Comunicat la 15 septembrie 2017 Secțiunea a treia Cerere nr. 11275/17 Yevgeniya Grigoryevna IlyusCHENKO împotriva Rusiei introdusă la 27 ianuarie 2017 EXPOSAT DEFICIENTĂ: recurenta, domnul Yevgeniya Grigoryevna Ilyushchenko, este un resortisant rus născut în 1990 și rezident în Sankt Petersburg. Ea este reprezentată în fața Curții de către M.L. Pashinskiy, avocat la Saint Petersburg. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta a luat un credit. În lipsa rambursării, creditorul sesizează instanța cu privire la o acțiune îndreptată împotriva recurentei în vederea rambursării împrumutului și a sesizării apartamentului ipotecat al recurentei. La 2 februarie 2016, recurenta a aflat despre executorul judiciar care a venit să-și sesizeze apartamentul pe care Tribunalul Districtual Frounzenski din Sankt Petersburg l-a pronunțat în absența sa o hotărâre care a devenit, între timp, definitivă. La 8 februarie 2016, recurenta a contactat instanța pentru a lua cunoștință de dosarul său și a aflat următoarele: la 8 iulie 2015, creditorul a sesizat instanța care, la rândul său, a convocat reclamanta în ședința din 19 noiembrie 2015 printr-o scrisoare din 31 octombrie 2015, care, potrivit recurentei, nu i-a fost primită niciodată. La 19 noiembrie 2015, Tribunalul, constatând că recurenta a fost notificată în mod corespunzător (convocarea a fost pronunțată după expirarea termenului de păstrare la oficiul poștal), a decis să țină în culpă în lipsa pârâtei. prin aceeași hotărâre, tribunalul a dispus confiscarea apartamentului ipotecat în vederea vânzării forțate. În urma lecturii dosarului, recurenta a aflat că, la 23 noiembrie 2015, instanța i-a trimis textul deciziei. Această scrisoare, primită la oficiul poștal la 3 decembrie 2015, a rămas acolo până la 14 decembrie 2015 înainte de a fi returnată expeditorului ca nesolicitată. O încercare de predare a fost făcută la 7 decembrie 2015. La 22 decembrie 2015, nu a fost contestată, decizia a devenit definitivă. 10. După ce a luat cunoștință de aceste informații, la 19 februarie 2016, recurenta a făcut apel la decizia din 19 noiembrie 2015. Prin decizia din 29 martie 2016, tribunalul a declarat recursul cu întârziere, referindu-se la site-ul internet al poștei, acesta stabilește că scrisoarea fusese prezentată destinatarului la 17 decembrie 2015. La 15 iunie 2016, Curtea orașului Sankt Petersburg a confirmat decizia atacată. Recursurile în Casație formulate de reclamantă și care conțineau același argument au fost respinse la 28 iulie și, respectiv, 12 octombrie 2016 de Curtea din Sankt Petersburg și de Curtea Supremă a Rusiei. Dispozițiile relevante referitoare la convocarea părților în lantură sunt rezumate în hotărârea Gankin și în alte hotărâri ale Rusiei, nr 2430/06 și alte trei dispoziții, §§ 16-17, 31 mai 2016.14. Dispozițiile relevante privind comunicarea deciziilor părților sunt rezumate în Hotărârea Ivanova și Ivasova c. Rusia, nr. 797/14 și 67755/14, § 24-32, 26 ianuarie 2017. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge că dreptul său la un proces echitabil a fost ignorat pe motiv că acțiunea civilă îndreptată împotriva sa a fost examinată în absența sa. 16. Invocând același articol din convenție, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță în măsura în care apelul său, prin aplicarea pe care o consideră greșită a normelor de procedură, a fost declarat inadmisibil pentru întârziere. 17. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta se plânge că necunoașterea dreptului său la un proces echitabil a adus, de asemenea, atingere dreptului său la respectarea bunurilor, deoarece apartamentul său a fost alienat de hotărârea de justiție contestată. 1 din convenție? În special, reclamanta, a fost informată cu privire la o acțiune civilă îndreptată împotriva acesteia? Recurenta, a fost notificată în mod corespunzător cu privire la încuviințarea instanței din districtul Frounzenski din Sankt Petersburg la 19 noiembrie 2015? a fost respectată dreptul recurentei la un proces echitabil, având în vedere absența sa în instanță din 19 noiembrie 2015? a fost notificată în mod corespunzător recurentei decizia din 19 noiembrie 2015? În acest caz, când și prin ce mijloace a beneficiat reclamanta de un drept de acces la o instanță în sensul acestui articol, în măsura în care cererea sa a fost respinsă ca întârziere? instanțele judiciare sesizate cu privire la cererea de declarare a obligației au răspuns la argumentul cu privire la absența notificării deciziei recurentei A existat, în speță, o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr Vulakh și a altor dispoziții din Rusia, n 33368/03, § 44, 10 ianuarie 2012 și Anheuser-Busch Inc. Portugalia [GC], n 73049/01, § 83, CEDH 2007
Communiquée le 15 septembre 2017
Requête n
o
11275/17
Yevgeniya Grigoryevna ILYUSHCHENKO
contre la Russie
introduite le 27 janvier 2017
1.
