Nalivayko împotriva Rusiei și alte 4 cereri

Comunicat la 15 noiembrie 2017 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 57491/16 Viktor Ivanovich NALIVAYKO împotriva Rusiei și a altor 4 cereri (a se vedea lista anexată) OBIECTUL CAUZELOR , diferite tipuri și aspecte ale chestiunilor referitoare la cerința de imparțialitate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește procedurile în temeiul Codului federal de infracțiuni administrative (CAO). 57491/16: După un accident de trafic, un ofițer de poliție (care s-a dovedit a fi coleg al celuilalt rude) a compilat un dosar de infracțiune administrativă împotriva reclamantului și apoi l-a condamnat pentru infracțiune în temeiul articolului 12.14 § 3 din CAO și l-a condamnat la o amendă de 500 de ruble ruse (RUB), care a fost cea mai mare penalitate legală pentru această infracțiune.

[1] Reclamantul a căutat fără succes o revizuire judiciară a condamnării sale. 33819/17: Reclamantul a fost condamnat de judecătorul M. Această hotărâre a fost respinsă în apel. M. a refuzat să se retragă, a reexaminat cazul și a condamnat din nou reclamantul. Curtea de recurs a retras condamnarea. Mai târziu, un judecător care a examinat cazul a declarat că anularea a fost bazată pe o „violare care [nu a permis] pentru o examinare aprofundată, completă și obiectivă a cazului, astfel cum se prevede la art. 30.7 § 1 alineatul (4) din CAO”. 399949/17: Un oficial al inspectorului de control al traficului a compilat un dosar de infracțiuni administrative în ceea ce privește reclamantul, apoi l-a considerat vinovat de această infracțiune și a impus o amendă de 5000 RUB.

Această decizie a fost apoi susținută în reexaminarea judiciară. 46218/17: Un oficial al Biroului Regional al Autorității Federale de Concurență a elaborat un dosar de infracțiuni administrative împotriva reclamantului, un șef al unei „întreprinderi unitare” deținute de stat, acuzându-l de o infracțiune legată de reglementările public-achiziției. La 3 octombrie 2016, adjunctul șef al aceluiași Oficiu a condamnat apoi reclamantul infracțiunii și l-a condamnat la o amendă de 30.000 RUB. Reclamantul a solicitat o reexaminare judiciară în fața unei instanțe de districtă și apoi la o instanță regională. 63230/17: Un ofițer de poliție a traficului a compilat un dosar administrativ-offensive împotriva G., un șofer de camion.

Un șef-ofițer l-a condamnat apoi la o amendă de 4000 RUB. În proceduri separate, un alt ofițer a compilat un dosar de infracțiune administrativă împotriva reclamantului pentru infracțiuni în temeiul articolului 12.21.1 §§ 5 și 6 din CAO. Un șef-ofițer a avut apoi o audiere și, la 24 iunie 2016, a condamnat reclamantul (în calitate de angajator al șoferului) la amenzi de 150.000 și 200.000 RUB.

Prima amendă a fost apoi confirmată în cadrul revizuirii judiciare; a doua acuzație a fost reclasificată și amendă a fost redusă de către instanța de recurs (amendamentul din 22 noiembrie 2016, astfel cum a fost susținută la recurs la 15 februarie 2017). Având în vedere răspunderea financiară care a apărut pentru reclamant din recunoașterea vinovăției sale în cadrul accidentului de trafic în cadrul procedurii CAO, a susținut un dezavantaj semnificativ în sensul articolului (b) din Convenție în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 6 din Convenție (compară Grande Stevens și alții c. Italia) , nr. 18640/10 și altele 4 , §§ 97-98, 4 martie 2014, și Mikhaylova c. Rusia , nr. 46998/08 , §§ 62-63, 19 noiembrie 2015)? A fost „cazul” al său „deplin” de către ofițerul de trafic și instanțe (compară Fomin v. Moldova , nr. 36755/06 , §§ 20 și 34, 11 octombrie 2011; Flisar v. Slovenia , nr. 3127/09, § 28, 29 septembrie 2011; și C.M.

v. Elveția , nr. 7318/09, §§§ 21-27, 17 Ianuarie 2017, cu alte referințe)? Acuzația împotriva lui a fost determinată de un „tribunal” independent și imparțial? În caz contrar, prima instanță sau instanța de recurs a furnizat o reexaminare deplină a cazului și astfel a furnizat reparații pentru această presupusă deficiență (a se vedea și Karelin c. Rusia , nr. 926/08, §§ 58-84, 20 septembrie 2016)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, printre altele, în ceea ce privește o oportunitate adecvată de a avea cunoștință și de a concura declarația martorului R. menționată în hotărârea de primă instanță? 33819/17: 1.1. Reclamantul a epuizat măsurile interne, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, în ceea ce privește participarea judecătorului M. la re judecată?

În special, având în vedere domeniul de aplicare al articolului 29.2 § 1 din CAO, reclamantul a avut o perspectiva de succes în depunerea unei provocări procedurale (a se vedea, de asemenea, art. 29.3) împotriva judecătorului, având în vedere participarea repetată a acestuia în acest caz și rolul său activ (prin convocarea martorilor și victima infracțiunii)? Faptul că o astfel de provocare ar fi examinată de același judecător ridică o problemă (în comparație cu A.K. Liechtenstein , nr. 38191/12, §§ 79-84, 9 iulie 2015, și A.K. Liechtenstein (n. 2) , nr. 10722/13, § 66, 18 februarie 2016)? A fost reclamantul obligat să ridice – în schimb sau în plus – un argument conexe privind apelul împotriva condamnării?

A avut un astfel de argument o perspectiva de succes și a dat o bază pentru a oferi un recurs adecvat, de exemplu prin anularea hotărârii de primă instanță (art. 30.7 § 1.4); a se vedea, de asemenea, Decizia nr. 630-O-O din 27; Mai 2010 de către Curtea Constituțională)? 1.2.

Având în vedere rolul real al judecătorului judecător în re judecată, precum și natura și domeniul de aplicare al concluziilor instanței de recurs care au rezultat în decizia sa de a anula hotărârea judecătorului, a fost acuzarea împotriva reclamantului, apoi redeterminată de un „cort impartial”, conform articolului 6 § 1 din Convenție (în comparație cu Marguš v. Croația) [GC], nr. 4455/10, § 86, CEDH 2014 (extracte); OOO „Vesti” și Ukhov v. Rusia , nr. 21724/03, §§ 70-85, 30 mai 2013; Vaillant v. Franța , nr. 30609/04, §§ 34-35, 18 decembrie 2008; Mancel și Branquart v. Franța , nr. 22349/06, §§ 40, 24 iunie 2010; și Golinelli și Freymuth v. Franța , nr. 65823/01 și 65273/01, §§§ 44-46, 22 noiembrie 2005)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă, în conformitate cu art. 6 §§ 1 și 3 din Convenție?

În special, a avut ocazia adecvată – în special în timpul reexaminării – de a prezenta o apărare și de a contesta dovezile adverse, cum ar fi mărturiile adverse date înainte sau în timpul procesului (în special de Dzh., So., Fo). , prin examinarea O. la (re) judecată sau la apel)? 399949/17: Acuzația împotriva reclamantului a fost determinată de un „tribunal” independent și imparțial, conform articolului 6 § 1 din Convenție? A fost apoi vindecată presupusul defect în cadrul procedurii de revizuire judiciară (a se vedea Marčan c. Croația) , nr. 40820/12, §§ 34-36, 10 iulie 2014)? În special, judecătorii aveau competența deplină în ceea ce privește chestiunile de fapt și de drept și furnizează de fapt o reexaminare completă, ceea ce a dus la o redeterminare a acuzației împotriva reclamantului?

46218/17: A fost respectată cerința de imparțialitate obiectivă în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, în ciuda absenței oricărei părți judecătorești din ședința dinaintea instanței de district (în comparație cu Weh și Weh c. Austria , (dec.), nr. 38544/97 , 4 iulie 2002, și Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016)? În special: Procedura în fața Autorității de Concurență de natură jurisdicțională (quasi-)? A fost reclamantul o oportunitate de a face depuneri, adăugă dovezi sau de a provoca probe adverse înainte de decizia din 3 octombrie 2015 sau de a face o reexaminare judiciară? Care a fost rolul statutar al Autorității de Concurență în cadrul procedurii de reexaminare judiciară în temeiul CAO?

63230/17: În ceea ce privește cazul cu privire la art. 12.21.1 § 6 din CAO, reclamantul a respectat regula de șase luni în temeiul articolului 1 din Convenție? Care este data relevantă care trebuie luată în considerare? În special: Legea rusă prevede în momentul respectiv dreptul de a fi servit ex officio (de către un recurs sau o instanță de primă instanță) cu o decizie de recurs într-un caz CAO (art. 30.8 din CAO)? În caz contrar, regulamentele aplicabile au arătat clar când textul complet al unei decizii de recurs a fost finalizat și pus la dispoziția apărării? Hotărârea de recurs a fost citită integral la 15 februarie 2017 în prezența apărării? Când textul deciziei de recurs a fost finalizat și pus la dispoziția apărării în acest caz?

