SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 13773/16 E.S. împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 26 septembrie 2017 într-un comitet compus din Dmitry Dedov, președinte, Luis López Guerra, Jolien Schuking, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamant, având în vedere observațiile Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (HCR) și cele prezentate în comun de Comisia Internațională a Juriștilor (ICJ), AIRE Centre , European Council on Refugies and Exiles (ECRE), Human Dignitity Trust (HDT) și European Region of the International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association (ILGA-Europe), autorizate să intervină în procedura scrisă [art. 36 alineatul (2) din Convenție], după ce a deliberat, face următoarea decizie FUGE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl E.S., este un resortisant senegalez născut în 1987. Președinta secțiunii a decis să nu dezvăluie identitatea reclamantului (articolele 33 1 și 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură). Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl Esparcia Gómez, avocat al organizației neguvernamentale CEAR (Comisia spaniolă de ajutor pentru refugiați) din Madrid. A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-78/08-C-82/08, ECLI:EU:C:2008:411, punctul 66. Reclamantul, de cetățenie senegaleză, a ajuns la aeroportul Madrid-Barajas Adolfo Suárez la 21 februarie 2016, unde a fost arestat de autoritățile vamale. La 26 februarie 2016, reclamantul, asistat de un avocat, a prezentat o cerere de protecție internațională, susținând că a trebuit să fugă din Senegal din cauza amenințărilor primite ca urmare a orientării sale sexuale. Proceduri administrative La 1 martie 2016, subdirectorul general în materie de azil al Ministerului de Interne a respins cererea de azil a reclamantului și a prezentat motivele deciziei referitoare la articolul Õ 2 litera (b) din Legea nr. 12/2009 din 30. octombrie 2009 privind dreptul de azil, întrucât cererea reclamantului s-a bazat pe afirmații contradictorii și insuficiente, expunerea sa la faptele lipsite de credibilitate; reclamantul a solicitat revizuirea acestei decizii. Delegația Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) din Spania a indicat că motivele invocate și informațiile furnizate de reclamant erau coerente și au furnizat suficiente indicii pentru a justifica admisibilitatea cererii sale de protecție internațională, din cauza unor afirmații serioase și a situației colectivului LGBT din Senegal. 10. La 4 martie 2016, recursul reclamantului a fost respins, iar decizia atacată a fost confirmată. Proceduri judiciare 11. Reclamantul a formulat o cale de atac în instanță pe lângă . În același timp, acesta a solicitat suspendarea executării măsurii da , în temeiul articolului 135 din Legea nr. 29/1998 din 13 iulie 1998 privind instanța în litigiul administrativ. 12. La 8 martie 2016, audiencia Nacional a decis să respingă cererea de suspendare. 13. La 10 martie 2016, reclamantul prezintă Curții o cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură. El s-a temut pentru viața sa fizică și integritatea sa în cazul în care se întoarce în țara sa de origine. L 39 din Regulamentul său de procedură, de a nu trimite reclamantul înapoi în Senegal, pe întreaga durată a procedurii în fața Curții. 14. Prin hotărârea din 21 aprilie 2017, l a fost îndreptățită la o cale de atac judiciară-administrativă interjucată de reclamant împotriva deciziilor de respingere a cererii sale de azil și a dispus admisibilitatea acesteia pentru a efectua examinarea sa de fond. concluzionează că procedura administrativă ordinară a fost cea care trebuia urmată în speță. Cererea reclamantului care nu a urmat această cale obișnuită, aceasta reieșind întreaga procedură administrativă pentru ca această cerere să fie reexaminată. 