Klose și alții împotriva Germaniei

A cincea secțiune DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererilor nr. 12923/03, 19283/03, 24647/03, 29022/03, 29032/03, 39081/03, 24918/04, 26164/04, 7839/05, 19341/05, 33316/05 și 16219/06 de către Gotthard KLOSE și alții împotriva Germaniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 18 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Parer Lorenzen, Președinte, Snejana Botoucharova, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererile depuse mai sus între 7 aprilie 2003 și 20 aprilie 2006, având în vedere decizia parțială din 25 septembrie 2007 de aderare la cereri, de a suspenda plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii în ceea ce privește reclamantul doamna Turek, de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a declara cererile inadmisibile pentru restul, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Maria Turek, este un național german care s-a născut în 1930 și trăiește în Berlin.

Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Christoph, un avocat care practică în Berlin. Guvernul german („Guvernul”) este reprezentat de agentul adjunct, dl Behrens, Ministerat, al Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 noiembrie 1991, Fondul de Asigurare de la Berlin pentru Angajații Salariți ( Versicherungsanstalt für Angestelte ) a stabilit drepturile de pensie ale reclamantului în conformitate cu art. 307a din Codul Social n VI. La 15 februarie 1994, Fondul de Asigurare a respins recursul administrativ al reclamantului. La 1 decembrie 1995, Curtea Socială de Berlin a respins acțiunea reclamantului.

La 14 aprilie 1997, Curtea Socială de Apel din Berlin a confirmat decizia Curții Sociale. La 6 mai 1998, Curtea Socială Federală a acordat reclamantului o cerere de concediu pentru a face apel la punctele de drept. La 29 iunie 2000, după o audiere, Curtea Socială Federală a declarat reclamația reclamantului parțial admisibilă și a declarat-o inadmisibilă pentru totdeauna. La 11 mai 2005, Curtea Constituțională Federală a respins plângerea reclamantului într-o decizie de conducere. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii dinaintea instanțelor interne cu privire la cererile sale de pensie.

HOTĂRÂREA La 11 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: I, dl H. J. Behrens, Ministerat, Agent Adjunct al Guvernului, declară că Guvernul Germaniei propune să plătească exgrația 6.000 de euro către dna Maria Turek, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 14 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant (traducere engleză din germană): „Eu, dl Karl-Heinz Christoph, avocatul juridic, observă că Guvernul Germaniei sunt dispuși să plătească ex-gratie suma de 6.000 de euro către dna Maria Turek, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererile din lista sa.

FIFTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Applications nos.

12923/03, 19283/03, 24647/03, 29022/03, 29032/03, 39081/03, 24918/04, 26164/04, 7839/05, 19341/05, 33316/05 and 16219/06 by Gotthard KLOSE and others against Germany The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 18 March 2008 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Snejana Botoucharova, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above applications lodged between 7 April 2003 and 20 April 2006, Having regard to the partial decision of 25 September 2007 to join the applications, to adjourn the complaint under Article 6 § 1 of the Convention on the length of proceedings in respect of the applicant Mrs Turek, to apply Article 29 § 3 of the Convention and to declare the applications inadmissible for the remainder, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Maria Turek, is a German national who was born in 1930 and lives in Berlin.

She is represented before the Court by Mr K. H. Christoph, a lawyer practising in Berlin. The German Government (“the Government”) are represented by their Deputy Agent, Mr H. J. Behrens, Ministerialrat, of the Federal Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 27 November 1991 the Berlin Insurance Fund for Salaried Employees ( Versicherungsanstalt für Angestellte ) fixed the applicant’s pension rights according to Article 307a of the Social Code n o VI. On 15 February 1994 the Insurance Fund rejected the applicant’s administrative appeal. On 1 December 1995 the Berlin Social Court rejected the applicant’s action. On 14 April 1997 the Berlin Social Court of Appeal confirmed the decision of the Social Court.

On 6 May 1998 the Federal Social Court granted the applicant’s request for leave to appeal on points of law. On 29 June 2000, after having held a hearing, the Federal Social Court declared the applicant’s complaint partially admissible and declared it inadmissible for the remainder. On 11 May 2005 the Federal Constitutional Court rejected the applicant’s complaint in a leading decision. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings before the domestic courts concerning her pension claims. THE LAW On 11 February 2008 the Court received the following declaration from the Government: I, Mr H. J. Behrens , Ministerialrat , Deputy Agent of the Government, declare that the Government of Germany offer to pay ex gratia 6,000 euros to Ms Maria Turek with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 14 February 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant (English translation from German): “I, Mr Karl-Heinz Christoph, legal counsel, note that the Government of Germany are prepared to pay ex gratia the sum of 6,000 euros to Ms Maria Turek with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Germany in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the applications out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President