CtEDO 05.09.2017 Auto

ȘAHIN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.09.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ȘAHIN v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Secțiunea SECȚIUNE DECIZIE nr. 36865/12 Nılüfer ȘAHİN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct, având în vedere cererea depusă la 4 mai 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 21 aprilie 2017, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Nilüfer Șahin, este un cetățean turc, născut în 1973 și reținut în Ankara. A fost reprezentată în fața Curții de către dna Aytaç Sala, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 octombrie 2004, reclamantul a fost deținut în reținere pe suspectul de a fi afiliat la o organizație armată ilegală, iar ulterior, au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului în fața Curții Ankara Assize. În timpul audierii desfășurate la 21 februarie și 24 iulie 2012 cererile reclamantului de eliberare în așteptarea procesului au fost respinse. Reclamantul a depus obiecții împotriva acestor hotărâri. La 5 aprilie și 27 iulie 2012, respectiv, 12 Camera a Curții Ankara Assize a respins aceste obiecții se bazează în principal pe avizele scrise ale procurorului public, care nu au fost comunicate acestora sau reprezentanților lor. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că nu are un remediu eficace pentru a contesta legalitatea detenției sale din cauza necomunicației avizelor scrise ale procurorului. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 aprilie 2017, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Republicii Turciei dorește să exprime prin declarație unilaterală recunoașterea că dreptul reclamantului la libertate și securitate nu a îndeplinit standardele prevăzute la art. 5 § 4 din Convenție. Declar că, în consecință, Guvernul propune să plătească reclamantului 150 EUR (unu) 100 de cincizeci de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral și 150 EUR (1 sută și cincizeci de euro) pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamanților. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să atace acest caz din lista cazurilor, propune că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” pentru a justifica soarta din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Aceste sume vor fi convertite în moneda locală la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cazurilor sale. În cazul în care nu se plătește această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” 10. Prin scrisoarea din 16 mai 2017, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. 11. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 12. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 13. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 14. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerea privind necomunicarea avizului procurorului public în timpul procedurii de a contesta legalitatea detenției (a se vedea, de exemplu, Altınok v. Turcia , nr. 31610/08, §§ 57-61, 29 noiembrie 2011, și Ceviz v. Turcia , nr. 8140/08, §§ 51-60, 17 iulie 2012). 15. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). 16. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 17. Curtea consideră că aceste sume ar trebui convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul nerespectării acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 18. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 19. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă