ÖZKAYA c. TURQUIE

Comunicat la 4 septembrie 2017 a doua secțiune Cerere nr. 49671/10 Sadun ÖZKAYA împotriva Turciei introdusă la 24 august 2010 ÎN LIMITĂ DE L Poliția judiciară a identificat acțiunile frauduloase pe platforme computerizate, în special delapidarea numerelor cardurilor bancare ale clienților băncii, ca parte a investigației sale. În decembrie 2007, Tribunalul de Poliție din Kadćköy a eliberat un mandat de arestare și a autorizat înființarea unui sistem de urmărire și urmărire și confiscarea echipamentelor electronice. Ulterior, reclamantul a fost arestat de către poliția de combatere a criminalității cibernetice a conducerii de securitate din Istanbul, având în posesie un laptop, două telefoane mobile, două cipuri electronice pentru telefoane mobile numite "carduri SIM" și două carduri bancare.

În timpul interpelării, reclamantul a încercat să se evadeze de două ori și agenții au trebuit să folosească forța pentru a neutraliza persoana. Reclamantul a declarat că a fost arestat la 6 ianuarie 2008; documentele oficiale indică data de 7 ianuarie 2008. Reclamantul a fost reținut la secția de poliție și un raport medical inițial de arestare a fost întocmit de către spitalul Haseki la 7 ianuarie 2008. ianuarie 2008-4 10 care indică mai multe leziuni, printre altele, o zonă echimotică de 6 x 2 cm pe mușchiul stâng și una de 6 x 6 cm și 2 x 3 cm pe cel drept, două vânătăi și urme de abraziune pe genunchiul stâng, mai multe vânătăi pe picioare, o înroșire și umflare pe o zonă cu diametrul de 1,6 cm pe frunte, o vânătaie de 3-4 cm pe piept.

octombrie 2010, Parchetul lui Fatih a respins plângerea de maltratate a reclamantului și, la 6 ianuarie 2011, curtea de judecată a lui Beyouilu a respins opoziția formulată de acesta. Reclamantul a respins art. 3 pentru a denunța relele tratamente pe care le-a suferit în timpul custodiei sale. El se plânge, de asemenea, de o încălcare a articolului 5 § 3 Din cauza duratei excesive a detenției provizorii, care a avut loc între 10 ianuarie 2008 și 3 decembrie 2010 și din cauza lipsei de motive în deciziile de respingere a cererilor sale de eliberare. Având în vedere numărul de ofițeri de poliție în timpul arestării sale și numărul mare de leziuni prezente pe corpul la ui ui, forța folosită de poliție a fost proporțională L a fost furnizată de poliție în ceea ce privește umflarea pe fruntea reclamantului în timp ce el a fost în toaleta secției de poliție, a fost satisfăcător?

Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, § 131, CEDH 2000 IV), ancheta efectuată în speță de către autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție Durata detenției provizorii suferite de reclamant era compatibilă cu condiția de a judeca într-o în sensul articolului 5 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție (a se vedea, printre altele, Bat a se vedea, printre altele, Bat a se vedea Turcia, nr. 33097/96 și 57834/00, § 162 și 163, CEDH 2004 IV (extracturi), Ergezen c. Turcia, nr. 73359/10, § 58, 8 aprilie 2014 și Alt Electroluxnok c. Turcia, n 31610/08, 29 noiembrie 2011)

Communiquée le 4 septembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 49671/10 Sadun ÖZKAYA contre la Turquie introduite le 24 août 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

À la suite d’une plainte déposée contre X par une banque privée pour fraude sur des cartes bancaires, une enquête judiciaire fut diligentée contre le requérant et d’autres individus. La police judiciaire avait identifié les agissements frauduleux sur des plateformes informatisés, en particulier le détournement des numéros des cartes bancaires appartenant aux clients de la banque, dans le cadre de son investigation. Le 27 décembre 2007, le tribunal de police de Kadıköy délivra un mandat d’arrêt et autorisa la mise en place d’un système d’écoute et de suivi et la confiscation des matériels électroniques. Par la suite, le requérant fut arrêté par la police de lutte contre la cybercriminalité de la direction de sûreté d’Istanbul, en possession d’un ordinateur portable, deux téléphones portables, deux puces électroniques pour téléphones mobiles dites « cartes SIM », et de deux cartes bancaires.

Lors de l’interpellation, le requérant tenta de s’évader à deux reprises et les agents durent user de la force pour neutraliser l’intéressé. Le requérant allègue avoir été arrêté le 6 janvier 2008 ; les documents officiels indiquent le 7 janvier 2008. Le requérant fut placé en garde à vue au poste de police et un rapport médical de début de garde à vue fut établi par l’hôpital Haseki le 7 janvier 2008 à 4 h 10 indiquant plusieurs lésions, entre autres, une zone ecchymotique de 6 x 2 cm sur le muscle gastrocnémien gauche et une autre de 6 x 6 cm et de 2 x 3 cm sur celui droit, deux ecchymoses et des traces d’abrasion sur le genou gauche, plusieurs ecchymoses sur les pieds, une rougeur et un gonflement sur une zone d’un diamètre de 1,6 cm sur le front, une ecchymose de 3 à 4 cm sur le thorax.

Le 5 octobre 2010, le parquet de Fatih rendit un non-lieu sur la plainte de mauvais traitements du requérant et, le 6 janvier 2011, la cour d’assises de Beyoğlu rejeta l’opposition formée par celui-ci. Le requérant invoque l’article 3 pour dénoncer les mauvais traitements qu’il déclare avoir subis lors de sa garde à vue. Il se plaint également d’une violation de l’article 5 § 3 en raison de la durée excessive de sa détention provisoire, qui eut lieu du 10 janvier 2008 au 3 décembre 2010 et du manque de motifs dans les décisions pour rejeter ses demandes de libération.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants ? 2. Au vu du nombre d’agents de police lors de son interpellation et de la multiplicité des lésions présentes sur le corps de l’intéressé, la force usée par la police était-elle proportionnelle ? 3. L’explication fournie par la police relativement au gonflement sur le front du requérant survenu alors qu’il était dans les toilettes du poste de police, était-elle satisfaisante ? 4. Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, § 131, CEDH 2000 ‑ IV), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a ‑ t ‑ elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ? 5. La longueur de la détention provisoire subie par le requérant était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 5 §§ 3 et 4 de la Convention (voir, parmi d’autres, Batı et autres c. Turquie , n os 33097/96 et 57834/00, §§ 162 et 163, CEDH 2004 ‑ IV (extraits), Ergezen c. Turquie , n o 73359/10, § 58, 8 avril 2014, et Altınok c. Turquie , n o 31610/08, 29 novembre 2011) ?