Decizia nr. 5698/07 Numan KÖKEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, Președintele Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 ianuarie 2007, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Numan Köken, este un național turc, născut în 1968 și trăiește în Ankara. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Bayat, avocat practicant în Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 aprilie 2002, reclamantul a inițiat o procedură în fața Curții administrative din Ankara, cerând anularea deciziei municipale de anulare a certificatului de titlu emis în favoarea strămoșului reclamantului. La 31 decembrie 2002, Curtea administrativă din Ankara a anulat decizia municipală. La 13 octombrie 2003, Curtea Administrativă Supremă a anulat hotărârea instanței de primă instanță care susține că hotărârea administrativă a fost în conformitate cu legislația internă. La 30 septembrie 2004, Curtea Administrativă Ankara a respectat concluziile instanței superioare și a respins cazul reclamantului. În cadrul procedurii de recurs, procurorul public șef de la Curtea Supremă de Administrație și-a emis opinia scrisă cu privire la acest caz și fără a pune în aplicare nicio nouă chestiune pe care a invitat-o instanța să o susțină. Acest aviz nu a fost comunicat reclamantului. La 3 octombrie 2005, Curtea Supremă de Administrație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. 10. La 4 iulie 2006, Curtea Administrativă Supremă a respins cererea de rectificare a reclamantului. Legea internă relevantă 11. Descrierea dreptului intern relevant poate fi găsită în Kılıç și alții c. Turcia ((dec.), nr. 33162/10, §§ 10-13, 3 decembrie 2013). COMPLAINTE 12. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că necomunicarea avizului scris al Procurorului public șef în cadrul procedurii de recurs în fața Curții Supreme de Administrație și-a încălcat dreptul la o ședință adversară și echitabilă. 13. În conformitate cu aceeași dispoziție, reclamantul s-a plâns că procedurile în fața instanțelor naționale nu au fost încheiate într-un timp rezonabil. 14. În plus, reclamantul a susținut că certificatul său de titlu a fost anulat ilegal și în încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamantul se plângea că necomunicarea avizului scris al Procurorului public șef în cadrul procedurii de recurs în fața Curții Supreme de Administrație și-a încălcat dreptul la o audiere echitabilă și adversară. În acest sens, el se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. 16. Curtea remarcă că a examinat deja aceeași chestiune în cazul Kılıç și alții c. Turcia (dec.), nr. 33162/10, §§ 23, 3 decembrie 2013) și a considerat că reclamanții nu au suferit un dezavantaj semnificativ. Prin urmare, aceasta a declarat această plângere inadmisibilă în conformitate cu art. 35 § 3 litera (b) din Convenție. 17. Având în vedere în special conținutul avizului scris respectiv depus de procurorul public șef în cadrul procedurii dinainte de Curtea Supremă Administrativă (a se vedea punctul 8 de mai sus), Curtea nu constată motive speciale în prezenta cerere, care ar solicita să se depărteze de concluziile sale în cazul menționat anterior. 18. Având în vedere cele de mai sus, această plângere este inadmisibilă și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ §§ 3 litera (b) și al articolului 4 din Convenție. Alte plângeri 19. Reclamantul a formulat alte plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 20. Având în vedere materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 21. În consecință, această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.
Application no. 5698/07
Numan KÖKEN
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 5
September 2017 as a Committee composed of:
Ledi Bianku,
President
,
Valeriu Grițco,
Stéphanie Mourou-Vikström,
judges
,
and Hasan Bakırcı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 29 January 2007,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Numan Köken, is a Turkish national, who was born in 1968 and lives in Ankara. He was represented before the Court by Mr
M.
Bayat, a lawyer practising in Ankara.
2.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
A.
The circumstances of the case
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
On 29 April 2002 the applicant initiated proceedings before the Ankara Administrative Court, requesting the annulment of the Municipality’s decision cancelling the certificate of title issued in favour of the applicant’s ancestor.
5.
On 31 December 2002 the Ankara Administrative Court annulled the Municipality’s decision.
6.
On 13 October 2003 the Supreme Administrative Court quashed the first-instance court’s judgment holding that the administrative decision had been in accordance with the domestic law.
7.
On 30 September 2004 the Ankara Administrative Court adhered to the higher court’s findings and dismissed the applicant’s case.
8.
During the appeal proceedings, the Chief Public Prosecutor at the Supreme Administrative Court delivered his written opinion on the case and without raising any new issues he invited the court to uphold the impugned decision. This opinion was not communicated to the applicant.
9.
On 3 October 2005 the Supreme Administrative Court upheld the judgment of the first-instance court.
10.
On 4 July 2006 the Supreme Administrative Court rejected the applicant’s rectification request.
B.
Relevant domestic law
11.
The description of the relevant domestic law may be found in
Kılıç and others v. Turkey
((dec.), no. 33162/10, §§ 10-13, 3 December 2013).
12.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the non-communication of the Chief Public Prosecutor’s written opinion during the appeal proceedings before the Supreme Administrative Court had violated his right to an adversarial and fair hearing.
13.
Under the same provision, the applicant complained that the proceedings before the national courts had not been concluded within a reasonable time.
14.
Furthermore, the applicant alleged that his certificate of title had been cancelled unlawfully and in breach of his rights under Article 6 §1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
A.
Non-communication of the Chief Public Prosecutor’s written opinion
15.
The applicant complained that the non-communication of the Chief Public Prosecutor’s written opinion during the appeal proceedings before the Supreme Administrative Court had violated his right to an adversarial and fair hearing. In this respect, he relied on Article 6 § 1 of the Convention.
16.
The Court notes that it has already examined the same issue in the case of
Kılıç and others v. Turkey
((dec.), no. 33162/10, §§
19
‑
23, 3
December 2013) and considered that the applicants had not suffered a significant disadvantage. Accordingly, it has declared this complaint inadmissible in accordance with Article 35 § 3 (b) of the Convention.
17.
Having in particular regard to the content of the respective written opinion filed by the Chief Public Prosecutor in the proceedings before the Supreme Administrative Court (see paragraph 8 above), the Court finds no particular reasons in the present application which would require it to depart from its findings in the aforementioned case.
18.
In the light of the foregoing, this complaint is inadmissible and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 (b) and 4 of the Convention.
B.
Other Complaints
19.
The applicant raised other complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
20.
In the light of the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
21.
It follows that this part of the application must be declared inadmissible as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 28 September 2017.
Hasan Bakırcı
Ledi Bianku
Deputy Registrar
President