La requérante, M
me
Yevgeniya Grigoryevna Ilyushchenko, est une ressortissante russe née en 1990 et résidant à Saint-Pétersbourg. Elle est représentée devant la Cour par M
e
M.L.
Pashinskiy, avocat à Saint
‑
Pétersbourg.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
3.
La requérante prit un crédit. A défaut de remboursement, le créditeur saisit le tribunal d’une action dirigée contre la requérante visant au remboursement du prêt et à saisir l’appartement hypothéqué de la requérante.
4.
Le 2 février 2016, la requérante apprit de l’huissier de justice qui est venu pour saisir son appartement que le tribunal du district Frounzenski de Saint-Pétersbourg avait rendu, en son absence, une décision devenue entre
‑
temps définitive. Selon la requérante, elle n’avait été ni convoqué à l’audience ni reçu le texte de la décision.
5.
Le 8 février 2016, la requérante contacta le tribunal pour prendre connaissance de son dossier et apprit ce qui suit.
6.
Le 8 juillet 2015, le créditeur a saisi le tribunal qui, à son tour, a convoqué la requérante à l’audience du 19 novembre 2015 par une lettre du 31 octobre 2015 qui, selon la requérante, ne lui est jamais parvenue.
7.
Le 19 novembre 2015, le tribunal, constatant que la requérante était dûment notifiée (la convocation ayant été retournée après l’expiration du délai de conservation au bureau de poste), a décidé de tenir l’audience en l’absence de la défenderesse. Il a accueilli la demande du créditeur condamnant celle
‑
ci à rembourser le prêt, à payer les dommages et intérêts. Par la même décision, le tribunal a ordonné la saisie de l’appartement hypothéqué en vue de la vente forcée.
8.
A la lecture du dossier, la requérante apprit que, le 23 novembre 2015, le tribunal lui a envoyé le texte de la décision. Ce courrier, arrivé au bureau de poste, le 3 décembre 2015, y est resté jusqu’au 14 décembre 2015 avant d’être retourné à l’expéditeur comme non réclamée. Une tentative de la remise a été faite le 7 décembre 2015.
9.
Le 22 décembre 2015, n’étant pas contestée, la décision est devenue définitive.
10.
Après avoir pris connaissance de ces informations, le 19 février 2016, la requérante fit appel de la décision du 19 novembre 2015. Elle joignit à cet appel une demande de la relever de forclusion expliquant qu’elle n’était ni notifiée de l’action civile, ni de la décision contestée.
11
.
Par une décision avant dire droit du 29 mars 2016, le tribunal déclara l’appel tardif.
Se référant au site internet de la poste, il établit que la lettre avait été remise au destinataire le 17 décembre 2015. La requérante forma un appel indiquant que ce «
destinataire
» était le tribunal et pas elle.
12
Le 15 juin 2016, la cour de la ville de Saint-Pétersbourg confirma la décision attaquée. Les pourvois en cassation, formés par la requérante et renfermant le même argument, furent rejetés respectivement les 28 juillet et 12 octobre 2016 par la cour de Saint-Pétersbourg et la Cour suprême de Russie.
B.
Le droit interne pertinent
13.
Les dispositions pertinentes relatives à la convocation des parties à l’audience sont résumées dans l’arrêt
Gankin
et autres c. Russie
, n
os
2430/06 et 3 autres, §§ 16-17, 31 mai 2016.
14.
Les dispositions pertinentes relatives à la signification des décisions aux parties sont résumées dans l’arrêt
Ivanova et Ivashova c. Russie
, n
os
797/14 et 67755/14, §
24-32, 26 janvier 2017.
15.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint que son droit à un procès équitable a été méconnu au motif que l’action civile dirigée contre elle a été examinée en son absence.
16.
Invoquant le même article de la Convention, la requérante se plaint d’une violation de son droit d’accès à un tribunal dans la mesure où son appel, par une application qu’elle juge erronée des règles de procédure, a été déclaré irrecevable pour tardiveté.
17.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, la requérante se plaint que la méconnaissance de son droit à un procès équitable a également porté atteinte à son droit au respect des biens, car son appartement a été aliéné par la décision de justice contestée.
1.
La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article
6
§
1 de la Convention
? En particulier,
a)
la requérante, a-t-elle été informée d’une action civile dirigée contre elle
? La requérante, a-t-elle été dûment notifiée de l’audience tenue au tribunal du district Frounzenski de Saint-Pétersbourg le 19
novembre 2015?
b)
le droit de la requérante à un procès équitable, a-t-il été respecté, compte tenu de son absence à l’audience du 19 novembre 2015
?
c)
la décision du 19 novembre 2015, a-t-elle été dûment notifiée à la requérante
? Dans l’affirmative, quand et par quel moyen
?
d)
la requérante, a-t-elle bénéficié d’un droit d’accès à un tribunal, au sens de cet article, dans la mesure où son appel a été rejeté comme tardif
? Cette forclusion, a-t-elle été imputable à la requérante
?
e)
les instances judiciaires saisies de la demande de relevé de forclusion, ont-elles répondu à l’argument concernant l’absence de la signification de la décision à la requérante
?
2.
Y a-t-il eu, en l’espèce, violation de l’article 1 du Protocole n
o
1
(
Vulakh et autres c. Russie
, n
o
33468/03, § 44, 10 janvier 2012 et
Anheuser-Busch Inc.
c
.
Portugal
[GC], n
o
‑
I)
?