CtEDO 05.09.2017 Auto

POLAT v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.09.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
POLAT v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 61966/12 Seyfi POLAT împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 iulie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 6 octombrie 2016, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Seyfi Polat, este un cetățen turc, născut în 1967 și trăiește în Mersin. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl F.N. Ertekin și dl K. Öztürk, avocați care practică la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 septembrie 2006, reclamantul a fost deținut în reținere pe baza suspiciunilor de a fi lider al unei organizații teroriste armate, folosind o carte de identitate falsă și deținerea de materiale explozive. La 15 iulie 2007, procurorul public Istanbul a depus o acuzație la Tribunalul din Istanbul, acuzând reclamantul infracțiunilor menționate mai sus. În audierile din 23 februarie 2012, 6 septembrie 2012 și 13 decembrie 2012 cererile de eliberare ale reclamantului au fost respinse. Reclamantul a contestat aceste decizii. Prin decizii din 3 octombrie 2012, 21 ianuarie 2013 și 3 august 2011 11 Camera Tribunalului din Istanbul a respins aceste obiecții pe baza dosarului și fără a desfășura audieri publice. În prezentarea hotărârilor sale, instanța a luat, de asemenea, în considerare opinia scrisă a procurorilor publici, care nu au fost comunicate reclamantului sau reprezentantului său. La 5 noiembrie 2013, Curtea a condamnat reclamantul ca acuzat și l-a condamnat la treizeci de ani și nouă luni de închisoare, precum și la o amendă. La 8 mai 2014, reclamantul a fost eliberat din detenție în reținere. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 5 mai 2013. Cazul este încă în așteptare în fața Curții de Casație. COMPLAINTS 10. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ § 4 și 5 din Convenție pentru lipsa procedurilor adversare pentru a revizui legalitatea deținerii sale și necomunicarea avizului procurorului public în același proces. De asemenea, s-a plâns pentru lipsa de compensare în temeiul legislației interne în ceea ce privește aceste plângeri. Reclamantul s-a plâns de lipsa unui remediu eficace pentru a contesta legalitatea detenției sale și dreptul la compensare în temeiul legislației interne în ceea ce privește această plângere. El s-a bazat pe art. 5 §§ 4 și 5 din Convenție. 12. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 6 octombrie 2016, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 13. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Republicii Turciei dorește să exprime prin declarație unilaterală recunoașterea că drepturile reclamantului la libertate și securitatea nu au îndeplinit standardele prevăzute la art. 5/4 din Convenție este respectată de faptul că avizul juridic elaborat de biroul procuror în obiecțiile formulate împotriva hotărârilor privind continuarea deținerii care au fost luate de instanța relevantă nu a fost notificat reclamantului și că reclamantul nu a fost adus în fața instanței într-o perioadă rezonabilă de timp. Declar că Guvernul Republicii Turciei propune să plătească reclamantului, 650 (sex sute cincizeci) de euro (EUR) pentru a acoperi toate prejudiciile materiale și morale și 150 EUR (1 sută cincizeci) pentru a acoperi orice cost și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să încheie acest caz din lista cazurilor, propune că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” pentru a justifica soarta din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37§1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus va fi convertită în Lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte de a elimina situația din lista cazurilor/ în cazul în care nu a fost plătită această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului.” 14. Prin scrisoarea din 21 octombrie 2016, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. 15. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 16. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 17. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 18. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile referitoare la necomunicarea avizului procurorului public în timpul procedurii de a contesta legalitatea detenției (a se vedea, de exemplu, Altınok Turcia, nr. 31610/08, §§§ 57-61, 29 noiembrie 2011). 19. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 §§ §§ §§ ct) 20. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 21. Curtea consideră că aceste sume ar trebui convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de nerespectare a acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 22. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 23. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 5 §§ § 4 și 5 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 28 septembrie 2017. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă