MANFREDI c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 52117/14 Renzo MANFREDI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 17 octombrie 2017 într-un comitet compus din Mārti 368/š Mits, președinte, André Potocki, Latif Hüseynov, judecători, și Anne-Marie Dougin, graffière de section f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 17 iulie 2014, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Renzo Manfredi, este un resortisant francez născut în 1953 și rezident la Santeny. El a fost reprezentat în fața Curții de către Mockel, avocat la Paris. Guvernul francez a fost reprezentat de agentul său, dl F. Alabrune, director al afacerilor juridice al Ministerului Europei și Afacerilor Externe. Circumstanțele din mai multe cauze Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul unui vehicul înregistrat pe numele său, certificatul de înmatriculare care indică o adresă diferită de cea a domiciliului său din Santeny. La 23 martie 2013, vehiculul menționat a făcut obiectul unei amenzi pentru excesul de viteză pe comuna Albertville. La 23 octombrie 2013, reclamantului i s-a comunicat prin aprodul de justiție, la adresa declarată de acesta pentru întocmirea certificatului de înmatriculare, un aviz de urmărire în instanță, care a fost informat cu privire la condamnarea sa pentru această încălcare și i s-a solicitat să deconteze o amendă în valoare de 207 EUR (EUR). La 26 noiembrie 2013, reclamantul a trimis o scrisoare către ofițerul de stat (inclusiv OMP). A cerut ca instanța competentă să fie sesizată, dacă ar fi trebuit să fie constituită, să nu fi primit nici un răspuns. La 14 octombrie 2014, ca urmare a sesizării Curții în prezenta cauză de către reclamant, lazzomp l-a informat pe acesta din urmă că, după examinarea dosarului său, a efectuat o revenire a amenzii la o amendă redusă, deschizând astfel, din nou, posibilitatea de a contesta încălcarea dreptului intern relevant. Acesta se referă la dreptul și practica internă relevantă efectuată în hotărârea Josseaume c. France 39243/10, §§ 14 și s., 8 martie 2012). GRIEF Invochează art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului de acces la o Curtea consideră că examinarea fondului cauzei nu mai este justificată (a se vedea în special Chevanova c. Letonia (radiation) [GC], nr. 58822/00, § 44, 7 decembrie 2007 și Kaftailova c. Letonia (radiation) [GC], nr. 59643/00, § 47, 7 decembrie 2007), din motivele expuse mai jos. Aceasta reamintește într-adevăr că art. 37 litera (b) din convenție poate, în orice moment al procedurii, (...) decide să elimine o cerere de rol în cazul în care circumstanțele permit să se ajungă la concluzia (...) că litigiul a fost soluționat (...) : În primul rând, trebuie să se întrebe dacă faptele de care se plânge în mod direct sau nu, și, în al doilea rând, dacă consecințele care ar putea rezulta dintr-o posibilă încălcare a Convenției din cauza acestor fapte au fost șterse (Sisojeva și alte Letonia [GC], 60654/00, § 97, CEDH 2007 I). În speță, Curtea constată că reclamantul se plângea că nu a fost în măsură să pună sub semnul întrebării fărâma reproșată. Or, ca urmare a comunicării prezentei in cii către Ö Õ ÕMP, Õ a decis să revină la o amendă redusă, deschizând astfel din nou posibilitatea reclamantului de a contesta f un c ț i e . De altfel, reprezentantul reclamantului a confirmat exercitarea unei căi de atac ca urmare a acestei decizii. Prin urmare, în lumina împrejurărilor din speță, Curtea consideră că aceaceasta a fost readusă în mod corespunzător și suficient (a se vedea mutatis mutandis Chevanova Kaftailova menționate anterior, § 50 și 54, și Hörmann și alții (dec.), n 31176/13 și 31185/13, § 11, 7 martie 2017). În plus, chiar dacă reclamantul se opune radierii rolului cererii, Curtea amintește că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Astfel, după examinarea elementelor noi aduse la cunoștința sa, precum și a observațiilor părților, Curtea consideră că cele două condiții care permit să se ajungă la concluzia că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție. Pe de altă parte, nu există niciun motiv special pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenția nr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cererile sale în temeiul articolului 41 din convenție, reclamantul solicită rambursarea sumei de 207 EUR pentru plata în avans și a sumei de 1 200 EUR pentru cheltuielile sale de avocat în fața Curții. Curtea amintește că, în cazul în care o hotărâre a fost retrasă din rol, în cazul în care nu i se permite să acorde o sumă pentru prejudiciile pretinse, cheltuielile de judecată sunt lăsate la aprecierea sa, în conformitate cu dispozițiile articolului 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții (a se vedea, printre altele, Chevanova Kaftailova, citată anterior, §§ 53 și, respectiv, 57, Kordoghliazar, decizia menționată anterior, Hörmann și alții, decizia menționată anterior, alineatul (14). Având în vedere costurile suportate în mod necesar și efectiv în fața acesteia de către solicitant, care solicită o sumă de 1 200 EUR, necontestate în suma sa de către guvern, Curtea o acordă, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. În plus, Curtea consideră că rata dobânzii moratorii care trebuie plătită pe suma datorată exprimată în euro trebuie să se bazeze pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cauza din rolul declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data notificării prezentei decizii, suma de 1 200 EUR (mii de mii două sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant că această sumă va crește din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 noiembrie 2017. Anne-Marie Dougin Mārti

