KOÇ v. TÜRKİYE

Publicat la 17 februarie 2025 SECȚIUNE Cererea nr. 33880/23 Soydan KOÇ împotriva Türkiye depusă la 21 august 2023 comunicată la 29 ianuarie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o presupusă încălcare a dreptului reclamantului de a nu fi judecat de două ori în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție. La 1 martie 2021, reclamantul a fost condamnat pentru hărțuire sexuală ( cinsel taciz ) bazat pe actele și cuvintele sale care au avut loc la 6 noiembrie 2020. Condamnarea a devenit finală cu decizia Curții Regionale de Apel din Istanbul din 6 octombrie 2021. La 5 ianuarie 2022, într-un set separat de proceduri penale, reclamantul a fost achitat cu efectul final al hărțuirii sexuale și hărțuirii (huzur ve sükûneti bozma ) pe baza actelor și cuvintelor sale care au avut loc la 6 noiembrie 2020. Reclamantul susține că a existat o încălcare a principiului ne bis in idem, deoarece a fost judecat, pentru a doua oară, pentru și a achitarea faptelor și a cuvintelor sale cu privire la care a fost deja condamnat cu efect final. Reclamantul a fost judecat de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului contestat, în conformitate cu art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție (a se vedea Sergey Zolotukhin c. Rusia [GC], nr. 14939/03, §§ ss., ECHR 2009, și B c. Norvegia [GC], nr. 24130/11 și 29758/11, §§ 101-134, 15 noiembrie 2016)?

Published on 17 February 2025

SECOND SECTION

Application no. 33880/23

Soydan KOÇ

against Türkiye

lodged on 21 August 2023

communicated on 29 January 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns an alleged breach of the applicant’s right not to be tried twice under Article 4 of Protocol No.

7 to the Convention.

On 1 March 2021 the applicant was convicted of sexual harassment (

cinsel taciz

) based on his acts and words that took place on 6 November 2020. The conviction has become final with the Istanbul Regional Court of Appeal’s decision dated 6

October 2021.

On 5 January 2022, in a separate set of criminal proceedings, the applicant was acquitted with final effect of sexual harassment and harassment (

huzur ve sükûneti bozma

) on the basis of his acts and words that took place on 6

November 2020.

The applicant alleges that there has been a breach of the

ne bis in idem

principle in that he was tried, for a second time, for, and acquitted of his acts and words in respect of which he had already been convicted with final effect.

QUESTION TO THE PARTIES

Has the applicant been tried twice for the same offence in the territory of the respondent State, as prohibited by Article

4 §

1 of Protocol No.

7 to the Convention (

see

Sergey Zolotukhin v. Russia

[GC], no. 14939/03, §§

47

ss., ECHR

2009, and

A

and

B v.

Norway

[GC], nos.

24130/11 and

29758/11, §§

101-134, 15

November 2016)?