15. Până în prezent, cererea de protecție internațională a reclamantului se află în curs de examinare de către autoritățile administrative. Dreptul intern relevant Legea 12/2009, din 30 octombrie 2009 privind dreptul de azil și protecția subsidiară art. 19. Efectele formulării cererii Odată ce protecția este solicitată, străinul nu va putea face obiectul returnării, trimiterii sau expulzării până când cererea sa nu va fi retrasă sau nu va fi acceptată (...). GRIFS 16. Invocând articolele 2 și 3 din convenție, reclamantul se plânge de riscurile pe care le-ar suporta în cazul în care s-ar întoarce în Senegal și susține că nu ar fi beneficiat, așa cum ar fi dorit art. 13 din Convenție, cu o acțiune efectivă pentru a-și exprima obiecțiile întemeiate pe cele două dispoziții menționate anterior, consideră în special că autoritățile naționale nu au examinat suficient fondul afirmațiilor sale și, în plus, se plâng de termenele scurte pe care le-a dispus pentru a solicita măsurile provizorii de suspendare pe lângă Audiencia Nacional 17. Reclamantul se plânge, de asemenea, de caracterul nesuspensiv al acțiunilor administrative introduse împotriva deciziilor de respingere a cererii sale de protecție internațională. Guvernul solicită eliminarea cererii privind rolul în ceea ce privește acest aspect, pe motiv că reclamantul nu mai poate pretinde că este o victimă potențială a unei încălcări a convenției. a anulat deciziile administrative care au respins cererea de protecție internațională a reclamantului. Prin urmare, procedura de acordare a azilului a început din nou și va fi examinată în conformitate cu procedura obișnuită prevăzută la art. 19 alineatul (1) din Legea nr. 12/2009 privind dreptul de azil și protecția subsidiară care are caracter suspensiv. 19. Reclamantul nu a făcut comentarii cu privire la acest aspect.Evaluarea Curții 20. Curtea arată că, până în prezent, cererea de protecție internațională a reclamantului se află pe rol de către autoritățile administrative care urmează procedurii ordinare. În conformitate cu argumentele guvernului, care nu au fost dezmințite de către reclamant, această procedură este suspensivă, depunerea cererii de protecție antrenând în mod automat suspendarea ordinului de încuviințare până când se adoptă o decizie privind fondul, în conformitate cu art. 19 1 din Lege. 12/2009 privind dreptul de azil și protecția subsidiară. Prin urmare, până în prezent, reclamantul nu poate fi expulzat de pe teritoriul spaniol. Ulterior, acesta va avea posibilitatea, în cazul în care cererea sa este respinsă pe cale administrativă, de a introduce o cale de atac în instanță în fața audiencia Nacional 21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că circumstanțele prevăzute la art. 37 alineatul (1) litera (b) din convenție sunt îndeplinite și consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestui aspect în sensul aceleiași dispoziții. Curtea subliniază că această decizie nu aduce atingere fondului cauzei, ci numai constată că nu există decât o punere în aplicare concretă a măsurii de expulzare care îl cântărea pe solicitant. Dacă această situație ar trebui să evolueze și dacă aceasta ar fi fost încă necesară, este în continuare legal ca reclamantul să se adreseze Curții (a se vedea O.G.S. și D.M.L. c. Spania (dec.) 62799/11 și 62808/11, 20 ianuarie 2015, D.O.R și S.E.c. Spania (dec.) n 45858/11 și 4982/12, 29 septembrie 2015 și M.B. c. Spania (dec.) n 15109/15, 13 decembrie 2016). Cu privire la obiecțiunile referitoare la articolele 2 și 3 din Convenția Teze a părților și la observațiile părților terțe care intervin 22. Guvernul ia notă de faptul că reclamantul nu a demonstrat existența unui risc pentru viața sau integritatea sa fizică în cazul în care se întoarce în țara sa de origine. 23. Spre deosebire de guvern, reclamantul consideră că a demonstrat suficient că expulzarea sa ar putea duce la riscuri grave pentru viața și integritatea sa fizică și se plânge că decizia de deportare nu a ținut seama de aceste argumente. 24. Terții care au răspuns, și anume ICNUR și ICJ, aceasta din urmă împreună cu Centrul ARI , ECER, HDT și ILGA EUROPA, consideră că este esențial să se evite expulzarea persoanelor care riscă să fie supuse unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție ca urmare a orientării lor sexuale și să se acorde o atenție deosebită riscurilor reale pe care persoanele LGBT le implică în Senegal. În special, ICNUR consideră că procedurile accelerate aplicate în Spania în materie de azil nu permit o examinare eficientă a cererilor complexe și, în special, a celor bazate pe orientarea sexuală și pe identitatea de gen. Evaluarea Curții 25. Curtea amintește că, în temeiul articolului 35 din convenție, aceasta nu poate fi sesizată cu o rejudecare decât după epuizarea căilor de atac interne. Într-adevăr, un reclamant trebuie să se prevaleze de căile de atac disponibile în mod normal și suficiente pentru a-i permite să obțină despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar (a se vedea, printre alte trimiteri, Akdivar și alții c. Turcia , 16 septembrie 1996, § 66, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1996 IV). 