CASE OF STOLLENWERK v. GERMANY

RESPONDENT

DEU

HOTĂRÂRE

07.09.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-4 - Review of lawfulness of detention);Non-pecuniary damage - finding of violation sufficient (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF STOLLENWERK v. GERMANY (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1967 și trăiește în Düren. La 27 august 2010, Curtea de district Krefeld a eliberat un mandat pentru arestarea sa, deoarece a existat o suspiciune puternică că a fost traficant de droguri. Mai devreme în acea zi a fost oprit cu 15,8 grame de heroină, pe care se presupunea că avea de gând să le vândă. În două ocazii anterioare a fost oprit la granița germană cu 11 și 12,5 grame de heroină pe el. Mandatul de arestare s-a bazat pe riscul de a-l absoarbe deoarece se putea aștepta o condamnare considerabilă pentru infracțiunile în cauză, nu avea legături sociale, fiind șomer și dependent de droguri, și avea un caracter instabil. În aceeași zi el a fost reținut pe reținere. Între 30 august 2010 și 11 noiembrie 2010 licența detenției reclamantului la reținere a reținutului a fost examinată de opt ori de către Curtea de District sau Curtea Regională. Într-o hotărâre din 6 decembrie 2010, Curtea de District a condamnat reclamantul de trei conturi de trafic de droguri pe scară largă – două conturi de trafic de droguri în Germania și traficul de droguri (în loc de două infracțiuni separate) și un al treilea număr de trafic doar și l-a condamnat la doi ani și șase luni de închisoare. În aceeași zi, în o decizie separată, Curtea de District a ordonat continuarea detenției reclamantului. La 8 decembrie 2010, reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii. În principiu, el a făcut referire în principal la observațiile sale anterioare. La 13 decembrie 2010, el a depus un recurs împotriva hotărârii. 10. Curtea de District nu a permis recursul din 8 decembrie 2010 privind detenția reclamantului și l-a trimis Curtea Regională, care l-a respins la 15 decembrie 2010, constatând că a continuat să existe un risc de abscondare a reclamantului. 11. La 5 ianuarie 2011, reclamantul a depus un nou recurs împotriva acestei decizii. În substanță, el s-a referit din nou la observațiile sale anterioare. El solicită în mod explicit ca observațiile Procurorului public șef să fie trimise la el, astfel încât să poată face comentarii cu privire la acestea. 12. La 28 ianuarie 2011, Procurorul general Düsseldorf (Oficiul Generalstaatsanwaltschaft – „autoritățile de urmărire penală”) a prezentat observații scrise Curții de Apel, solicitând demiterea apelului reclamantului din 5 ianuarie 2011. 13. Avocatul reclamantului a primit observațiile autorităților judiciare la 3 februarie 2011 și a prezentat un răspuns Curții de Apel la 10 februarie 2011. 14. În urma unei anchete telefonice la Curtea de Apel, avocatul reclamantului a aflat la 10 februarie 2011 că la 3 februarie 2011 a decis deja apelul reclamantului din 5 ianuarie 2011 și a respins-o. Prin urmare, reclamantul nu a putut răspunde la observațiile autorităților de urmărire penală din 28 ianuarie 2011 înainte de a lua hotărârea instanței. 15. În aceeași zi, avocatul reclamantului a solicitat o audiere ulterioară (Nachholung des rechtlichen Gehörs) în conformitate cu art. 33a din Codul de Procedură Penală. 16. La 14 februarie 2011, decizia Curții de Apel din 3 februarie 2011 a fost înaintata reclamantului. 17. La o dată neespecificată, autoritățile judiciare au prezentat observații scrise în legătură cu cererea reclamantului de o audiere ulterioară. 18. La 25 februarie 2011, Curtea de Apel a respins cererea de audiere ulterioară ca fiind inadmisibilă, constatând că dreptul reclamantului de a fi auzit nu a fost încălcat, că observațiile autorităților judiciare din 28 ianuarie 2011 nu au conținut niciun fapt necunoscut și, prin urmare, nu a fost necesar să-i servească. În măsura în care depunerea sa din 10 februarie 2011 trebuia să fie clasificată ca o obiecție (Gegenvorstellung), instanța a respins-o deoarece decizia sa din 3 februarie 2011 nu se bazase pe considerații de fapt sau procedural incorecte. Înainte de decizia din 25 februarie 2011, observațiile autorităților de urmărire penală referitoare la cererea de o audiere ulterioară nu au fost transmise reclamantului, care nu au avut astfel ocazia de a răspunde la acestea. Cu toate acestea, Curtea de Apel a citat și a aprobat aceste observații în decizia sa. 19. La 7 aprilie 2011, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională Federală. El a afirmat, în special, că dreptul său de a fi ascultat, astfel cum este garantat de art. 103 § 1 din Legea de bază (Grundgesetz), a fost încălcat, deoarece Curtea de Apel și-a luat hotărârile din 3 și 25 februarie 2011 fără a-i da posibilitatea de a răspunde observațiilor autorităților judiciare. 20. La 28 iulie 2011, Curtea Constituțională Federală a refuzat să accepte plângerea constituțională a reclamantului fără a furniza motive (2 BvR 805/11). Decizia sa a fost îndeplinită la 10 august 2011.