A fost respectată cerința de imparțialitate obiectivă în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, în ciuda absenței oricărei părți judecătorești din audieri dinaintea instanțelor în ambele seturi de proceduri împotriva reclamantului (în comparație cu Weh și Weh v. Austria , (dec.), nr. 38544/97 , 4 iulie 2002, și Karelin v. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016)? În special: A fost ocazia procedurii în fața șefului poliției de trafic de natură judiciară (quasi-)? Reclamantul a oferit ocazia de a face cereri, adăugă probe sau de a provoca probe adverse înainte de decizia din 24 iunie 2016 sau de revizuire judiciară? Care a fost rolul statutar al poliției de trafic în procedura de revizuire judiciară în temeiul CAO?

Apendice nr. Logat la reclamant Data nașterii Locația de reședință 57491/16 20/09/2016 Viktor Ivanovich NALIVAYKO 01/02/1950 Voronezh 33819/17 21/04/2017 Ilya Sergeyevich ATOPSHEV 05/08/1988 Gagino 399949/17 20/05/2017 Sergey Ivanovich MORARU 15/08/1977 Belgorod 46218/17 06/06/2017 Ilgiz Gilfandinovich NUREYEV 17/05/1973 Izhevsk 6323/17 15/08/2017 Aleksey Veniaminiovich YEPANCHINTSEV 12/09/1958 Snezhnyy [1] Mai puțin de 10 euro

Communicated on 15 November 2017

THIRD SECTION

Application no. 57491/16 Viktor Ivanovich NALIVAYKO against Russia and 4 other applications (see list appended)

SUBJECT MATTER OF THE CASES

The present applications raise, inter alia , various types and aspects of issues relating to the impartiality requirement under Article 6 § 1 of the Convention in relation to proceedings under the federal Code of Administrative Offences (CAO). 57491/16: After a traffic accident a police officer (who turned out to be a colleague of the other party’s relative) compiled an administrative-offence record against the applicant and then convicted him of the offence under Article 12.14 § 3 of the CAO and sentenced him to a fine of 500 Russian roubles (RUB), which was the maximum statutory penalty for this offence. [1] The applicant unsuccessfully sought judicial review of his conviction. 33819/17: The applicant was convicted under the CAO by judge M. This judgment was set aside on appeal.

At the retrial judge M. refused to withdraw, re-examined the case and convicted the applicant again. The applicant appealed. The appeal court upheld the conviction. Later on, a judge reviewing the case stated that the quashing had been based on a “violation that [had not allowed] for a thorough, complete and objective examination of the case as required by Article 30.7 § 1(4) of the CAO”. 39949/17: An official of the Traffic Control Inspectorate compiled an administrative-offence record in respect of the applicant, then found him guilty of this offence and imposed a fine of RUB 5,000. This decision was then upheld on judicial review. 46218/17: An official of the regional office of the Federal Competition Authority compiled an administrative-offence record against the applicant, a chief officer of a State-owned “unitary enterprise”, accusing him of an offence relating to the public-purchase regulations.

On 3 October 2016 the deputy chief officer of the same Office then convicted the applicant of the offence and sentenced him to a fine of RUB 30,000. The applicant unsuccessfully sought judicial review before a district court and then before a regional court. 63230/17: A traffic police officer compiled an administrative-offence record against G., a truck driver. A chief officer then sentenced him to a fine of RUB 4,000. In separate proceedings another officer compiled an administrative-offence record against the applicant for offences under Article 12.21.1 §§ 5 and 6 of the CAO. A chief officer then held a hearing and on 24 June 2016 sentenced the applicant (as the driver’s employer) to fines of RUB 150,000 and 200,000.

The first fine was then confirmed on judicial review; the second charge was reclassified and the fine was reduced by the appeal court (judgments of 22 November 2016 as upheld on appeal on 15 February 2017). QUESTIONS tO THE PARTIES 57491/16: 1. Having regard to the financial liability which arose for the applicant from the recognition of his guilt in the traffic accident in the CAO proceedings, did he sustain a significant disadvantage within the meaning of Article 35 § 3 (b) of the Convention in relation to his complaints under Article 6 of the Convention (compare Grande Stevens and Others v. Italy , nos. 18640/10 and 4 others, §§ 97-98, 4 March 2014, and Mikhaylova v. Russia , no. 46998/08, §§ 62-63, 19 November 2015)? Was his “case” “duly considered” by the traffic officer and the courts (compare Fomin v. Moldova , no. 36755/06, §§ 20 and 34, 11 October 2011; Flisar v. Slovenia , no. 3127/09, § 28, 29 September 2011; and C.M.

v. Switzerland , no. 7318/09, §§ 21-27, 17 January 2017, with further references)? 2. Was the charge against him determined by an independent and impartial “tribunal”? If not, did the first-instance or appeal court provide a full re-hearing of the case and thereby provide redress for this alleged shortcoming (see also Karelin v. Russia , no. 926/08, §§ 58-84, 20 September 2016)? 3. Did the applicant have a fair hearing as required by Article 6 § 1 of the Convention, inter alia , as regards an adequate opportunity to have knowledge of and contest witness R.’s statement mentioned in the first ‑ instance judgment? 33819/17: 1.1. Has the applicant exhausted domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, as regards judge M.’s participation in the retrial?