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

52117/14

Renzo MANFREDI

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 17 octobre 2017 en un comité composé de

:

Mārtiņš Mits,

président,

André Potocki,

Lәtif Hüseynov,

juges,

et de Anne-Marie Dougin,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 17 juillet 2014,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Renzo Manfredi, est un ressortissant français né en

1953 et résidant à Santeny. Il a été représenté devant la Cour par M

e

S.

Mockel, avocat à Paris.

Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. F. Alabrune, directeur des affaires juridiques du ministère de l’Europe et des Affaires étrangères.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant est le propriétaire d’un véhicule immatriculé à son nom, le certificat d’immatriculation indiquant une adresse différente de celle de son domicile à Santeny. Le 23 mars 2013, ledit véhicule fit l’objet d’une contravention pour excès de vitesse sur la commune d’Albertville.

Le 23 octobre 2013, le requérant se vit notifier par huissier de justice, à l’adresse déclarée par lui pour l’établissement du certificat d’immatriculation, un avis de poursuite l’informant de sa condamnation pour cette infraction et lui enjoignant de régler une amende d’un montant de 207 euros (EUR).

Le 26 novembre 2013, le requérant envoya une lettre à l’officier du ministère public («

OMP

») pour contester l’avis de poursuite. Il sollicita de l’OMP que soit saisie la juridiction compétente s’il devait estimer l’infraction constituée. Il ne reçut aucune réponse.

Le 14 octobre 2014, à la suite de la saisine de la Cour dans la présente affaire par le requérant, l’OMP informa ce dernier qu’après examen de son dossier, il avait procédé à un retour de la contravention à une amende minorée, lui ouvrant ainsi, à nouveau, la possibilité de contester l’infraction.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

Il est renvoyé à l’exposé du droit et de la pratique internes pertinents fait dans l’arrêt

Josseaume c. France

(n

o

39243/10, §§ 14 et s., 8 mars 2012).

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation du droit d’accès à un «

tribunal

», faute d’avoir pu contester l’infraction d’excès de vitesse relevée à son encontre.

EN DROIT

A.

Sur la radiation du rôle

La Cour considère d’emblée que l’examen du fond de l’affaire ne se justifie plus (voir, notamment,

Chevanova c. Lettonie

(radiation) [GC], n

o

58822/00, §

44, 7

décembre 2007, et

Kaftaïlova c. Lettonie

(radiation) [GC], n

o

59643/00, §

47, 7

décembre 2007), pour les raisons exposées ci

‑

après.

Elle rappelle en effet qu’aux termes de l’article 37

§

1

b) de la Convention, elle peut, «

à tout moment de la procédure, (...) décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de conclure (...) que le litige a été résolu (...)

». Pour pouvoir conclure à l’applicabilité à l’espèce de la disposition précitée, la Cour doit répondre à deux questions successives

: elle doit se demander, en premier lieu, si les faits dont l’intéressé se plaint directement persistent ou non, et, en second lieu, si les conséquences qui pourraient résulter d’une éventuelle violation de la Convention en raison de ces faits ont été effacées (

Sisojeva et autres

c.

Lettonie

[GC],

n

o

60654/00, §

97, CEDH 2007

‑

I).

En l’espèce, la Cour constate que le requérant se plaignait de n’avoir pas été en mesure de contester l’infraction reprochée. Or, à la suite de la communication de la présente requête au Gouvernement, l’OMP a décidé de revenir à une amende minorée, ouvrant ainsi à nouveau la possibilité pour le requérant de contester l’infraction. Le représentant du requérant a d’ailleurs confirmé l’exercice d’un recours à la suite de cette décision.

La Cour estime dès lors, à la lumière des circonstances de l’espèce, que le grief a été redressé d’une manière adéquate et suffisante (voir,

mutatis mutandis

,

Chevanova

et

Kaftaïlova

précités, §§ 50 et 54, et

Hörmann et autres c. Autriche

(déc.), n

os

31176/13 et 31185/13, § 11, 7 mars 2017).

De plus, même si le requérant s’oppose à la radiation du rôle de la requête, la Cour rappelle que l’application de l’article 37 § 1 b) de la Convention n’est pas conditionné au consentement de celui-ci (voir

Guermoud c. France

(déc.), n

o

538/02, 27 septembre 2007, et

Kordoghliazar c. Roumanie

(déc.), n

o

8776/05, 20 mai 2008).

Ainsi, après avoir examiné les éléments nouveaux portés à sa connaissance, ainsi que les observations des parties, la Cour juge réunies les deux conditions permettant de conclure que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention.

Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention.

En conséquence, il convient de rayer la requête du rôle.

B.

Sur l’application de l’article 43 § 4 du règlement de la Cour

Dans ses prétentions au titre de l’article 41 de la Convention, le requérant demande le remboursement de 207 EUR pour l’amende mise à sa charge et de 1

200 EUR au titre de ses frais d’avocat devant la Cour.

La Cour rappelle que lorsqu’une requête a été rayée du rôle, s’il ne lui est pas possible d’accorder une somme pour les dommages allégués, les dépens sont quant à eux laissés à son appréciation, conformément aux dispositions de l’article

43 § 4 du règlement de la Cour (voir, parmi d’autres,

Chevanova

et

Kaftaïlova

, précités, respectivement §§ 53 et 57,

Kordoghliazar

, décision précitée,

et

Hörmann et autres

, décision précitée, § 14).

Compte tenu des frais nécessairement et réellement engagés devant elle par le requérant, lequel sollicite une somme de 1

200 EUR, non contestée dans son montant par le Gouvernement, la Cour la lui accorde, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt. En outre, elle considère que le taux des intérêts moratoires à payer sur le montant dû exprimé en euros doit être basé sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, majoré de trois points de pourcentage.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer l’affaire du rôle

;

Dit

a)

que l’Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter de la date de la notification de la présente décision, la somme de 1 200 EUR (mille deux cents euros) pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant

;

b)

que ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l

’

expiration dudit délai et jusqu

’

au versement.

Fait en français puis communiqué par écrit le 9 novembre 2017.

Anne-Marie Dougin

Mārtiņš Mits

Greffière adjointe f.f.

Président