LOHR v. GERMANY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
LOHR v. GERMANY (CtEDO, 2007)
CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 10465/05 de Joachim LÖHR împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 4 decembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: P. Lorenzen, Președintele, K. Jungwiert, V. Butkevych, Dna M. Tsatsa-Nikolovska, J. Borrego Borrego, dna R. Jaeger, M. Villiger, judecători, și dna Westerdiek Secțiune Grefier având în vedere cererea depusă la 13 martie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Joachim Löhr, este un național german care s-a născut în 1958 și locuiește în Bad Berka. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P. Huber, profesor la Universitatea de la Munchen. Guvernul german (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul adjunct al acestora, dl H. Behrens, Regierungsdirektor al Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. De la iulie 1977 până la iunie 1979, reclamantul și-a efectuat serviciul militar; ulterior a participat la o serie de exerciții militare. Din noiembrie 1989 a lucrat ca avocat și a plătit contribuții la fondul de pensie al avocatului bavarian. El a fost, prin urmare, scutit de a plăti contribuții la fondul de pensie de vârstă. În 1992, reclamantul a depus o cerere la Oficiul Federal de Asigurări pentru Angajați care să fie restituire contribuțiile efectuate de statul federal în numele său la fondul de pensii de vârstă pentru perioada de 29 de luni a serviciului său militar. La 25 ianuarie 1993, Oficiul de Asigurări a refuzat cererea reclamantului. La 17 mai 1994, Curtea Socială Würzburg a respins cererea reclamantului. La 9 decembrie 1994, Curtea Socială de Apel din Bavaria a respins apelul reclamantului. La 31 august 2004, Curtea Federală Constituțională, în calitate de comitet de trei judecători, a refuzat să accepte plângerea reclamantului pentru lipsa de succes. Această decizie a fost acordată reclamantului la 17 septembrie 2004. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața Curții Constituționale Federale. HOTĂRÂREA La 6 noiembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern semnată la 5 noiembrie 2007: „Eu, dr. Hans-Jörg Behrens, agent adjunct al Guvernului Republicii Federale a Germaniei, declar că Guvernul Germaniei propune să plătească ex-gratie 9.800 euro domnului Joachim Löhr în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 7 noiembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de avocatul reclamantului la 3 noiembrie 2007: „I, Prof. Peter-Michael Huber, reprezentantul reclamantului, menționează că Guvernul Germaniei sunt dispuși să plătească ex-gratie suma de 9.800 euro domnului Joachim Löhr, în vederea asigurării unei soluții prietenoase cu privire la Această sumă, care este destinată acoperirii oricărei prejudiciu material și moral, precum și a costurilor și cheltuielilor, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa.