D.A. AND OTHERS v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
D.A. AND OTHERS v. POLAND (CtEDO, 2017)
Comunicat la 7 septembrie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 51246/17 D.A. și alții împotriva Poloniei depusă la 20 iulie 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl D.A., dl M.A. și dna S.K., sunt resortisanți siriani care locuiesc în prezent în Belarus. Primii doi solicitanți sunt frați, primul și al treilea reclamant sunt căsătoriți. Președintele a acordat reclamanților cererilor de identitate a acestora să nu fie divulgate publicului (art. 47 § 4). Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dna. Górczyńska și J. Białas, avocați care practică la Varșovia. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. În patru ocazii în iulie 2017, reclamanții au călătorit la polonez În conformitate cu reclamanții, de fiecare dată când au declarat în mod expres dorința de a depune o cerere de protecție internațională, ei au cerut, de asemenea, ca un interpret arab să fie prezent. Ei au refuzat să semneze documentele cu care au fost prezentate, deoarece sunt exclusiv în polonez și reclamanții nu le-au înțeles. Potrivit reclamanților, atunci când au vorbit cu gărzile de frontieră, au exprimat frica pentru siguranța lor, au declarat că au venit din Siria unde se petrecea un conflict armat violent. Primii și al doilea reclamant au primit ordine de conscriere de la armata siriană și nu au reușit să respecte acestea. Aceștia susțin că acest fapt îi pune în pericol de 15 ani de închisoare în cazul în care este reîntors în Siria. În plus, primii și al doilea reclamant au declarat că aparțin grupului etnoreligios Druze, care este una dintre cele mai persecutate minorități din Siria, atât de către regimul Assad, cât și de către extremiști suniți. Reclamanții au afirmat, de asemenea, că, deși au rezistat în Belarus din 2013 (prima și a doua reclamantă) și 2015 (a treia solicitantă) nu au putut continua șederea în țara respectivă, deoarece vizele lor au expirat și ca în practică ar fi imposibil pentru ei să obțină protecție internațională acolo. De fiecare dată când paznicii de frontieră au respins sumarul reclamanților să se întoarcă în Belarus. Din informațiile prezentate de reclamanții și de guvernul contestat, se constată că, în orice ocazie, atunci când reclamanții se prezintă la trecerea frontierei din Terespol, deciziile administrative au fost emise în scopul de a îndepărta reclamanții de la granița poloneză din cauză că nu dispuneți de documente care autorizează intrarea în Polonia și că nu au declarat că au fost în pericol de persecuție în țara lor de origine, dar au încercat de fapt să emigreze din motive profesionale sau personale (în special pentru a se alătura familiei lor care trăiesc în Europa sau pentru a continua cariere profesionale în afara Belarus). Reclamanții nu au informat Curtea dacă au apelat împotriva oricărei dintre aceste hotărâri emise înainte de 20 iulie 2017. La 20 iulie 2017, atunci când reclamanții s-au prezentat la trecerea frontierei din Terespol, reprezentantul acestora a prezentat o cerere în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții cere Curții să împiedice reclamanții să fie îndepărtați în Belarus. La 20 iulie 2017, la ora 10.08, Curtea (judecătorul de drept) a hotărât să aplice art. 39 din Regulamentul de procedură, indicând guvernului că reclamanții nu ar trebui să fie eliminați în Belarus până la 3 august 2017. Guvernul a fost informat cu privire la măsura intermediară înainte de momentul planificat de expulzare. Reclamanții au fost returnați în Belarus la ora 11.25. La 21 iulie 2017, reclamanții au revenit la punctul de control de frontieră din Terespol care transporta cu ei copia unei scrisori care comunică reprezentantul acestora decizia Curții privind măsura intermediară. Ei au susținut că au declarat în mod expres că au căutat protecție internațională și au arătat paznicilor de frontieră copii ale scrisorilor care cheamă primul și al doilea reclamant să slujească în armata siriană. Reclamanții au susținut că atunci când au fost confruntați cu situația ofițerilor Gărzii de Frontieră, ignorandu-și cererile de protecție internațională, au încercat să înregistreze cursul interviurilor pe telefoanele lor mobile. Totuși, atunci când ofițerii care conduceau interviurile au realizat că, au cerut telefoanele reclamanților și au șters înregistrările. Reclamanții au fost refuzate din nou intrarea în Polonia. 