26. Curtea constată că examinarea temeiniciei cererii de protecție internațională a reclamantului se află încă în curs de desfășurare. Întradevăr, hotărârea lui Ladiencia Nacional din 21 aprilie 2017 prin care s-a dispus revizuirea cererii în conformitate cu procedura obișnuită, va fi de competența, într-o primă etapă, să se pronunțe asupra temeiniciei. În caz de respingere, reclamantul va avea posibilitatea de a-și ridica pretențiile prin intermediul unei căi de atac în instanță în fața precedentului Audiencia Nacional În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că această parte a cererii este prematură în sensul articolului 35 1 din convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 4 din convenție. 28. În aceste circumstanțe, aplicarea articolului 39 din regulament se încheie. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă din rol travaliul întemeiat pe art. 13 coroborat cu articolele 2 și 3 din Convenție decide să declare inadmisibile ca fiind premature obiecțiile trase din articolele 2 și 3 din Convenție. Făcut în franceză și comunicat în scris la 19 octombrie 2017. Fatoș Arac
Requête n
o
13273/16
E.S.
contre l’Espagne
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 26 septembre 2017 en un comité composé de
:
Dmitry Dedov,
président,
Luis López Guerra,
Jolien Schukking,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 mars 2016,
Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour
;
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la partie requérante,
Vu les observations du Haut-Commissariat des Nations unies pour les réfugiés (HCR) et celles, présentées conjointement, de la
International Commission of Jurists
(ICJ), le
AIRE Centre
, le
European Council on Refugees and Exiles
(ECRE), le
Human Dignity Trust
(HDT), et la
European Region of the International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association
(ILGA-EUROPE), autorisés à intervenir dans la procédure écrite (article 36 § 2 de la Convention),
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. E.S., est un ressortissant sénégalais né en 1987. La présidente de la section a décidé de ne pas révéler l’identité du requérant (articles 33
§
1 et 47 § 4 du règlement).
2.
Le requérant a été représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, R.A. León Cavero, avocat de l’État et chef du service juridique des droits de l’homme au ministère de la Justice.
3.
La requête a été communiquée au Gouvernement le 25
août 2016.
A.
Les circonstances de l’espèce
4.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
5.
Le requérant, de nationalité sénégalaise, arriva à l’aéroport de Madrid-Barajas Adolfo Suárez le 21 février 2016, où il fut arrêté par les autorités douanières.
6.
Le 26 février 2016, le requérant, assisté d’un avocat, présenta une demande de protection internationale, alléguant avoir dû s’enfuir du Sénégal en raison des menaces reçues du fait de son orientation sexuelle.
1.
Procédures administratives
7.
Le 1
er
mars 2016 le sous-directeur général en matière d’asile du ministère de l’Intérieur rejeta la demande d’asile du requérant. Il motiva la décision en se référant à l’article
21
2.b) de la loi 12/2009 du 30
octobre 2009 relative au droit d’asile, considérant que la demande du requérant était fondée sur des allégations contradictoires et insuffisantes, ses exposés des faits manquant de crédibilité.
8.
Le requérant sollicita le réexamen de cette décision.
9.
La délégation du Haut-Commissariat des Nations unies pour les réfugiés (ci-après HCR) en Espagne indiqua que les motifs invoqués et les informations fournies par le requérant étaient cohérents et apportaient des indices suffisants pour justifier la recevabilité de sa demande de protection internationale, dû au sérieux des allégations et à la situation du collectif LGBT au Sénégal.
10.
Le 4 mars 2016, le recours du requérant fut rejeté et la décision attaquée fut confirmée.
2.
Procédures judiciaires
11.
Le requérant forma un recours contentieux-administratif auprès de l’
Audiencia Nacional
. Au même temps il sollicita la suspension de l’exécution de la mesure d’expulsion (
suspensión cautelarísima
), sur la base de l’article
135 de la loi n
o
29/1998 du 13 juillet 1998 sur la juridiction du contentieux administratif.
12.
Le 8 mars 2016, l’
Audiencia Nacional
décida de rejeter la demande de suspension.
13.
Le 10 mars 2016 le requérant saisit la Cour d’une demande de mesures provisoires sur le fondement de l’article
39 de son règlement. Il craignait pour sa vie et intégrité physique en cas de retour dans son pays d’origine. L’expulsion était prévue pour le 12 mars 2016, alors que le recours contentieux-administratif sur le fond des prétentions du requérant se trouvait encore pendant devant l’
Audiencia Nacional
. Le 11 mars 2016 la Cour décida d’indiquer au gouvernement espagnol, en application de l’article
39 de son règlement, de ne pas procéder au renvoi du requérant vers le Sénégal, pendant toute la durée de la procédure devant la Cour.
14.
Par un jugement du 21 avril 2017, l’
Audiencia Nacional
fit droit au recours contentieux-administratif interjeté par le requérant contre les décisions rejetant sa demande d’asile et ordonna la recevabilité de celle-ci afin de procéder à son examen de fond. Dans son jugement, l’
Audiencia
conclut que la procédure administrative ordinaire était celle qui devait être suivie en l’espèce. La demande du requérant n’ayant pas suivi cette voie ordinaire, il appartenait d’annuler l’ensemble de la procédure administrative afin que cette demande soit réexaminée.
15.
À ce jour, la demande de protection internationale du requérant se trouve en cours d’examen par les autorités administratives.
B.
Le droit interne pertinent
Loi 12/2009, du 30 octobre 2009 relative au droit d’asile et à la protection subsidiaire
Article 19. Effets de l’introduction de la formulation de la demande
1.
Une fois la protection demandée, l’étranger ne pourra pas faire l’objet de retour, de renvoi ou d’expulsion jusqu’à ce que sa demande ne soit tranchée ou que celle-ci ne soit pas acceptée (...).
16.
Invoquant les articles 2 et 3 de la Convention, le requérant se plaint des risques qu’il encourrait en cas de retour vers le Sénégal et allègue ne pas avoir bénéficié, comme l’aurait voulu l’article
13 de la Convention, d’un recours effectif pour faire valoir ses griefs tirés des deux dispositions susmentionnées. Il considère en particulier que les autorités nationales n’ont pas suffisamment examiné le fond de ses allégations et se plaint par ailleurs des courts délais dont il a disposé pour demander les mesures provisoires de suspension auprès de l’
Audiencia Nacional
.
17.
Le requérant se plaint également du caractère non-suspensif des recours administratifs introduits à l’encontre des décisions de rejet de sa demande de protection internationale.
A.
Sur les griefs relatifs à l’article
13 combiné avec les articles
2 et 3 de la Convention
1.
Observations des parties
18.
Le Gouvernement sollicite la radiation de la requête du rôle en ce qui concerne ce grief, au motif que le requérant ne peut plus prétendre être une victime potentielle d’une violation de la Convention. Il note à cet égard que, dans son jugement du 21 avril 2017, l’
Audiencia Nacional
annula les décisions administratives qui avaient rejeté la demande de protection internationale du requérant. De ce fait, la procédure d’octroi de l’asile a recommencé et sera examiné conformément à la procédure ordinaire prévue à l’article 19 §
1 de la Loi 12/2009, relative au droit d’asile et à la protection subsidiaire qui, elle, possède un caractère suspensif.
19.
Le requérant n’a pas fait pas de commentaires à ce sujet.
2.
Appréciation de la Cour
20.
La Cour relève qu’à ce jour, la demande de protection internationale du requérant se trouve pendante d’examen par les autorités administratives suivant la procédure ordinaire. Conformément aux arguments du Gouvernement, non démentis par le requérant, cette procédure est suspensive, l’introduction de la demande de protection entrainant automatiquement la suspension de l’ordre d’expulsion jusqu’à ce qu’une décision sur le fond soit adoptée, en application de l’article 19
§
1 de la Loi
12/2009, relative au droit d’asile et à la protection subsidiaire. Par conséquent, le requérant ne peut à ce jour être expulsé du territoire espagnol. Par la suite, il aura la possibilité, en cas de rejet de sa demande par voie administrative, d’interjeter un recours contentieux-administratif devant l’
Audiencia Nacional
.
