STRASBURG 7 septembrie 2017 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Mavrakis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători, și de Renata Degener, adjunctă din secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 11 iulie 2017, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 21591/13) îndreptată împotriva Republicii Elene, printre care și un resortisant al acestui stat, dl Ioannis Mavrakis ( La 21 martie 2013, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 12 octombrie 2016, instanța administrativă de primă instanță a fost comunicată guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. Reclamantul s-a născut în 1946 și își are reședința în Atena. La 23 iulie 2002, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ de Primă Instanță cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva ), o persoană juridică de drept public, care solicita diverse sume ca remunerație pentru redactarea și distribuirea notelor educative studenților. La 23 septembrie 2005. La 28 martie 2006, instanța administrativă de primă instanță a respins acțiunea reclamantului (judecată nr 3214/2006). La data de 14 noiembrie 2006, reclamantul a răspuns la această hotărâre. La data de 10 noiembrie 2011. La data de 23 aprilie 2012, tribunalul administrativ al Uniunii Europene în formațiune de trei judecători și hotărând în apel a respins cererea formulată de reclamant (hotărârea nr. 56657/2012). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 24 septembrie 2012. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum este formulat în părțile relevante ale acesteia din urmă. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Curtea ia notă de faptul că perioada care trebuie luată în considerare a început la 23 iulie 2002, data sesizării Tribunalului Administrativ de Primă Instanță de către reclamant, și că aceaceasta a fost încheiată la 28 martie 2006, data publicării hotărârii Tribunalului Administrativ de Primă Instanță; prin urmare, a durat trei ani și opt luni pentru o instanță. 11. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 12. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Vassilios Atanasiou și alții, Grecia, n 50973/08, 21 decembrie 2010). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu identifică niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față cu privire la admisibilitate și la temeinicia în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerina 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește partea din procedură în fața instanței administrative de primă instanță. II. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 15. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: imprejmuiește pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 16. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. PRIN aceste motive, CURȚIA, LA Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 7 septembrie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Renata Degener Kristina Pardalos Grefier Adjunct Președinte
PREMIÈRE SECTION
MAVRAKIS c. GRÈCE
(
Requête n
o
21591/13)
ARRÊT
7 septembre 2017
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Mavrakis c. Grèce,
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de
:
Kristina Pardalos,
présidente,
Pauliine Koskelo,
Tim Eicke,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe
de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 11 juillet 2017,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
21591/13) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet État, M.
Ioannis Mavrakis («
le requérant
»), a saisi la Cour le 21 mars 2013 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant a été représenté par M
e
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, Président du Conseil juridique de l’État.
3.
Le 12 octobre 2016, le grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention en ce qui concerne la durée de la procédure devant le tribunal administratif de première instance d’Athènes («
le tribunal administratif de première instance
») a été communiqué au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus.
4.
Le requérant est né en 1946 et réside à Athènes.
5.
Le 23 juillet 2002, le requérant saisit le tribunal administratif de première instance d’une action en dommages-intérêts contre l’École Technologique d’Athènes (
Τεχνολογικό Εκπαιδευτικό Ίδρυμα Αθήνας
), une personne morale de droit public. Il réclamait diverses sommes en tant que rémunération pour la rédaction et la distribution des notes éducatives aux étudiants. L’audience eut lieu le 23 septembre 2005.
6.
Le 28 mars 2006, le tribunal administratif de première instance rejeta l’action du requérant (jugement n
o
3214/2006).
7.
Le 14 novembre 2006, le requérant interjeta appel de ce jugement. L’audience eut lieu le 10 novembre 2011.
8.
Le 23 avril 2012, le tribunal administratif d’Athènes en formation de trois juges et statuant en appel rejeta l’appel formé par le requérant (arrêt n
o
5657/2012). Cet arrêt fut notifié au requérant le 24 septembre 2012.
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
9.
Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé en ses parties pertinentes en l’espèce
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
10.
La Cour note que la période à considérer a débuté le 23 juillet 2002, date de la saisine du tribunal administratif de première instance par le requérant, et qu’elle s’est terminée le 28 mars 2006, date de publication du jugement du tribunal administratif de première instance. Elle a donc duré trois ans et huit mois environ pour une instance.
11.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,
Frydlender c. France
[GC], n
o
12.
La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir
Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce
, n
o
50973/08, 21 décembre 2010).
13.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour ne décèle aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent quant à la recevabilité et au bien-fondé dans la présente affaire. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
».
14.
Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en ce qui concerne la partie de la procédure devant le tribunal administratif de première instance.
II.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
15.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
16.
Le requérant n’a présenté aucune demande de satisfaction équitable. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre.
1.
Déclare
le restant de la requête recevable
;
2.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 7 septembre 2017, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.
Renata Degener
Kristina Pardalos
Greffière adjointe
Présidente