11. Reclamanții au depus apeluri împotriva deciziilor refuzând intrarea în Polonia emise la 20 și 21 iunie 2017. Aceste apeluri sunt în prezent în așteptare în fața șefului Garda Națională de Frontieră (Komendant Główny Straży Granicznej 12. La 21 iulie 2017, Guvernul a solicitat ca Curtea să își reconsidere decizia privind măsura intermediară menționată în art. 39 din Regulamentul de procedură. Guvernul a susținut că reclamanții nu au solicitat niciodată protecția internațională, nici nu au dat niciun motiv pentru această protecție. 13. La 3 august 2017, Curtea (judecătorul taxei) a hotărât să prelungească măsura intermediară până la 8 septembrie 2017 și să clarifice faptul că indicația, prezentată guvernului la 20 iulie 2017 – că reclamanții nu ar trebui să fie eliminați în Belarus – ar trebui înțelesă astfel încât, atunci când se prezintă la un punct de control de frontieră polonez, cererile de azil ale reclamanților să fie primite și înregistrate de Garda de Frontieră și să fie transmise pentru examinare de către autoritățile competente. În așteptarea examinării cererii de azil, reclamanții nu ar trebui trimise înapoi în Belarus. 14. La 7 septembrie 2017, Curtea (judecătorul de datorie) a hotărât să prelungească măsura intermediară până la notificarea suplimentară. Procedura de acordare a statutului de refugiat și a „stanțelor tolerate” extraterestre și pentru expulzarea acestora este reglementată de Legea privind protecția extraterestră din teritoriul Republicii Poloniei din 13 iunie 2003 (Ustawa o udzielaniu cudzoziemcom ochrony na terytorium Rzeczypospolitej Polskiej – denumită în continuare „Legea 2003”). 16. Motivele și condițiile de acordare a statutului de refugiat sau de protecție internațională suplimentară sunt stabilite în art. 13-22 din Legea din 2003. Procedura de acordare a protecției este prevăzută în art. 23-54f din această Lege. 17. În conformitate cu articolele 24 și 29 din Legea din 2003, Garda de Frontieră este obligată să furnizeze unui străin care exprimă dorința de a solicita protecția internațională în Polonia cu posibilitatea de a depune o astfel de cerere și de a-l facilita, printre altele , prin asigurarea asistenței unui traducător și prin oferirea – la cererea extratereștului sau cu consimțământul său – a reprezentanților organizațiilor internaționale sau neguvernamentale care asiste la accesul refugiaților. Persoana care depune o cerere de protecție internațională este obligată să raporteze la centrul de primire indicat de gardienii de frontieră (punctul 1 punctul 5i din secțiunea 30 din Legea din 2003). Solicitarea de protecție internațională este transferată în vederea examinării către șeful Biroului pentru extratereștri (Szef Urzędu do Spraw Cudzoziemców ), care ar trebui să decidă în termen de șase luni (punctul 1 din secțiunea 34 din Legea din 2003). 18. O decizie a șefului Biroului pentru extratereștri poate fi apelată împotriva de către străin la Consiliul Refugiat (Rada do Spraw Uchodשców) . O decizie a Consiliului Refugiatului poate fi apelată din nou dacă depune o plângere la Curtea Administrativă Regională de Varșovia ( Wojewódzki Sād Administracyjny w Warszawie ) și – în ultima instanță – un apel de casă la Curtea Administrativă Supremă (Naczelny Sād Administracyjny 19. În cazul în care a fost depusă o cerere de protecție internațională și un recurs împotriva hotărârii șefului Oficiului extratereștrilor, nu este inițiată aplicarea procedurii de returnare și nu este suspendată orice procedură care a fost deja inițiată. Atunci când un străin prezent la punctul de control de frontieră nu exprimă dorința de a depune o cerere de protecție internațională și nu are un document valabil care să îi permită să intre în Polonia, gardienii de frontieră trebuie să intenteze o procedură de refuz de intrare, care este reglementată de articolele 33 și 34 din Legea privind extraterestrii din 12 decembrie 2013 (Ustaw cudzoziemcach – „Legea 2013”). 