KLOSE AND OTHERS v. GERMANY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KLOSE AND OTHERS v. GERMANY (CtEDO, 2008)
A cincea secțiune DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererilor nr. 12923/03, 19283/03, 24647/03, 29022/03, 29032/03, 39081/03, 24918/04, 26164/04, 7839/05, 19341/05, 33316/05 și 16219/06 de către Gotthard KLOSE și alții împotriva Germaniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 18 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Parer Lorenzen, Președinte, Snejana Botoucharova, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererile depuse mai sus între 7 aprilie 2003 și 20 aprilie 2006, având în vedere decizia parțială din 25 septembrie 2007 de aderare la cereri, de a suspenda plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii în ceea ce privește reclamantul doamna Turek, de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a declara cererile inadmisibile pentru restul, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Maria Turek, este un național german care s-a născut în 1930 și trăiește în Berlin. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Christoph, un avocat care practică în Berlin. Guvernul german („Guvernul”) este reprezentat de agentul adjunct, dl Behrens, Ministerat, al Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 noiembrie 1991, Fondul de Asigurare de la Berlin pentru Angajații Salariți ( Versicherungsanstalt für Angestelte ) a stabilit drepturile de pensie ale reclamantului în conformitate cu art. 307a din Codul Social n VI. La 15 februarie 1994, Fondul de Asigurare a respins recursul administrativ al reclamantului. La 1 decembrie 1995, Curtea Socială de Berlin a respins acțiunea reclamantului. La 14 aprilie 1997, Curtea Socială de Apel din Berlin a confirmat decizia Curții Sociale. La 6 mai 1998, Curtea Socială Federală a acordat reclamantului o cerere de concediu pentru a face apel la punctele de drept. La 29 iunie 2000, după o audiere, Curtea Socială Federală a declarat reclamația reclamantului parțial admisibilă și a declarat-o inadmisibilă pentru totdeauna. La 11 mai 2005, Curtea Constituțională Federală a respins plângerea reclamantului într-o decizie de conducere. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii dinaintea instanțelor interne cu privire la cererile sale de pensie. HOTĂRÂREA La 11 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: I, dl H. J. Behrens, Ministerat, Agent Adjunct al Guvernului, declară că Guvernul Germaniei propune să plătească exgrația 6.000 de euro către dna Maria Turek, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 14 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant (traducere engleză din germană): „Eu, dl Karl-Heinz Christoph, avocatul juridic, observă că Guvernul Germaniei sunt dispuși să plătească ex-gratie suma de 6.000 de euro către dna Maria Turek, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererile din lista sa.