CtEDO 02.10.2017 AI

FOUQUET c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
02.10.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FOUQUET c. FRANCE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicată la 2 octombrie 2017

Recursul nr. 59227/12

Nagkela FOUQUET

împotriva Franței

depus la 3 septembrie 2012

Reclamanta, Doamna Nagkela Fouquet, este cetățeancă franceză născută în 1971 și rezidă la Villeneuve-sur-Lot.

Faptele acestei cauze, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.

Printr-o ordonanță a judecătorului copiilor din 22 noiembrie 1976, reclamanta, atunci în vârstă de cinci ani, plasată la serviciul de asistență socială pentru copii al Tarn-și-Garona și, de la 14 decembrie 1976, încredințată unei familii de plasament compusă din Doamna Y.B., asistentă maternală agreat, și soțul ei D.B. Ei s-au angajat în fața serviciul de asistență socială al departamentului, printr-un contract din 1 ianuarie 1981, s-o implementeze în ceea ce privește reclamanta "mijloacele propice atingere a obiectivelor atribuite serviciului de asistență socială" și respearta opiniile politice, filozofice sau religioase ale reclamantei, cum și acelea ale familiei sale inițiale.

Reclamanta, provenit dintr-o familie musulmană, a fost totuși crescută în credința practicată de familia sa de plasament, membră a Martirilor Jehovei, lucru care nu fusese adus la cunoștințele serviciilor sociale. Reclamanta indică că soții B. o duceee la reuniuni și predicări. Puțin după sosirea sa în această familie, reclamanta, care nu dispunea încă de o cameră și dormea pe un pat pliabil în salon, a fost victimă violului din partea D.B. care-i impuseee o falație. Apoi i-a infligit agresiuni sexuale repetate constând să-i expună sexul, în special o dată în erecție.

În 1985, la vârsta de 14 ani, denunță unei femei, membră a congregației Martirilor Jehovei din Moissac, abuzurile sexuale pe care le suferit D.B. Aceasta informat responsabilii acestei congregații, "Bătrânii", acuzații, dar nu le dădură urmare.

La 9 septembrie 1988, reclamanta, în vârstă de 17 ani, a fost victimă unui grav accident al drumului public, pe care l-a calificat mai târziu drept încercare sinucidere. Politraumatizată, fu hospitalizată și subit mai intervențiuni chirurgicale. D.B. înceta infligii abuzuri sexuale din această perioadă.

Ocazia acestor spitalizări, reclamanta signalat personalului medical ca membră Martirilor Jehovei. Familia sa de plasament autorizat soins dar exprimă dorința "nici o transfuzie sau produs sangvin nu fie administrat în timpul intervenției sau postoperator". Potrivit reclamantei, acest fapt neapărat poartă cunoștințele serviciilor sociale, în special pe motiv autorizare procurorului Republicii ar solicitate pentru a merge mai departe refuzul transfuziei sângelui.

Plasament în familie de plasament reclamanta totuși menținută până la majoritate și continuă beneficia sprijin serviciilor sociale (măsură protecție tânăr major) până la decurs anul 1991.

În 1994, atunci în vârstă de 23 ani, reclamanta denunță abuzurile sexuale subit unui responsabil congregației Martirilor Jehovei Moissac. "Bătrânii" organizat o confruntare între reclamanta, menținut acuzații, și D.B., contestat fapte. "Bătrânii" nu dădură urmare confruntării.

Răspuns scrisorilor reclamantei 16 noiembrie 1998, prin care solicita, după declarații, comunicare dosarului, serviciul asistență socială copii Tarn-și-Garona informeez prin scrisoare 22 ianuarie 1999, dosarului era la dispoziție și trebuia consultează pe loc. Consultează 24 februarie 1999.

a) Plângerea la procuror

La 19 martie 1999, reclamanta depus plângere la procuror tribun grande instanță Créteil. Denunță fapte califică violență sexuală și atac pudoare comis D.B., puțin după plasament și până apariție accident care fusese victimă.

Procurorul deschis o investigație preliminară, ordoneee audizione reclamantei, apoi transmis dosarului procurorului tribun grande instanță Montauban, motive competență teritoriale.

Reclamanta precizat audizione poliție că D.B. o introdus sexul gură sub pretextul a-i face mâncare o roșie, o atins o dată pieptul și foarte numeroase rânduri expusă sexul, în special o dată erecție. Precizat confieee membri Martirilor Jehovei.

"Bătrânii" Martirilor Jehovei auziți investigatori. Reieșit audițiunile reclamanta confieee două rânduri membri congregației acte caracter sexual subit. Nici o urmare nu dată primele confidențe apoi, la încheierea al doilea denunțare abuzurilor sexuale subit, o confruntare organizat, decurs 1994, între reclamanta și D.B. Fiecare rămase pozițiile, responsabilii congregației Moissac "lăsaț affair suspens".

D.B., audiat investigatori, recunoscut o dată atingere lipsurile reclamantei sexul și contestat alt gest caracter sexual. Nu recordat vârsta reclamantei momentul eveniment.

De asemenea audiți investigatori, Doamna Y.B., soția D.B., și asistenta socială sarcină urmărire educativă reclamantei spuseț nu au fost informate actele D.B. Asistenta socială precizat aprendeez momentul accident reclamantei, 1988, medicul serviciu urgențe, familia B. membră Martirilor Jehovei, refuzat o transfuzie sângelui. Citat o "discuție severă" Doamna Y.B. ascunsă apartenența serviciul asistență socială copii. Cu toate nici o discuție reclamanta par a avut loc

La 10 februarie 2000, procurorul tribun grande instanță Montauban avi reclamanta clasaseea affair fără urmare motiv fapte prescrise.

b) Plângerea constituție parte civilă

La 14 mai 2001, reclamanta depus plângere constituție parte civilă viza D.B. capete viol și agresiuni sexuale înaintea decan judecători instrucție tribun grande instanță Montauban. Audiță judecătorul instrucție și menținut declarații făcuse poliție.

Pe comisiune rogatorie judecătorului instrucție, investigatori procedaț audițiuni martori, în special membri congregației Martirilor Jehovei Moissac.

D.B. plasat custodia. Audizio gendarmi, recunoscut atingere sexul erecție lipsurile reclamantei dar contestat violeez. O confruntare organizat cabinet judecătorului instrucție, decurs reclamanta și D.B. rămase pozițiile. Reclamanta menținut fapte califică viol produse puțin după sosire familie plasament. D.B. situet eveniment epoca reclamanta era vârstă de 14 ani.

La 17 ianuarie 2003, D.B. pusèez examen capete viol minor persoană autoritate și, 3 aprilie 2003, capete agresiuni sexuale persoană autoritate, fapte comis iulie 1986 și septembrie 1988.

Printr-o ordonanță non-lieu 26 septembrie 2003, judecătorul instrucție constatet extinctie acțiune publică motiv prescripție. Precizet fapte viol ar comis decembrie 1976 și decurs 1978, și aplicație drept anterior legea 10 iulie 1989, erau prescrise. Privitor fapte agresiuni sexuale, judecătorul instrucție indicet piese dosarului permiteau stabili fapte comis înainte 9 septembrie 1988. Constatet fapte anterioare iulie 1986 prescrise aplicație drept anterior legea 10 iulie 1989 și fapte comis iulie 1986 și 9 septembrie 1988 prescrise aplicație drept anterior legea 17 iunie 1998 (a se vedea mai jos dispozițiile pertinente drept penal). Concludet nu exista loc urmări.

a) Procedura împotriva Statului

La 13 aprilie 2004, reclamanta saisit prefectul Tarn-și-Garona o cerere prealabilă indemnizare prejudicii subit fapte mauvais traitements care fusese victimă plasament familie plasament, și anume, abuzurile sexuale comis D.B. și non-respect religie. La 18 iunie 2004, saisit tribunal administrativ Toulouse o cale recurs viza anula decizia implicită refuz prefect, și condamna Statul-i versa indemnitate 200.000 euro (EUR).

