CINTIMEA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 58410/17 Horst GLANZER împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 31 octombrie 2017 în calitate de comitet compus din: Erik Møse, președinte, Yonko Grozev, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Anne-Marie Dougin, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 7 august 2017, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Horst Glanzer, este un național german care s-a născut în 1965 și trăiește în Künzing. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În august/septembrie 2003, reclamantul a suferit sinuzită purulentă. El a cerut asigurătorilor săi să acopere tratamentul în pacient într-un spital elvețian specializat. La 5 decembrie 2003, după schimbul de scrisori și informații suplimentare, asigurătorii săi de sănătate au fost de acord cu tratamentul în stație. În 2006, reclamantul și-a interzis asigurătorii de sănătate pentru daune, susținând că nu și-au acordat acordul în timp util și că, ca urmare, boala sa s-a înrăutățit, viața sa a fost pusă în pericol și a suferit de efecte pe termen lung, inclusiv invaliditatea permanentă. La 24 august 2007, după o audiere orală, Curtea Regională de la Regensburg a respins cererile. La 20 decembrie 2007, Curtea de Apel de la Nuremberg a informat reclamantul cu privire la intenția sa de a respinge recursul fără a desfășura o audiere, în conformitate cu art. 522 § 2 din Codul de Procedură Civil (a se vedea punctul 8) și a acordat reclamantului două săptămâni să prezinte alte argumente. La 26 februarie 2008, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului fără a desfășura o audiere. Mai 2008 a respins cererea reclamantului de a fi auzită (Anhörunsgrüge La 8 iunie 2010, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională a reclamantului (n. 1 BvR 1633/08), care a furnizat argumente scurte. La 28 noiembrie 2010, reclamantul a depus o cerere la Curte care a fost înregistrată în temeiul nr. 70432/10. La 8 ianuarie 2013, Curtea, ședința în calitate de comitet de trei judecători, a declarat cererea inadmisibilă în aplicarea articolului 28 § 1 litera (a) din Convenție și a articolului 53 § 1 din Regulamentul Curții. Reclamantul a fost informat de decizia prin scrisoarea din 15 ianuarie 2013, în conformitate cu art. 53 § 5. La 4 martie 2014, Comitetul a refuzat să reconsidere cererea și a informat reclamantul în consecință prin scrisoarea din 11 martie 2014. Secțiunea 522 din Codul de Procedură Civil, în vigoare la momentul respectiv, este stabilită în decizia Curții, Rippe v. Germania (nr. 5398/03, 2 februarie 2006, a se vedea, de asemenea, Jung v. Germania (dec.), nr. 5643/07, 29 septembrie 2009). El se plângea în continuare de decizia Curții de a declara cererea sa anterioară inadmisibilă, de a se abține de la furnizarea motivelor hotărârii sale și de refuzul Curții de a reconsidera decizia sa, de asemenea, de nedreptatea procedurii referitoare la cererea sa anterioară în fața Curții. În acest sens, el a susținut, în special, că Curtea nu a luat în considerare noua versiune a articolului 522 din Codul de Procedură Civilă modificată la 27 octombrie 2011. Reclamantul s-a plâns în privința procedurii în fața instanțelor civile interne și a procedurii în fața Curții. El s-a bazat pe articolele 6 și 45 § 1 din Convenție, care au citit, în ceea ce privește cazul în cauză, după cum urmează: art. 6 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 45 „1. Motivele hotărârilor, precum și deciziile de declarare a cererilor admisibile sau inadmisibile (...) 11. În ceea ce privește presupusa nedreptate a procedurii în fața instanțelor civile germane, Curtea constată că aceste proceduri au fost obiectul cererii nr. 70432/10, declarate inadmisibile de către Curte, ședința într-un comitet de trei judecători, la 8 ianuarie 2013. Harkins c. Regatul Unit (dec.) [GC], nr. 71537/14, §§ 41-42, 15 iunie 2017) și trebuie declarat inadmisibil în temeiul articolului 35 §§ 2 lit. (b) și al articolului 4 din Convenție. 12. În ceea ce privește presupusele încălcări ale Curții în cadrul procedurii privind cererea nr. 70432/10, chiar presupunând compatibilitatea ratione personae cu dispozițiile Convenției (a se vedea mutatis mutandis Beygo v. 46 de state membre ale Consiliului Europei (dec.), nr. 36099/06, 16 iunie 2009), Curtea reiterează că deciziile de inadmisibilitate ale unui comitet sunt finale (art. 28 § 2 din Convenție) și, prin urmare, nu pot fi supuse unei noi cereri. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Anne-Marie Dougin Erik Møse Președintele adjunct al grefierului
Application no. 58410/17
Horst GLANZER
against Germany
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 31
october
2017 as a Committee composed of:
Erik Møse,
President,
Yonko Grozev,
Gabriele Kucsko-Stadlmayer,
judges,
and Anne-Marie Dougin,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 7 August 2017,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Horst Glanzer, is a German national who was born in 1965 and lives in Künzing.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
3.
In August/September 2003 the applicant suffered from purulent sinusitis. He asked his health insurers to cover in-patient treatment in a specialised Swiss hospital. On 5 December 2003, after an exchange of letters and supplementary information, his health insurers agreed on the stationary treatment.
4.
In 2006 the applicant sued his health insurers for damages, arguing that they had not given their agreement in due time and that, as a consequence, his disease had worsened, his life had been put in danger and he was suffering from long-term effects including permanent invalidity.
5.
On 24 August 2007, after an oral hearing, the Regensburg Regional Court dismissed the claims. The applicant appealed. On 20 December 2007, the Nuremberg Court of Appeal informed the applicant of its intention to reject the appeal without holding a hearing, pursuant to section 522 § 2 of the Civil Code of Procedure (see paragraph 8) and granted the applicant two weeks to submit further submissions. On 26 February 2008 the Court of Appeal rejected the applicant’s appeal without holding a hearing. On 26
May 2008 it dismissed the applicant’s request to be heard (
Anhörunsgrüge
).
6.
On 8 June 2010 the Federal Constitutional Court declined to consider the applicant’s constitutional complaint (no. 1 BvR 1633/08), providing short reasoning.
B.
Subsequent proceedings before the Court
7.
On 28 November 2010 the applicant lodged an application with the Court which was registered under no. 70432/10. On 8 January 2013 the Court, sitting as a Committee of three judges, declared the application inadmissible in application of Article 28 § 1 (a) of the Convention and Rule
53 § 1 of the Rules of Court. The applicant was informed of the decision by letter dated 15 January 2013, pursuant to Rule 53 § 5. On 4 March 2014 the Committee refused to reconsider the application and informed the applicant accordingly by letter of 11 March 2014.
C.
Relevant domestic law and practice
8.
Section 522 of the Civil Code of Procedure, as in force at the relevant time, is set out in the Court’s decision
Rippe v. Germany
(no. 5398/03, 2
February 2006, see also
Jung v. Germany
(dec.), no. 5643/07, 29
September 2009).
9.
The applicant complained about the outcome of the proceedings before the German courts. He further complained about the Court’s decision to declare his previous application inadmissible, to abstain from providing reasons for its decision and of the Court’s refusal to reconsider its decision. He moreover complained of the unfairness of the proceedings concerning his previous application before the Court. In this respect he submitted in particular that the Court had not taken into account the new version of section 522 of the Civil Code of Procedure as modified on 27 October 2011.
10.
The applicant complained about the proceedings before the domestic civil courts and about the proceedings before the Court. He relied on Articles 6 and 45 § 1 of the Convention which read, as far as relevant for the present case, as follows:
Article 6
“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”
Article 45
“1.
Reasons shall be given for judgments as well as for decisions declaring applications admissible or inadmissible (...)
11.
As regards the alleged unfairness of the proceedings before the German civil courts, the Court notes that these proceedings were the subject matter of application no. 70432/10 which was declared inadmissible by the Court, sitting in a Committee of three judges, on 8 January 2013. The Court considers that this complaint is substantially the same as the matter already examined by the Court (compare
Harkins v. the United Kingdom
(dec.) [GC], no. 71537/14, §§ 41-42, 15 June 2017) and must be declared inadmissible under Article 35 §§ 2 (b) and 4 of the Convention.
12.
As regards the alleged violations by the Court in the proceedings concerning application no. 70432/10, even assuming compatibility
ratione personae
with the provisions of the Convention (see,
mutatis mutandis
,
Beygo v. 46 Member States of the Council of Europe
(dec.), no. 36099/06, 16 June 2009), the Court reiterates that inadmissibility decisions of a Committee are final (Article 28 § 2 of the Convention) and can therefore not be subject to a new application.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 23 November 2017.
Anne-Marie Dougin
Erik Møse
Acting Deputy Registrar
President