21.
A la lumière de ce qui précède, la Cour estime que les circonstances de l’article 37
§
1 b) de la Convention sont remplies et considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de ce grief au sens de cette même disposition. La Cour souligne que cette décision ne préjuge pas du fond de l’affaire, mais ne fait que constater l’impossibilité de mise en œuvre concrète de la mesure d’expulsion qui pesait sur le requérant. Si cette situation devait évoluer et si elle l’estimait toujours nécessaire, il reste loisible au requérant de s’adresser à nouveau à la Cour (voir
O.G.S. et D.M.L. c. Espagne
(déc.) n
o
62799/11 et 62808/11, 20 janvier 2015,
D.O.R et S.E. c. Espagne
(déc.) n
o
45858/11 et 4982/12, 29 septembre 2015 et
M.B. c. Espagne
(déc.) n
o
15109/15, 13 décembre 2016).
B.
Sur les griefs relatifs aux articles
2 et 3 de la Convention
1.
Thèses des parties et observations des tiers intervenants
22.
Le Gouvernement note que le requérant n’a pas prouvé l’existence d’un risque pour sa vie ou intégrité physique en cas de retour vers son pays d’origine.
23.
Contrairement au Gouvernement, le requérant estime avoir suffisamment démontré que son expulsion pourrait entrainer des risques graves pour sa vie et intégrité physique et se plaint que la décision d’expulsion n’a pas tenu compte de ces arguments.
24.
Les tiers intervenants, à savoir le HCR et la ICJ, cette dernière conjointement avec le
AIRE Centre
, le ECRE, le HDT, et la ILGA
‑
EUROPE, considèrent essentiel d’éviter les expulsions des individus qui risqueraient de subir des traitements contraires à l’article 3 de la Convention du fait de leur orientation sexuelle et attirent l’attention sur les risques réels encourus au Sénégal par les personnes LGBT. Le HCR en particulier considère que les procédures accélérées appliquées en Espagne en matière d’asile ne permettent pas un examen efficace des demandes complexes et en particulier de celles fondées sur l’orientation sexuelle et l’identité de genre.
2.
Appréciation de la Cour
25.
La Cour rappelle qu’aux termes de l’article 35 de la Convention, elle ne peut être saisie d’une requête qu’après l’épuisement des voies de recours internes. En effet, un requérant doit se prévaloir des recours normalement disponibles et suffisants pour lui permettre d’obtenir réparation des violations qu’il allègue (voir, parmi d’autres références,
Akdivar et autres c.
Turquie
, 16 septembre 1996, § 66,
Recueil des arrêts et décisions
1996
‑
IV).
26.
La Cour note que l’examen du bien-fondé de la demande de protection internationale du requérant se trouve encore pendant. En effet, le jugement de l’
Audiencia Nacional
du 21 avril 2017 ayant ordonné le réexamen de la demande conformément à la procédure ordinaire, il appartiendra dans un premier temps à l’Administration de se prononcer sur le bien-fondé. En cas de rejet, le requérant aura la possibilité de soulever ses prétentions par le biais d’un recours contentieux-administratif devant l’
Audiencia Nacional
puis se pourvoir en cassation devant le Tribunal suprême le cas échéant.
27.
A la lumière de ce qui précède, la Cour estime que cette partie de la requête est prématurée au sens de l’article 35
§
1 de la Convention et doit être rejetée conformément à l’article 35
§
4 de la Convention.
28.
Dans ces circonstances, l’application de l’article
39 du règlement prend fin.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer du rôle le grief tiré de l’article
13 combiné avec les articles
2 et 3 de la Convention
;
Décide
de déclarer irrecevables comme étant prématurés les griefs tirés des articles
2 et 3 de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 19 octobre 2017.
Fatoș Aracı
Dmitry Dedov
Greffière adjointe
Président