Printr-un verdict 28 decembrie 2006, tribunalul anulat decizia implicită prefect și condamnat Statul versa reclamantei suma 22.000 EUR reparație prejudicii subit rezultând abuzurile sexuale și non-respect convicțiuni religioase familie inițială, perioada 1976 la 1983. Verdictul era pentru parte motivat:

"Considerând (...) că, deși contractul plasament susmenționat prevedea asistenta maternală s-o angajeze respecte opiniile religioase copilului cum și familiei inițiale, evident Doamna B. făcea parte congregației Martirilor Jehovei și reclamanta a crescut și preceptele acestei confesiuni atunci ea era provenită o familie musulmană; că nu este contestet familia plasament total necunoscut obligație; că irrespect opiniile religioase familiei naturale Doamna F. nu fost posibilă până 1983 doar fapte carență serviciul Statului sarcină asistență socială copii exercitare control lui incumba condiții plasament interesatului această familie; că deci, Statul pârât prejudiciu moral subit Doamna F. motiv irrespect convicțiuni religioase familiei naturale perioada (...);

Considerând că rezulta de asemenea instrucție și în special o ordonanță judecătorului instrucție tribun grande instanță Montauban avearepronunțat non-lieu motiv doar prescripție fapte motivet urmări, reclamanta a fost victimă sévices sexuels comis soțul Doamna B., în special, puțin după data plasament această familie; că aceste agresiuni au fost posibilă până 1983 fapte carență Statului sarcină asistență socială copii exercitare control lui incumba condiții plasament interesatului această familie; că deci Statul pârât prejudiciu subit Doamna F. motiv sévices sexuels perioada (...)".

Privitor fapte posterioare anul 1983, tribunalul considerat responsabilitate Statului nu putut cercetată măsura în care legile decentralizare 7 ianuarie și 22 iulie 1983 transferat colectivităților departamentale serviciile Statului asistență socială copii sarcină plasament minorenilor familie plasament și competență acestor servicii (a se vedea mai jos, dispozițiile pertinente drept administrativ).

Pe apel prefect și printr-o hotărâre 30 decembrie 2008, curtea administrativă apel Bordeaux anulat verdictul tribunal administrativ și respins cererea indemnizare reclamantei. Curtea administrativă apel considerat că, serviciul asistență socială copii era plasat, epoca faptelor, sub autoritate prefect, acesta agie nume și cont departament și nu calitate agent Statul și că în consecință, vina ar putut eventual comis nu putut angaja responsabilitate Statului.

Printr-o hotărâre 11 iulie 2011, Consilul Statului respins recursul casație reclamantei, motiv curtea apel nu comisese nici o eroare drept.

b) Procedura împotriva departamentului

În timp același, 2 martie 2007, reclamanta reiterat înaintea președintelui consilului general Tarn-și-Garona o cerere prealabilă indemnizare prejudicii subit motiv aceleași fapte. La 24 iulie 2007, saisit tribunal administrativ Toulouse o cale recurs viza anula decizia implicită refuz președintele consilului general și condamna departament-i versa indemnitate 200.000 EUR.

Printr-un verdict 4 iunie 2010, tribunalul respins recurul. Considerat că, ipoteză o vină serviciu comis prefect Tarn-și-Garona, responsabil serviciul asistență socială copii, responsabilitate departament Tarn-și-Garona ar putut-o angajez pe perioada plasament reclamantei. Dar adaogat acțiune responsabilitate împotriva departament era prescrisă aplicație reguli deșeance cvadienale creanțe împotriva Statului, departamentele și comune (a se vedea mai jos, dispozițiile pertinente drept administrativ).

