RUDOLPH v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
RUDOLPH v. TURKEY (CtEDO, 2017)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cererea nr. 63972/09 și 34084/10 Siegfried RUDOLPH împotriva Turciei și Josefa RUDOLPH împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 17 octombrie 2017 în calitate de comitet al comitetului compus din: Julia Laffranque, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 20 noiembrie 2009 și, respectiv, 21 mai 2010, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamanții, dl Siegfried Rudolph și dna Josefa Rudolph, sunt resortisanți germani, care s-au născut în 1934 și, respectiv, în 1931 și au trăit în Eggenfelden. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna J. Ertürk, avocat practicant în Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții au fost acționari mici individuali ai Demirbank, o bancă privată din Turcia. Prin decizia din 6 decembrie 2000, Regulamentul bancar și Consiliul de Supraveghere ( Bankacılık Düzenleme ve Deneleme Kurulu ) a decis să transfere gestionarea și controlul Demirbank la Fondul de Asigurare a Depozitelor de Economii ( Tasarruf Mevduatı Sigorta Fonu Această decizie a fost ulterior anulată de către instanțe naționale. În urma acestei anulări, reclamanții au inițiat proceduri de compensare în fața instanțelor interne. Cu toate acestea, nu au fost acordate nicio compensație. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că acestea au fost private ilegal de acțiunile lor în Demirbank și nu au putut primi nicio compensație pentru pierderea lor. Plențiunea reclamanților în acest sens a fost comunicată guvernului, care a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul la 8 septembrie 2016. După comunicarea cazului, cu o scrisoare de 5 Octombrie 2016, reprezentantul reclamanților a informat Registrul că reclamanții, dl Siegfried Rudolph și dna Josefa Rudolph, au murit la 18 septembrie 2008 și, respectiv, 20 ianuarie 2010, și că fiul lor și singurul moștenitor, dl Manfred Rudolph, au intenția de a continua procedura în fața Curții. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Curtea observă că, la 25 mai 2010, dl Manfred Rudolph a depus o cerere (nr. 32888/10) la Curte pe numele său și a solicitat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție pentru certificatele sale de participare germane în Demirbank de treizeci și trei sute de certificate de participare. Având în vedere cele de mai sus, în special faptul că reclamanții au decedat și că singurul lor moștenitor, dl Manfred Rudolph, a depus deja o cerere în fața Curții cu privire la aceeași chestiune ca cea în cauză în cazurile reclamanților, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul articolului (c) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererile din lista cazurilor sale. S-a făcut în limba engleză și a notificat în scris la 16 noiembrie 2017. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului