Lohr împotriva Germaniei

CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 10465/05 de Joachim LÖHR împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 4 decembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: P. Lorenzen, Președintele, K. Jungwiert, V. Butkevych, Dna M. Tsatsa-Nikolovska, J. Borrego Borrego, dna R. Jaeger, M. Villiger, judecători, și dna Westerdiek Secțiune Grefier având în vedere cererea depusă la 13 martie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Joachim Löhr, este un național german care s-a născut în 1958 și locuiește în Bad Berka.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P. Huber, profesor la Universitatea de la Munchen. Guvernul german (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul adjunct al acestora, dl H. Behrens, Regierungsdirektor al Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. De la iulie 1977 până la iunie 1979, reclamantul și-a efectuat serviciul militar; ulterior a participat la o serie de exerciții militare. Din noiembrie 1989 a lucrat ca avocat și a plătit contribuții la fondul de pensie al avocatului bavarian. El a fost, prin urmare, scutit de a plăti contribuții la fondul de pensie de vârstă. În 1992, reclamantul a depus o cerere la Oficiul Federal de Asigurări pentru Angajați care să fie restituire contribuțiile efectuate de statul federal în numele său la fondul de pensii de vârstă pentru perioada de 29 de luni a serviciului său militar.

La 25 ianuarie 1993, Oficiul de Asigurări a refuzat cererea reclamantului. La 17 mai 1994, Curtea Socială Würzburg a respins cererea reclamantului. La 9 decembrie 1994, Curtea Socială de Apel din Bavaria a respins apelul reclamantului. La 31 august 2004, Curtea Federală Constituțională, în calitate de comitet de trei judecători, a refuzat să accepte plângerea reclamantului pentru lipsa de succes. Această decizie a fost acordată reclamantului la 17 septembrie 2004. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața Curții Constituționale Federale. HOTĂRÂREA La 6 noiembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern semnată la 5 noiembrie 2007: „Eu, dr.

Hans-Jörg Behrens, agent adjunct al Guvernului Republicii Federale a Germaniei, declar că Guvernul Germaniei propune să plătească ex-gratie 9.800 euro domnului Joachim Löhr în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 7 noiembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de avocatul reclamantului la 3 noiembrie 2007: „I, Prof. Peter-Michael Huber, reprezentantul reclamantului, menționează că Guvernul Germaniei sunt dispuși să plătească ex-gratie suma de 9.800 euro domnului Joachim Löhr, în vederea asigurării unei soluții prietenoase cu privire la Această sumă, care este destinată acoperirii oricărei prejudiciu material și moral, precum și a costurilor și cheltuielilor, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa.

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 10465/05 by Joachim LÖHR against Germany The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 4 December 2007 as a Chamber composed of: Mr P. Lorenzen, President, Mr K. Jungwiert, Mr V. Butkevych, Mrs M. Tsatsa-Nikolovska, Mr J. Borrego Borrego, Mrs R. Jaeger, Mr M. Villiger, judges, and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 13 March 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Joachim Löhr, is a German national who was born in 1958 and lives in Bad Berka.

He was represented before the Court by Mr P. Huber, a professor at Munich University. The German Government (“the Government”) were represented by their Deputy Agent, Mr H. Behrens, Regierungsdirektor , of the Federal Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. From July 1977 to June 1979 the applicant performed his military service; subsequently he took part in a number of military exercises. Since November 1989 he worked as a lawyer and paid contributions to the Bavarian lawyer’s pension fund. He was thus exempt from paying contributions to the old-age pension fund. In 1992 the applicant filed a request with the Federal Insurance Office for Employees to be refunded the contributions made by the Federal State on his behalf to the old-age pension fund for the period of 29 months of his military service.

On 25 January 1993 the Insurance Office refused the applicant’s request. On 17 May 1994 the Würzburg Social Court rejected the applicant’s claim. On 9 December 1994 the Bavarian Social Court of Appeal rejected the applicant’s appeal. On 31 August 2004 the Federal Constitutional Court, sitting as a panel of three judges, refused to accept the applicant’s complaint for lack of prospect of success. This decision was served on the applicant on 17 September 2004. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings before the Federal Constitutional Court.

THE LAW On 6 November 2007 the Court received the following declaration from the Government signed on 5 November 2007: “I, Dr Hans-Jörg Behrens, Deputy Agent of the Government of the Federal Republic of Germany, declare that the Government of Germany offer to pay ex gratia 9,800 euros to Mr Joachim Löhr with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 7 November 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant’s counsel on 3 November 2007: “I, Prof Dr Peter-Michael Huber, representative of the applicant, note that the Government of Germany are prepared to pay ex gratia the sum of 9,800 euros to Mr Joachim Löhr with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Germany in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President