CASE OF ABBAS AND OTHERS v. AZERBAIJAN

Datele de naștere și locurile de reședință ale reclamanților sunt prezentate în apendice. La momentul materialului, primul reclamant a fost președintele filialei orașului Sumgait a unui partid de opoziție Musavat și al patrulea reclamant a fost vicepreședinte al filialei districtului Goychay a acelui partid. Al treilea reclamant a fost membru al unui alt partid de opoziție, Partidul Frontului Popular din Azerbaidjan. Al doilea reclamant a fost membru al Consiliului de Coordonare al unui grup de opoziție İttimai Palata. Potrivit reclamanților, au participat la o serie de demonstrații pașnice organizate de opoziție. Numărul demonstrațiilor de opoziție a crescut în 2011. Această tendință a continuat în următorii ani. Demonstrațiile au avut loc, printre altele, la 2 aprilie și 17 aprilie 2011 și 20 octombrie 2012. Al doilea reclamant a participat la demonstrația din 2 aprilie 2011. Primul și al treilea reclamant au participat la demonstrația din 17 aprilie 2011. Potrivit primului reclamant, el a intenționat, de asemenea, să participe la demonstrația din 20 octombrie 2012. Înainte de aceste demonstrații, la 18 martie 2011, 11 aprilie 2011 și, respectiv, 15 octombrie 2012, organizatorii au anunțat autorității competente, autoritatea executivă a orașului Baku („BCEA”). BCEA a refuzat să autorizeze aceste demonstrații la locurile indicate de organizatori și a propus o locație diferită la periferia Baku – terenul unei școli de conducere situate în zona rezidențială a 20-a din districtul Sabail. 10. Cu toate acestea, organizatorii au decis să desfășoare demonstrațiile conform planului. Potrivit reclamanților, demonstrațiile au fost destinate să fie pașnice și au fost desfășurate într-un mod pașnic. Participanții solicită reforme democratice în țară și alegeri libere și echitabile și protestă împotriva obstacolelor privind libertatea de adunare. 11. Al patrulea reclamant a fost unul dintre organizatorii unui raliu planificat de mai multe partide de opoziție. Raliul a avut loc la 18 octombrie 2011 în Goychay. Al patrulea reclamant a avut, de asemenea, intenția de a participa la adunarea respectivă. 12. Potrivit celui de-al patrulea reclamant, înainte de raliul din 18 octombrie 2011, la 9 octombrie 2011, el și ceilalți organizatori au dat notificare autorității competente, autoritatea executivă a districtului Goychay („GDEA”). Informațiile privind raliul au fost trimise GDEA prin post și adresa de domiciliu a patra reclamantului a fost indicată (pentru referință) ca adresă a expeditorului. 13. Potrivit celui de-al patrulea reclamant, raliul trebuia să fie pașnic. Scopul său a fost să semneze a douăzecea aniversare a Zii Independenței și să onoreze amintirea celor îngropați în Cimitirul Marțirilor din orașul Goychay. 14. Se pare că în cele din urmă raliul nu a avut loc. 15. După cum s-a menționat mai sus, demonstrația din 2 aprilie 2011 a fost participată de al doilea reclamant; demonstrația din 17 aprilie 2011 a fost participată de primul și al treilea reclamant. Cu toate acestea, poliția a început să disperseze aceste demonstrații de îndată ce manifestanții au început să se adune. 16. Circumstanțele legate de dispersarea demonstrațiilor din 2 aprilie și 17 aprilie 2011, primele, a doua și a treia reclamante de arestări și custodie, iar procedurile administrative ulterioare împotriva acestora sunt similare cu cele din Gafgaz Mammadov v. Azerbaidjan (nu. 60259/11, 15 octombrie 2015) (a se vedea, de asemenea, apendicele). 17. Circumstanțele arestării celor de-a patra și a primelor solicitante la 15 octombrie 2011 și, respectiv, 20 octombrie 2012, custodia lor și procedurile administrative ulterioare împotriva lor sunt similare cu cele din Huseynli și alții v. Azerbaidjan (nus. 67360/11 și altele 2, 11 februarie 2016) (a se vedea, de asemenea, apendicele). 18. Potrivit primelor și al treilea solicitanți, după ce au fost arestați în timpul dispersării demonstrației din 17 aprilie 2011 și au fost aduse la o secție de poliție, au fost supuși unor maltratări de către șeful adjunct al Oficiului de Poliție din districtul Nasim, ofițerul de poliție S.N. 19. Într-o fotografie, prezentată la Curte de către primul reclamant și presupus luat după custodia sa de poliție, el este arătat cu o vânătăi pe frunte. În cealaltă fotografie, care se presupune făcută înainte de custodia poliției sale, primul reclamant este arătat fără nici o vânătoare pe frunte. 20. Al treilea reclamant a prezentat Curtea un raport medical din 18 aprilie 2011 care confirmă că avea o coastă ruptă. Potrivit celui de-al treilea reclamant, raportul medical a fost emis atunci când a fost dus la spital după procesul său, înainte de a fi plasat într-o instituție de detenție pentru a-și îndeplini condamnarea. El a prezentat, de asemenea, o fotografie în care el este afișat cu vânătăi pe corpul său. 21. Reclamanții au formulat plângeri de rău tratament în cursul procedurii administrative în urma arestării lor la 17 aprilie 2011. În special, în apelurile lor împotriva hotărârilor instanței de primă instanță, reclamanții s-au plâns că au fost tratați rău în timpul custodiei lor de poliție, și au solicitat Curții de Apel Baku să ordone o examinare legistică a leziunilor lor, să pună la îndoială martorii particulari și să obțină revizuirea dosarelor medicale întocmite la un centru de detenție în cazul în care au îndeplinit sentința lor. 22. La 21 aprilie și, respectiv, 4 mai 2011, Curtea de Apel a respins apelurile reclamanților și a susținut hotărârile instanței de primă instanță (a se vedea apendicele). Curtea de apel nu a luat în considerare plângerile de netratament ale reclamanților și cererile lor legate de aceste plângeri. 23. Într-o dată neespecificată, reclamanții au depus o plângere în fața Oficiului Procurorului General, cerendu-i să efectueze o anchetă privind presupusele maltratări. 24. La date neespecificate, reclamanții au fost convocați la biroul procurorului din districtul Nasim și interogat în legătură cu plângerea lor de maltrat. 25. La 23 mai și 2 iulie 2011 investigatorul M.H. a adoptat decizii care refuză să deschidă proceduri penale în acuzațiile de maltratare în ceea ce privește cele de-a treia și, respectiv, primii solicitanți. 26. Potrivit reclamanților, pentru o anumită perioadă de timp, nici ei, nici avocatul lor nu au fost informați cu privire la orice acțiune luată de autoritățile pentru a investiga plângerile lor de rău tratament. Numai în ianuarie 2012, după ce au efectuat anchete cu privire la rezultatul anchetei, au reușit să obțină copii ale deciziilor menționate mai sus. 27. Reclamanții nu au depus o plângere la o instanță de supraveghere împotriva acestor decizii.