KREBS v. GERMANY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
KREBS v. GERMANY (CtEDO, 2017)
Comunicat la 6 octombrie 2017 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 68556/13 Reiner KREBS împotriva Germaniei depusă la 15 octombrie 2013 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 §§ 1 și 2 din Convenție cu privire la încălcarea presunției de inocence prin declarații ale Curții regionale de Weiden în hotărârea sa din 21 iunie 2011. Curtea a refuzat să suspende mandatul reclamantului de zece luni de închisoare impusă pentru mai multe conturi de fraudă, bazand hotărârea sa în principal pe concluzia că reclamantul a comis încălcări de infracțiuni de fraudă între timp. La momentul hotărârii Curții Regionale, care a fost confirmată în apel, procedurile penale privind noile infracțiuni de fraudă erau în curs de anchetă. Întrebări către părți a fost presupunerea de inocenție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, respectată în acest caz? Curtea Regională de Weiden a respectat această dispoziție având în vedere declarațiile pe care le-a făcut în temeiul hotărârii din 21 iunie 2011 în care a refuzat să suspende sentința reclamantului după condamnarea sa asupra mai multor conturi de fraudă de către instanța de primă instanță la 9 august 2010 (a se vedea, în special, p. 11 și următoarele din hotărârea Curții Regionale)? În special, în conformitate cu această dispoziție, instanța a constatat, printre altele, că, atunci când refuză să suspende sentința, , că „nu a avut nici o îndoială că acuzatul a comis alte infracțiuni de fraudă după condamnarea sa de către instanța de primă instanță la 9 august 2010” și că aceasta „a urmat de la mărturia credibilă a martorului dat de dl P ..., care a efectuat anchete penale suplimentare împotriva acuzatului” (a se vedea p. 11 din hotărârea Curții Regionale) și, de asemenea, că reclamantul „a reușit ... în ciuda faptului că audierea în fața instanței de recurs a fost pronunțată” (a se vedea p. 14 din hotărârea Curții regionale)? Care au fost cerințele în temeiul dreptului intern care trebuiau îndeplinite pentru ca Curtea Regională de Weiden să fie autorizată să țină seama de alte presupuse infracțiuni de fraudă atunci când refuză să suspende sentința reclamantului? Cum aceste cerințe sunt conciliate cu presupunerea de nevinovăție în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție în jurisprudența instanței interne? Când au fost inițiate noi proceduri penale pentru alte infracțiuni de fraudă împotriva reclamantului, când s-au încheiat și care a fost rezultatul acestor proceduri? Guvernul este, de asemenea, solicitat, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții, să prezinte Curții, în termen de șaisprezece săptămâni de la comunicarea unei părți a prezentei cereri, următoarele documente (în copie): depuneri la Curtea Constituțională Federală de către toate părțile la care reclamația constituțională a reclamantului din 13 februarie 2012 (fișierul nr. 2 BvR 333/12) a fost comunicată; corespondența Curții Constituționale Federale cu părțile cu privire la reclamația constituțională a reclamantului.