Tribunalul fixet punctul plecare prescripție la vară 1994. Constatet într-adevăr că această perioadă, reclamanta, în vârstă de 23 ani, confieee membri Martirilor Jehovei, că, această dată, cesaț orice relație família plasament, liberat de strânsoare mediul sectarian, și era deci în măsură această epocă aprecia consecințe daunageuse vina invocată împotriva departament. Tribunalul precizet că aplicație legea 31 decembrie 1968, termenul prescripție a început curge 1 ianuarie anul următor, și anume 1 ianuarie 1995, expirat 31 decembrie 1998 și scrisoarea reclamantei 16 noiembrie 1998 adresată serviciul asistență socială copii nu constituiț un act interruptiv prescripție doarece se limitaț în scrisoare a cere formalități a îndeplini putut consulta dosar plasament.

Printr-o hotărâre 3 mai 2011, curtea administrativă apel Bordeaux respins apelul reclamantei confirmând termeni verdictul.

La 9 martie 2012, Consilul Statului renduț o decizie non-admission recursul casație format reclamantei, motiv nici unu din mijloace susținuț nu era natura a-i permite admisiune.

a) Deșeance cvadienală

Acțiunile responsabilitate împotriva Statului, departamentele, comune și instituții publice sunt supuse regulilor deșeance cvadienală prevăzute dispozițiile legii nr. 68-1250 31 decembrie 1968. Creditorul trebuie acționa în termen patru ani de la 1 ianuarie anul următor apariție fapt generator daunei, sub pedeapsă a-și vedea acțiunea prescrisă. Curs acestei prescripții poate suferi modificări și, în particular, a fi obiect o întrerupere, face curge un nou termen prescripție, sau o suspensie oprește temporar cursul prescripție până disparihiție cauza suspensie.

Pentru aplicare dispozițiilor legii 31 decembrie 1968 la o creantă natură indemnizatoare, punctul plecare prescripție cvadienală este data la care victimă este măsură a cunoaște originea daunei, sau cel puțin dispune indicații suficiente conform care daună ar putea fi imputabilă fapte administrație (Consilul Statului, 11 iulie 2008, D. J.M., nr. 306140).

Dispozițiile pertinente legii 31 decembrie 1968 se citesc după cum urmează:

art. 1

"Sunt prescrise, în folos Statului, departamentele și comunelor, fără prejudiciu deșeance particulare édictées legea, și cu rezerva dispozițiilor acestei legi, toate creanțele care nu au fost plătite în termen patru ani de la primul zi anul următor aceea decurs care drepturile au fost dobândite.

(...)"

art. 2

"Prescripție este întreruptă de:

Orice cerere plată sau orice reclamație scrisă adresată de creditor autoritate administrativă, din moment cerere sau reclamație are legătură fapt generator, existență, sum sau plată creanta, chiar și dacă administrație sesizată nu este cea va avea în final povara regulament.

Orice cale recurs formată înaintea unei jurisdicții, relativă fapt generator, existență, sum sau plată creanta, indiferent autor recurul și chiar și juridicția sesizată este incompetentă a cunoaște, și administrație va avea în final povara regulament nu este parte instanță;

Orice comunicare scrisă o administrație interesată, chiar dacă comunicare nu a fost făcută direct creditor se prevaleze, din moment comunicare are legătură fapt generator, existență, sum sau plată creanta;

(...).

Un nou termen patru ani curge de la primul zi anul următor aceea decurs a avut loc întrerupere. Cu toate acestea, dacă întrerupere rezultă o cale recurs jurisdicțional, noul termen curge de la primul zi anul următor aceea decurs decizia a trecut în autoritate lucru judecat."

art. 3

"Prescripție nu curge nici împotriva creditorului care nu poate acționa, nici prin el însuși sau prin intermediul reprezentantul legal, nici pentru o cauză forță majoră, nici împotriva celui care putea fi legitim considerat ca ignorând existență creantă sau creanta pe care-o reprezintă legal."

b) Legile decentralizare

Decentralizare este un proces amenajament organizare Statului care constă a transfera putere decizională și competență administrativă Statul către entități sau colectivități locale distincte acestuia. Legile decentralizare 1982 și 1983 au în special prescris transfer de Stat anumit blocuri competență care erau până apoi ale sale, în special serviciile asistență socială copii, beneficiu comunelor, departamentele și regiuni.

Violul constă o act penetrare sexuală comis violență, constrângere, amenință sau surpriză. Epoca faptelor, când era comis pe minor cincisprezece ani sau o persoană autoritate pe ea, violul era pedepsit zece la douăzeci ani recluziune. Termenul prescripție era zece ani de la comitere fapte.

Agresiunea sexuală constă o atac sexual comis violență, constrângere, amenință sau surpriză. Epoca faptelor, când agresiunea sexuală era comis pe minor mai puțin cincisprezece ani sau o persoană autoritate, era pedepsit zece ani închisoare. Ținând seama evoluție legislație, prescripție agresiunilor sexuale depinde mai elemente, și anume data comitere fapte, data naștere victimă și apariție acte interruptive prescripție. În consecință, între 1976 și 1988, termenul prescripție fapte agresiuni sexuale, era trei ani și punctul plecare, conform circumstanțe susmenționat, reportet sau nu majoritate victimă.

Regimul prescripție infracțiuni sexuale comis pe minor sensibil evoluat. D'un parte, punctul plecare prescripție a fost reportet de data comitere fapte la acedere majoritate victimă, d'altă parte, termenul prescripție a fost prelungit (legile nr. 89-487 10 iulie 1989, nr. 95-116 4 februarie 1995 și nr. 98-468 17 iunie 1998).

În prezent, termenul prescripție fapte viol comis pe minor mai puțin cincisprezece ani sau o persoană autoritate pe victimă este douăzeci ani. Punctul plecare termenul este reportet majoritate victimă, când fapte au fost comis în timp era minoră. Termenul prescripție agresiuni sexuale comis pe minor este zece ani. Și, când victimă este un minor vârstă mai puțin cincisprezece ani, termenul prescripție este douăzeci ani. În fiecare dintre aceste cazuri, punctul plecare este reportet majoritate victimă.

Potrivit ei, a tort punctul plecare prescripție cvadienală a fost fixet vară 1994 deoarece această dată, ea rămâiea sub strânsoare sectarian Martirilor Jehovei, cum martureaz fapt denunțaț abuzuri sexuale care fusese victimă "Bătrânilor", mai degrabă decât autoritățile judiciare.

Ea estimează, dealtfel, cerere 16 noiembrie 1998 înaintea direcției departamentale asistență socială copii Tarn-și-Garona a constituit un act interruptiv prescripție, sensul art. 2 legea 31 decembrie 1968, deoarece cerere era relativă fapt generator și existență creanta pe Statul sau pe departament.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2022-05-19
0,91
PATUREL c. FRANCE
cité, §§ 77 à 79). 14. Elle rappelle également que le libre exercice du droit à la liberté de religion des témoins de Jéhovah est protégé par l’article 9 de la Convention (voir notamment l’arrêt Religionsgemeinschaft der Zeugen Jehovas et a
CtEDO 2012-07-05
0,91
AFFAIRE ASSOCIATION LES TÉMOINS DE JÉHOVAH c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE ASSOCIATION LES TEMOINS DE JEHOVAH c. FRANCE (Requête n o 8916/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 5 juillet 2012 DÉFINITIF 05/10/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Con
CtEDO 2020-12-07
0,91
C.P. c. FRANCE et 1 autre affaire
Communiquée le 7 décembre 2020 Publié le 11 janvier 2021 CINQUIÈME SECTION Requêtes n os 56513/17 et 56515/17 C.P. contre la France et M.N. contre la France introduites le 1 er août 2017 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant de la première requête,
CtEDO 2011-05-30
0,91
BONNAUD ET LECOQ c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION Requête n o 6190/11 présentée par Francine BONNAUD et Patricia LECOQ contre la France introduite le 8 janvier 2011 EXPOSÉ DES FAITS EN FAIT Les requérantes, M mes Francine Bonnaud et Patricia Lecoq, sont des ressortissante
CtEDO 2012-04-03
0,91
W. J. c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 57741/09 W. J. contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 3 avril 2012 en une chambre composée de : Dean Spielmann, président, Karel Jungwiert, Boštjan M
Sursă