POKORNY v. GERMANY

A cincea secțiune DECIZIE FINALă Cerere nr. 74664/01 de Werner POKORNY împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 1 aprilie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Snejana Botoucharova, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 22 iunie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere decizia parțială din 11 decembrie 2007, având în vedere deliberarea, hotărârea după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Werner Pokorny, a fost un național german care s-a născut în 1933 și a trăit în Berlin. După moartea reclamantului la 15 iulie 2005, văduva sa, dna Anny Pokorny, a declarat că dorește să-și continue cererea. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl K.H. Christoph, un avocat care practică în Berlin. Guvernul german („Governul”) au fost reprezentate de agentul lor, Dna A. Wittling-Vogel, Ministerialdireigentin , a Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Prima sesiune a procedurii La 16 octombrie 1995, Fondul Federal de Asigurare pentru Angajații Salariți Bundesversicherungsanstalt für Angestelte ) a stabilit pensia de invaliditate a reclamantului. La 8 noiembrie 1995, a depus un recurs administrativ respins de Fondul de asigurări la 11 martie 1996. La 24 iunie 1996, Curtea Socială de Berlin a respins acțiunea reclamantului. La 2 noiembrie 2001, Curtea Socială de Apel a respins apelul reclamantului. La 11 iunie 2002, Curtea Socială Federală a respins plângerea reclamantului împotriva refuzului de a acorda concediu de recurs. (2) A doua sesiune a procedurii La 20 noiembrie 1995, Fondul de Asigurare a stabilit perioadele de contribuții la sistemul suplimentar de pensii pentru șef-ofițerii executivi. La 15 ianuarie 1996, a respins apelul administrativ al reclamantului. La 26 ianuarie 1996, reclamantul a interzis o acțiune în Curtea Socială de Berlin. La 7 iulie 1996, reclamantul a introdus o nouă acțiune de revizuire a contribuțiilor sale la un sistem suplimentar de pensii. Ambele seturi de proceduri au fost reținute de Curtea Socială din Berlin în așteptarea procedurii pilote în fața Curții Constituționale Federale. Procedura a fost reluată în 2002 și a rămas din nou între mai 2003 și 2005. La 8 noiembrie 2005, acuzații au recunoscut cererea reclamantului, iar procedura comună s-a încheiat. 3. A treia sesiune a procedurii La 10 noiembrie 1998 și 3 februarie 1999, Fondul de Asigurare a stabilit pensia reclamantului. La 10 martie 2000, Fondul de Asigurare a respins recursul administrativ al reclamantului. La 22 martie 2000, reclamantul a interzis o acțiune la Curtea Socială din Berlin. La 15 septembrie 2000, Curtea Socială a ordonat ca procedura să fie păstrată în funcție de o procedură-pilot în funcție de Curtea Constituțională Federală. La 23 iunie 2004, Curtea Constituțională Federală și-a pronunțat hotărârea în cadrul procedurii pilot. În august 2006, procedurile erau încă pendente în fața Curții Sociale din Berlin. La 11 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului semnată la 6 februarie 2008: „Eu, dna Almut Wittling-Vogel, agentul guvernului, declară că guvernul Germaniei propune să plătească exgrație 8 000 de euro către dna Anny Pokorny, văduvă a dlui Werner Pokorny, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. În ceea ce privește durata procedurii pe care le așteaptă Curții Sociale din Berlin (dosarul nr. S 7 RA 1295/00), aceasta se referă numai la perioada până la data în care părțile încheie actuala soluție prietenoasă” La 21 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de avocatul reclamant la 18 februarie 2008: „Eu, dl Karl-Heinz Christoph, avocatul juridic, remarc că Guvernul Germaniei sunt dispus să plătească ex-gratie suma de 8.000 de euro dnei Anny Pokorny, văduvă a dlui Werner Pokorny, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă creanțe împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestor cereri. Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului. În ceea ce privește durata procedurii pe care le așteaptă Curții Sociale din Berlin (dosarul nr. S 7 RA 1295/00), aceasta se referă numai la perioada până la data în care părțile încheie actuala soluționare prietenoasă.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa.

FIFTH SECTION

FINAL DECISION

Application no. 74664/01

by Werner POKORNY

against Germany

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on

1 April 2008 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Snejana Botoucharova,

Volodymyr Butkevych,

Rait Maruste,

Renate Jaeger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 22 June 2001,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the partial decision of 11 December 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Werner Pokorny, was a German national

who was born in 1933 and lived in Berlin. Following the applicant’s death on 15 July 2005, his widow, Mrs Anny Pokorny, declared that she wished to pursue his application. They were represented before the Court

by Mr K.H. Christoph, a lawyer practising in Berlin. The German Government (“the Government”) were represented by their Agent,

Mrs A. Wittling-Vogel,

Ministerialdirigentin

, of the Federal Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 16 October 1995 the Federal Insurance Fund for Salaried Employees

(

Bundesversicherungsanstalt für Angestellte

) fixed the applicant’s invalidity pension.

On 8 November 1995 he lodged an administrative appeal which was rejected by the Insurance Fund on 11 March 1996.

On 24 June 1996 the Berlin Social Court rejected the applicant’s action.

On 2 November 2001 the Social Court of Appeal rejected the applicant’s appeal.

On 11 June 2002 the Federal Social Court rejected the applicant’s complaint against the refusal to grant leave to appeal.

On 20 November 1995 the Insurance Fund established the periods of contributions to the additional pension system for Chief Executive Officers. On 15 January 1996 it rejected the applicant’s administrative appeal.

On 26 January 1996 the applicant brought an action in the Berlin Social Court.

On 7 July 1996 the applicant brought a further action for review of his contributions to an additional pension scheme.

Both sets of proceedings were stayed by the Berlin Social Court pending pilot proceedings before the Federal Constitutional Court. The proceedings were resumed in 2002 and stayed again between May 2003 and 2005.

On 8 November 2005 the defendants acknowledged the applicant’s claim and the joint proceedings were thus terminated.

On 10 November 1998 and 3 February 1999 the Insurance Fund fixed the applicant’s old-age pension.

On 10 March 2000 the Insurance Fund rejected the applicant’s administrative appeal.

On 22 March 2000 the applicant brought an action in the Berlin Social Court.

On 15 September 2000 the Social Court ordered that the proceedings be stayed in view of a pilot procedure pending before the Federal Constitutional Court.

On 23 June 2004 the Federal Constitutional Court gave its decision in the pilot proceedings. In August 2006 the proceedings were still pending before the Berlin Social Court.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings before the domestic courts.

THE LAW

On 11 February 2008 the Court received the following declaration from the Government signed on 6 February 2008:

“I, Mrs Almut Wittling-Vogel, Agent of the Government, declare that the Government of Germany offer to pay

ex gratia

8,000 euros to Mrs Anny Pokorny, widow of Mr Werner Pokorny, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. As far as it regards the length of the proceedings pending before the Berlin Social Court (file no. S 7 RA 1295/00) it concerns only the period until the date on which the parties conclude the present friendly settlement”

On 21 February 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant’s counsel on 18 February 2008:

“I, Mr Karl-Heinz Christoph, legal counsel, note that the Government of Germany are prepared to pay ex gratia the sum of 8,000 euros to Mrs Anny Pokorny, widow of Mr Werner Pokorny, with a view to securing a friendly settlement of the

above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Germany in respect of the facts giving rise to these applications. The payment will constitute the final resolution of the case. As far as it regards the length of the proceedings pending before the Berlin Social Court (file no. S 7 RA 1295/00) it concerns only the period until the date on which the parties conclude the present friendly settlement.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President