21. În temeiul acestor dispoziții, decizia este eliberată de șeful unității relevante ale Garda de Frontieră (Komendant placówki Straży Granicznej ) și este executat imediat. Persoana care a fost negată intrarea în Polonia poate face apel împotriva acestei decizii către șeful Garda Națională de Frontieră și, ulterior, depune o plângere la Curtea Administrativă Regională de Varșovia și un recurs de casă la Curtea Supremă de Administrație. Nici unul dintre aceste remedii nu are efect suspensiv. COMPLAINTS Reclamanții se plâng că faptul că autoritățile poloneze le-au refuzat în mod repetat posibilitatea de a depune o cerere de protecție internațională a fost încălcarea articolului 3 din Convenție. În temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 4 la Convenție, reclamanții susțin că situația lor nu a fost revizuită individual și că acestea sunt victime de o convenție. Politica generală adoptată de autoritățile poloneze și menită să reducă numărul de cereri de azil înregistrate în Polonia. În conformitate cu art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenție și cu art. 4 din Protocolul nr. 4 la Convenție, reclamanții solicită că un recurs împotriva deciziei de negare a intrării în Polonia nu este un remediu eficace, deoarece examinarea sa nu este suficient de rapidă, nu are efect suspensiv și nu este examinat de un organism independent. În plus, reclamanții se plâng că faptul că autoritățile poloneze nu au respectat măsura intermediară acordată de Curte este încălcarea articolului 34 din Convenție. Având în vedere protecția procedurală împotriva torturii și tratamentelor inumane sau degradante, refuzul de a revizui cererea reclamanților de protecție internațională în acest caz de către autoritățile naționale în încălcarea articolului 3 din Convenție? În special, înainte de a decide cu privire la returnarea acestora, autoritățile poloneze au luat în considerare afirmațiile reclamanților că ar fi expuse la riscul de a fi supuse torturei și tratamente inumane în cazul în care au revenit în Belarus și în continuare în Siria? Având în vedere afirmațiile reclamanților și documentele care au fost depuse, ar fi confruntate cu riscul de a fi în cazul în care este supusă tratamentului în încălcarea articolului 3 din Convenție dacă se reîntoarce în Belarus și în continuare în Siria? Circumstanțele și modalitatea tratamentului reclamanților de către Garda de Frontieră poloneză constituie tratament degradant sau inuman în încălcarea art. 3 din Convenție? Se face trimitere la declarația reclamanților că au încercat să depună o cerere de protecție internațională de mai multe ori. Reclamanții, extratereștrii din Statul pârât, au fost expulzați ca parte a unei măsuri colective, în încălcarea articolului 4 din Protocolul nr. 4? Se face trimitere la afirmația reclamanților că deciziile privind negarea intrării la punctul de control de frontieră din Terespol au fost luate fără a ține seama de situațiile individuale ale străinilor care solicită protecție internațională. Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolului 3 din Convenție și al articolului 4 din Protocolul nr. 4, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenție? În special, poate fi considerat că un recurs împotriva deciziei Gărzii de consiliu care refuză intrarea reclamanților în Polonia este un remediu intern eficace? Se face referire la faptul că nu are efect suspensiv. având în vedere obligațiile statului de a respecta o măsură intermediară emisă de Curte (a se vedea Mamatkulov și Askarov c. Turcia [GC], nos. 46827/99 și 46951/99, CEDH 2005 I), a existat vreun obstacol de către stat în acest caz cu exercitarea efectivă a dreptului la cerere al reclamanților, asigurat de art. 34 din Convenție?