CtEDO 21.11.2017 Auto

ȘENSOY v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.11.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ȘENSOY v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 58227/08 Orhan ȘENSOY și Ayhan Timuçin ȘENSOY împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 21 noiembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererea depusă la 12 noiembrie 2008, având în vedere decizia din 17 noiembrie 2009, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Orhan Șensoy și dl Ayhan Timuçin Șensoy, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1948 și, respectiv, 1975 și trăiesc în Ankara. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna B. Yegül, avocat care practică în Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În urma preluării Imarbank de către Regulamentul bancar și Agenția de Supraveghere și Fondul de asigurare a depozitelor de economii, la 22 Decembrie 2003 reclamanții au inițiat o procedură în fața Curții administrative de Ankara pentru anularea decretului nr. 2003/6668 privind procedura care urmează să fie urmată după preluarea Imarbank. În momentul în care cererea a fost comunicată, procedurile erau încă în așteptare în fața instanțelor interne. Legea internă relevantă Se poate găsi o descriere a dreptului intern relevant în Turgut și alții c. Turcia ((dec.), nr. 4860/09, §§ 19-26, 26 martie 2013). COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 din Convenție că durata procedurii a fost excesivă. DIRECȚIUNEA cererilor La 19 noiembrie 2009 având în vedere similaritatea plângerilor, Curtea a hotărât să se alăture cinci cereri, și anume Erdem și Egin Erdem c. Turcia (n. 28431/06), Saygı c. Turcia (n. 55559/07), Karadağ c. Turcia (n. 26427/08), Güney c. Turcia (n. 38143/08) și Șensoy c. Turcia (n. (n. 58227/08); să declare cererile parțial inadmisibile și să comunice guvernului partea rămasă. Cu toate acestea, Curtea consideră că este necesar să le separe. În consecință, decide să se alăture prezentei cereri de celelalte. art. 6 din Convenție Reclamanții se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul a remarcat că, în temeiul Legii nr. 6384, s-a înființat o nouă comisie de compensare pentru a face față cererilor privind durata procedurilor și neexecuția hotărârilor. Acestea au susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, deoarece nu au formulat nici o cerere către Comisia de Compensare: acest motiv a fost, de asemenea, recunoscut de Curte în decizia sa în cazul Turgut și alții c. Turcia ((dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013). Curtea observă că, după cum a subliniat Guvernul, s-a instituit în Turcia un nou remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012). , citat mai sus, Curtea a declarat inadmisibil o nouă cerere, din cauza faptului că reclamanții nu au reușit să epuizeze căile de recurs interne, adică noua soluție. În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu a fost a priori accesibil și capabil de a oferi o perspectivă rezonabilă de remediere a plângerilor referitoare la durata procedurii. 10. Curtea constată că, în hotărârea sa din cauza Ümmühan Kaplan (citată mai sus, § 77), acesta a subliniat că ar putea examina totuși, în conformitate cu procedura sa normală, cererile de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 11. Cu toate acestea, având în vedere obiecția preliminară a Guvernului în ceea ce privește obligația reclamanților de a face uz de noul remediu intern instituit prin Legea nr. 6384, Curtea își reiterează concluzia în cazul Turgut și alții (citat mai sus). Prin urmare, aceasta concluzionează că cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea recourslor interne. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate restul cererii inadmisibil. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 14 decembrie 2017. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele Adjunct Registrul

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă