CtEDO 05.09.2017 Auto

YEȘILYURT v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.09.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YEȘILYURT v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 47706/10 Mevlüt YEȘILYURT împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Paul Lemmens, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 iulie 2010, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mevlüt Yeșiluurt, este un național turc, născut în 1965 și trăiește în Kırıkkale. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul evenimentelor, reclamantul a lucrat ca funcționar din Ziraat Bankası, o bancă de stat. În urma adoptării unei noi legi, autoritățile au inițiat proceduri de privatizare a Ziraat Bankası și, prin urmare, reclamantul a fost numit într-o altă instituție publică. În plus, luând în considerare faptul că salariul său a fost mai mare decât angajații din aceeași clasă care lucrează în noul loc de muncă, autoritățile au hotărât să nu acorde reclamantului nici o majorare până când salariile colegilor săi au ajuns la același nivel. La 31 mai 2007, Curtea Administrativă Kırıkkale a susținut că numirea reclamantului a fost în conformitate cu dreptul intern și a respins cazul său. În cadrul procedurii de recurs ulterioare în fața Curții Administrative Supreme, Procurorul public șef a emis un aviz scris cu privire la acest caz; fără a pune în aplicare nicio nouă chestiune, el a invitat instanța să susțină hotărârea din 31 de judecată. Mai 2007. Acest aviz nu a fost notificat reclamantului. La 22 decembrie 2009, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea Curții Administrative Kırıkkale. Legea internă relevantă Descrierea dreptului intern relevant poate fi găsită în Kılıç și alții v. Turcia (dec.), nr. 33162/10, §§ 10-13, 3 decembrie 2013). COMPLAINTE 10. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că necomunicarea avizului scris al Procurorului Principal în cadrul procedurii de recurs în fața Curții Supreme de Administrație și-a încălcat dreptul la o audiere adversară și echitabilă. 11. În plus, în baza articolelor 6 și 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns că procedura nu a fost corectă. 12. Conform articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul a susținut, de asemenea, că faptul că nu i s-a acordat nici o creștere salarială în noul loc de muncă a constituit o încălcare a dreptului său de a respecta proprietatea. HOTĂRÂREA Necomunicare a opiniei scrise a Procurorului public șef 13. Reclamantul s-a plâns că necomunicarea avizului scris al Procurorului Principal în cadrul procedurii de recurs în fața Curții Supreme de Administrație și-a încălcat dreptul la o audiere adversară și echitabilă. În acest sens, el s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. 14. Curtea constată că a examinat deja aceeași chestiune în cazul Kılıç și alții c. Turcia. (dec.), nr. 33162/10, §§ 19-23, 3 decembrie 2013) și a considerat că reclamanții nu au suferit un dezavantaj semnificativ. În consecință, aceasta a declarat această plângere inadmisibilă în conformitate cu art. 35 § 3 litera (b) din Convenție. 15. Având în vedere în special conținutul avizului scris respectiv depus de procurorul public șef în cadrul procedurii dinainte de Curtea Supremă Administrativă (a se vedea punctul 7 de mai sus), Curtea nu constată motive speciale să se depărteze de concluziile sale în cazul menționat anterior. 16. Având în vedere cele de mai sus, această plângere este inadmisibilă și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 3 litera (b) și al articolului 4 din Convenție. Alte plângeri 17. Reclamantul a formulat alte plângeri în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 18. Având în vedere materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 19. În consecință, această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă