STASCH v. GERMANY

A cincea secțiune decizia nr. 10823/05 de către Paul STASCH împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 3 iunie 2008 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 20 martie 2005, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondurile cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, având în vedere decizia parțială din 16 octombrie 2007, având în vedere deliberarea, hotărârea după cum urmează: FACTUL Reclamantul, dl Paul Stasch, este un național german care s-a născut în 1926 și trăiește în Berlin. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl K.H. Christoph, un avocat practicant la Berlin. Guvernul german (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Wittling-Vogel, Ministerialdireigentin, al Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prima sesiune a procedurii La 3 iunie, 11 octombrie și 27 noiembrie 1991, Fondul Federal de Asigurare pentru Angajații Salariți Bundesversicherungsanstalt für Angestellte ) a calculat cererile de pensie ale reclamantului. La 8 decembrie 1992, reclamantul a introdus o acțiune în Curtea Socială de Berlin. La 9 ianuarie 1995, Curtea Socială din Berlin a respins acțiunea reclamantului. La 23 aprilie 1997, Curtea Socială de Apel din Berlin a respins recursul reclamantului. La 3 august 1999, Curtea Socială Federală a anulat parțial hotărârea Curții Sociale de Apel. La 16 noiembrie 2004, Curtea Constituțională Federală a refuzat să admită plângerea constituțională a reclamantului. La 13 martie 1995 și 30 iunie 1997, Fondul de asigurare a recalculat cererile de pensie ale reclamantului. La 18 septembrie 1997, Fondul de asigurare a respins obiecția reclamantului. La 26 septembrie 1997, reclamantul a introdus o acțiune în Curtea Socială de Berlin, respinsă la 6 mai 2005. Acțiunea privind recursul reclamantului pare să fie încă în suspensie în fața Curții Sociale de Apel din Berlin-Brandenburg. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor interne. HOTĂRÂREA La 9 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern semnată la 9 aprilie 2008: „Eu, dna Almut Wittling-Vogel, Agent al Guvernului Republicii Federale a Germaniei, declar că Guvernul Germaniei propune să plătească exgrație 6,500 de euro domnului Paul Stasch în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. În ceea ce privește durata procedurii pe care le așteaptă Curtea Socială de Apel din Berlin-Brandenburg (dosarul nr. L 6 R 463/05), aceasta se referă numai la perioada până la data în care părțile încheie actuala soluționare prietenoasă.” La 30 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de avocatul reclamantului la 9 aprilie 2008: „Eu, dl Karl-Heinz Christoph, avocatul juridic, remarc că guvernul Germaniei sunt dispus să plătească ex-gratie suma de 6.500 de euro către dl Paul Stasch, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului. În ceea ce privește durata procedurii pe calea de față Curtea Socială de Apel din Berlin-Brandenburg (dosarul nr. L 6 R 463/05) se referă doar la perioada până la data în care părțile încheie actuala soluție prietenoasă.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa.

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 10823/05

by Paul STASCH

against Germany

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 3

June

2008 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Rait Maruste,

Karel Jungwiert,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 20 March 2005,

Having regard to the Court’s decision to examine jointly the admissibility and merits of the case (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the partial decision of 16 October 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Paul Stasch, is a German national who was born in 1926 and lives in Berlin. He was represented before the Court by

Mr K.H. Christoph, a lawyer practising in Berlin. The German Government (“the Government”) were represented by their Agent,

Mrs A. Wittling-Vogel,

Ministerialdirigentin

, of the Federal Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1.

First set of proceedings

On 3 June, 11 October and 27 November 1991, the Federal Insurance Fund for Salaried Employees

(

Bundesversicherungsanstalt für Angestellte

) calculated the applicant’s pension claims.

On 8 December 1992 the applicant brought an action in the Berlin Social Court.

On 9 January 1995 the Berlin Social Court rejected the applicant’s action.

On 23 April 1997 the Berlin Social Court of Appeal rejected the applicant’s appeal.

On 3 August 1999 the Federal Social Court partially quashed the Social Court of Appeal’s judgment.

On 16 November 2004 the Federal Constitutional Court refused to admit the applicant’s constitutional complaint.

2.

Second set of proceedings

On 13 March 1995 and 30 June 1997 the Insurance Fund recalculated the applicant’s pension claims. On 18 September 1997 the Insurance Fund rejected the applicant’s objection.

On 26 September 1997 the applicant brought an action in the Berlin Social Court which was rejected on 6 May 2005.

The proceedings on the applicant’s appeal appear to be still pending before the Berlin-Brandenburg Social Court of Appeal.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings before the domestic courts.

THE LAW

On 9 April 2008 the Court received the following declaration from the Government signed on 9 April 2008:

“I, Mrs Almut Wittling-Vogel, Agent of the Government of the Federal Republic of Germany, declare that the Government of Germany offer to pay ex gratia 6,500 euros to Mr Paul Stasch with a view to securing a friendly settlement of the

above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. As far as it regards the length of the proceedings pending before the Berlin-Brandenburg Social Court of Appeal (file no. L 6 R 463/05) it concerns only the period until the date on which the parties conclude the present friendly settlement.”

On 30 April 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant’s counsel on 9 April 2008:

“I, Mr Karl-Heinz Christoph, legal counsel, note that the Government of Germany are prepared to pay ex gratia the sum of 6,500 euros to Mr Paul Stasch with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Germany in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case. As far as it regards the length of the proceedings pending before the

Berlin-Brandenburg Social Court of Appeal (file no. L 6 R 463/05) it concerns only the period until the date on which the parties conclude the present friendly settlement.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President