The applicant was born in 1967 and lives in Düren. 6. On 27 August 2010 the Krefeld District Court issued a warrant for his arrest as there was a strong suspicion that he had been trafficking drugs. Earlier that day he had been stopped with 15.8 grams of heroin, which he had allegedly intended to sell. On two previous occasions he had been stopped at the German border with 11 and 12.5 grams of heroin on him. The arrest warrant was based on the risk of him absconding as he could expect a considerable sentence for the offences in question, had no social ties, being unemployed and a drug addict, and had an unstable character. That same day he was detained on remand. 7. Between 30 August 2010 and 11 November 2010 the lawfulness of the applicant’s detention on remand was examined eight times by the District Court or Regional Court. 8. In a judgment of 6 December 2010 the District Court convicted the applicant of three counts of large-scale drug trafficking – two counts of smuggling drugs into Germany and trafficking (dealt with as a single offence instead of two separate offences) and a third count of trafficking only and sentenced him to two years and six months’ imprisonment. On the same day, in a separate decision, the District Court ordered the continuation of the applicant’s detention. 9. On 8 December 2010 the applicant lodged an appeal against that decision. In substance he mainly referred to his previous submissions. On 13 December 2010 he lodged an appeal against the judgment. 10. The District Court did not allow the appeal of 8 December 2010 relating to the applicant’s detention and referred it to the Regional Court, which dismissed it on 15 December 2010, finding that there continued to be a risk of the applicant absconding. 11. On 5 January 2011 the applicant lodged a further appeal against that decision. In substance, again, he referred to his previous submissions. He explicitly asked that the observations of the Chief Public Prosecutor’s Office be sent to him so as to be able to comment on them. 12. On 28 January 2011 the Düsseldorf Chief Public Prosecutor’s Office (Generalstaatsanwaltschaft – “the prosecution authorities”) submitted written observations to the Court of Appeal, requesting the dismissal of the applicant’s appeal of 5 January 2011. 13. The applicant’s counsel received the observations from the prosecution authorities on 3 February 2011 and submitted a reply to the Court of Appeal on 10 February 2011. 14. Following a telephone enquiry to the Court of Appeal, the applicant’s counsel learned on 10 February 2011 that on 3 February 2011 it had already decided the applicant’s appeal of 5 January 2011 and dismissed it. The applicant had therefore not been able to reply to the observations of the prosecution authorities of 28 January 2011 prior to the court taking its decision. 15. That same day the applicant’s counsel requested a subsequent hearing (Nachholung des rechtlichen Gehörs) under Article 33a of the Code of Criminal Procedure. 16. On 14 February 2011 the Court of Appeal’s decision of 3 February 2011 was served on the applicant. 17. On an unspecified date the prosecution authorities submitted written observations in relation to the applicant’s request for a subsequent hearing. 18. On 25 February 2011 the Court of Appeal dismissed the request for a subsequent hearing as inadmissible, finding that the applicant’s right to be heard had not been violated, that the prosecution authorities’ observations of 28 January 2011 had not contained any facts unknown to him and there had therefore been no need to serve them on him. In so far as his submission of 10 February 2011 was to be classified as an objection (Gegenvorstellung), the court rejected it because its decision of 3 February 2011 had not been based on incorrect factual or procedural considerations. Prior to the decision of 25 February 2011, the observations of the prosecution authorities relating to the request for a subsequent hearing had not been served on the applicant, who had thus had no opportunity to reply to them. The Court of Appeal nevertheless quoted and endorsed those observations in its decision. 19. On 7 April 2011 the applicant lodged a complaint with the Federal Constitutional Court. He alleged, in particular, that his right to be heard, as guaranteed by Article 103 § 1 of the Basic Law (Grundgesetz), had been violated, because the Court of Appeal had taken its decisions of 3 and 25 February 2011 without giving him the opportunity to reply to the observations of the prosecution authorities. 20. On 28 July 2011 the Federal Constitutional Court declined to accept the applicant’s constitutional complaint without providing reasons (2 BvR 805/11). Its decision was served on him on 10 August 2011.

§ Cauze similare