CASE OF VOROKOV AND OTHERS v. RUSSIA

Între 1986 și 1987, reclamanții au participat la operațiunea de curățare de la site-ul de dezastru nuclear de la Chernobyl. Acestea au fost ulterior înregistrate cu handicap și au devenit dreptul la diferite prestații sociale și compensații plătite în mod regulat. Având în vedere faptul că aceste beneficii sunt insuficiente, reclamanții împreună cu alte 482 de persoane, au depus în judecată Ministerului Finanțelor Rus pentru compensații suplimentare care corespund prejudiciilor morale suferite ca urmare a participării acestora la operațiune. În ianuarie și aprilie 2011, Curtea Nalchik a orașului Kabardino-Balkaria („Curtea Municipală”) a permis creanțele lor în parte și a acordat fiecărui reclamant, inclusiv reclamanții, compensații care variază între 1.200.000 de ruble ruse (RUB) și RUB 1.600.000 pentru prejudiciu moral.

Nu s-a interzis niciun recurs împotriva acestor hotărâri în termenul de zece zile. Hotărârile au devenit finale, dar nu au fost executate niciodată. În diferite date, Tribunalul a acordat autorității acuzate cererea de a prelungi termenul de recurs din motive în care autoritățile nu au primit în timp util o copie a hotărârii. Prin urmare, Curtea Supremă regională a anulat hotărârile pronunțate în favoarea reclamanților, având în vedere că acestea au fost bazate pe aplicarea retrospectivă a legii.

4. Between 1986 and 1987 the applicants took part in the clean-up operation at the Chernobyl nuclear disaster site. They were subsequently registered disabled and became entitled to various social benefits and compensation paid on a regular basis. 5. Considering these benefits insufficient, the applicants together with other 482 people, sued the Russian Ministry of Finance for additional compensation corresponding to non-pecuniary damage suffered as a result of their participation in the operation. 6. On different dates in January and April 2011 the Nalchik Town Court of Kabardino-Balkaria (“the Town Court”) allowed their claims in part and awarded each claimant, including the applicants, compensation ranging between 1,200,000 Russian roubles (RUB) and RUB 1,600,000 for nonpecuniary damage.

7. No appeals were lodged against these judgments within the statutory ten-day time-limit. The judgments became final but have never been executed. 8. On different dates the Town Court granted the defendant authority’s request to extend the time-limit for appeal on the grounds that the authorities had not received a copy of the judgment in due course. Subsequently the regional Supreme Court quashed the judgments delivered in the applicants’ favour on the grounds that they had been based on retrospective application of the law.