- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 septembrie 2017
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Scoppola împotriva Italiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 4 septembrie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 31116/13 Franco SCOPPOLA împotriva Italiei depusă la 3 mai 2013 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la privarea parțială a capacității juridice a reclamantului în urma condamnării acestuia la o perioadă de 30 de ani de închisoare. 32 din Codul penal italian, care se referă la sancțiuni auxiliare, persoanele condamnate la închisoare pe viață sau la condiții de închisoare egală sau de peste cinci ani sunt supuse automat unei privații parțiale a capacității lor juridice pentru întreaga durată a sentinței. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1, din cauza privarii parțiale a capacității sale juridice?
În cazul în care a fost justificat în temeiul articolului 8 2 din Convenție? În special: (a) Ingerența a urmărit unul sau mai multe dintre obiectivele legitime menționate la art. 8 2 din Convenție? (b) Dacă da, ar fi fost „necesar într-o societate democratică” să atingă aceste obiective? Mai exact, ar fi putut autoritățile interne să fi efectuat un echilibru pentru a evalua proporționalitatea măsurii impugnate?
Communicated on 4 September 2017
FIRST SECTION
Application no. 31116/13 Franco SCOPPOLA against Italy lodged on 3 May 2013
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the partial deprivation of the applicant’s legal capacity following his being sentenced to a term of thirty years’ imprisonment. Under Article 32 of the Italian Criminal Code, which concerns ancillary penalties, persons sentenced to life imprisonment or to terms of imprisonment equal to or exceeding five years are automatically subjected to a partial deprivation of their legal capacity for the entire duration of the sentence. QUESTION tO THE PARTIES Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life, within the meaning of Article 8 § 1, on account of the partial deprivation of his legal capacity? If so, was it justified under Article 8 § 2 of the Convention?
In particular: (a) Did the interference pursue one or more of the legitimate aims referred to in Article 8 § 2 of the Convention? (b) If so, was it “necessary in a democratic society” to achieve those aims? More specifically, could the domestic authorities have carried out a balancing exercise to assess the proportionality of the impugned measure?