéfiants.

Depuis le 4 avril 2008, il est détenu à la prison de Patras.

1.

Les conditions de détention à la prison de Korydallos

Le requérant soutient qu’il était détenu avec deux autres personnes dans une cellule de 9 m² qui disposait d’un robinet sans eau chaude et d’un WC sans séparation. La cellule n’avait jamais été entretenue ou désinfectée pour lutter contre les insectes et les souris et les vitres étaient cassées. A part un matelas crasseux, il n’y avait ni linge de lit, ni chaises ni étagères. La lumière artificielle était insuffisante, le chauffage était fourni par un petit radiant sans puissance et le taux d’humidité était élevé en raison de la vétusté du système d’évacuation des eaux.

Le requérant prétend qu’il dut périodiquement partager sa cellule avec des toxicomanes ou des porteurs du virus VIH ainsi qu’avec des grands fumeurs

; il subit un tabagisme passif lui causant des problèmes de santé tant physique que psychologique.

La prison ne disposait pas de système d’alarme

; lors de l’incendie d’une cellule trois détenus trouvèrent la mort.

2.

Les conditions de détention à la prison de Patras

Cette prison se trouve dans une zone industrielle en dehors de la ville et accueille un grand nombre de détenus condamnés pour infraction à la loi sur les stupéfiants.

Le requérant soutient qu’il est détenu avec neuf autres personnes dans une cellule de 25 m² qui ne dispose que d’un robinet et un WC. Il n’y a pas d’eau chaude, de linge de lit, de chaises et la lumière artificielle et le chauffage sont insuffisants. Il est par ailleurs exposé quotidiennement au tabagisme passif.

La prison ne procédant pas à un examen médical des nouveaux arrivants, le nombre de toxicomanes, de porteurs du virus VIH ou de détenus atteints d’hépatite B est en augmentation constante.

Le psychiatre présent dans la prison traite les détenus comme des clients et leur prescrit des médicaments sans les examiner.

Il n’existe aucune hygiène. Les détenus mangent dans leurs cellules et sont obligés de jeter les restes de nourriture par la fenêtre dans la cour de la prison où ils restent jusqu’à ce qu’ils soient ramassés. L’été les odeurs deviennent insupportables et les insectes et les souris prolifèrent.

L’eau courante n’est pas potable car provenant d’un réservoir situé dans l’enceinte de la prison, de sorte qu’il est obligé d’acheter des bouteilles d’eau minérale avec ses propres deniers.

La communication du requérant avec ses visiteurs s’avère pénible en raison de l’existence d’une vitre doublée d’une tôle trouée

; la visibilité et l’écoute par le biais de téléphones sont ainsi limitées. Les parloirs sont très courts en raison du grand nombre de détenus et perturbés par le vacarme ambiant. Même lors des visites au parloir dit «

libre

», autorisées sur demande, l’agent pénitentiaire est toujours présent et y met un terme au bout de dix minutes. La prison ne dispose pas d’espace aménagé permettant un contact intime entre époux.

B.

Les textes internationaux

Dans son Rapport du 17 novembre 2010, établi à la suite de sa visite du 17 septembre au 29 septembre 2009, le Comité pour la prévention de la torture et les peines et traitement inhumains ou dégradants (CPT) a relevé ce qui suit au sujet des conditions régnant dans la prison de Patras.

La prison, construite en 1974, est située dans la zone industrielle de la ville et accueille des détenus condamnés. Elle comporte trois ailes principales (A, B et C), chacune ayant trois étages, et une aile D plus petite réservée à ceux qui travaillent dans la prison. A la date de la visite, la prison, d’une capacité de 380 détenus, en accueillait 709.

Les ailes A, B et C consistaient en dortoirs, chacun de 22,5 m², dans lesquels étaient placés jusqu’à dix détenus. En plus de cinq séries de lits superposés, il y avait une table, quelques chaises, des casiers individuels, une télévision et un réfrigérateur. En dépit du surpeuplement, la lumière artificielle et naturelle, ainsi que la ventilation, étaient suffisantes. Chaque dortoir avait une annexe comportant une toilette, un robinet (qui servait aussi pour faire la vaisselle) et une douche (avec de l’eau froide). Il y avait aussi des douches communes au rez-de-chaussée de chaque aile.

Plusieurs détenus se plaignaient d’un manque d’intimité, comme la plupart d’entre eux purgeaient de longues peines, et de mauvaises conditions d’hygiène dues au manque de produits de nettoyage.

Les conditions dans les quatre dortoirs de l’aile D, qui accueillait au total 60 détenus, étaient acceptables dans l’ensemble, bien que chaque détenu disposait de moins de 3 m².

GRIEFS

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention dans les prisons de Korydallos et de Patras.

Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint qu’il ne peut pas communiquer librement et suffisamment avec ses visiteurs et avoir des contacts intimes avec sa fiancée dans un endroit aménagé de la prison.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à un traitement inhumain ou dégradant, en raison de ses conditions de détention à la prison de Patras

?

2.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison de l’impossibilité alléguée de bénéficier de conditions acceptables pour s’entretenir avec ses visiteurs lors des parloirs

?