In particular, given the scope of Article 29.2 § 1 of the CAO, did the applicant have a prospect of success in lodging a procedural challenge (see also Article 29.3) against the judge on account of his repeated participation in the case and his active role (by way of summoning witnesses and the victim of the offence)? Does the fact that such challenge would be examined by the very same judge raise an issue (compare with A.K. v. Liechtenstein , no. 38191/12, §§ 79-84, 9 July 2015, and A.K. v. Liechtenstein (no. 2) , no. 10722/13, § 66, 18 February 2016)? Was the applicant required to raise – instead or in addition – a related argument on appeal against conviction? Did such an argument have a prospect of success and give basis for providing adequate redress, for instance by way of setting aside the first ‑ instance judgment (Article 30.7 § 1(4); see also Decision no. 630-O-O of 27 May 2010 by the Constitutional Court)?

1.2. Having regard to the trial judge’s actual role at the retrial as well as the nature and scope of the appeal court’s conclusions resulting in its decision to set aside the trial judgment, was the charge against the applicant then re-determined by an “impartial tribunal” as required by Article 6 § 1 of the Convention (compare with Marguš v. Croatia [GC], no. 4455/10, § 86, ECHR 2014 (extracts); OOO ‘Vesti’ and Ukhov v. Russia , no. 21724/03, §§ 70-85, 30 May 2013; Vaillant v. France , no. 30609/04, §§ 34-35, 18 December 2008; Mancel and Branquart v. France , no. 22349/06, §§ 39 ‑ 40, 24 June 2010; and Golinelli and Freymuth v. France , nos. 65823/01 and 65273/01, §§ 44-46, 22 November 2005)? 2. Did the applicant have a fair hearing as required by Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention?

In particular, was he afforded an adequate opportunity – in particular during the retrial – to put forward a defence and to contest the adverse evidence such as the adverse testimonies given before or during the trial (namely, by Dzh., So., Fo.); expert evidence commissioned by the traffic police at the investigative stage of the proceedings ( inter alia , by way of examining O. at the (re)trial or on appeal)? 39949/17: Was the charge against the applicant determined by an independent and impartial “tribunal” as required by Article 6 § 1 of the Convention? Was the alleged defect then cured in the judicial-review proceedings (see Marčan v. Croatia , no. 40820/12, §§ 34-36, 10 July 2014)? In particular, did the courts have full jurisdiction as regards questions of fact and law and actually provide a complete re-hearing, which resulted in a re-determination of the charge against the applicant?

46218/17: Was the requirement of objective impartiality under Article 6 § 1 of the Convention complied despite the absence of any prosecuting party from the hearing before the district court (compare with Weh and Weh v. Austria , (dec.), no. 38544/97 , 4 July 2002, and Karelin v. Russia , no. 926/08, 20 September 2016)? In particular: - Were the proceedings before the Competition Authority of a (quasi-) judicial nature? Was the applicant afforded an opportunity to make submissions, adduce evidence or challenge adverse evidence prior to the decision of 3 October 2015 or on judicial review? - What was the Competition Authority’s statutory role in the judicial ‑ review proceedings under the CAO?

63230/17: 1. As regards the case concerning Article 12.21.1 § 6 of the CAO, has the applicant complied with the six-month rule under Article 35 § 1 of the Convention? What is the relevant date to be taken into account? In particular: - Did Russian law provide at the time for a right to be served ex officio (by an appeal or first-instance court) with an appeal decision in a CAO case (Article 30.8 of the CAO)? If not, did the applicable regulations make it clear when the full text of an appeal decision was to be finalised and made available to the defence? - Was the appeal decision read out in full on 15 February 2017 in the presence of the defence? When was the text of the appeal decision finalised and made available to the defence in the present case?

2. Was the requirement of objective impartiality under Article 6 § 1 of the Convention complied despite the absence of any prosecuting party from the hearings before the courts in both sets of proceedings against the applicant (compare with Weh and Weh v. Austria , (dec.), no. 38544/97 , 4 July 2002, and Karelin v. Russia , no. 926/08, 20 September 2016)? In particular: - Were the proceedings before the chief officer of the traffic police of a (quasi-) judicial nature? Was the applicant afforded an opportunity to make submissions, adduce evidence or challenge adverse evidence prior to the decision of 24 June 2016 or on judicial review? - What was the traffic police’s statutory role in the judicial-review proceedings under the CAO?

APPENDIX No. Application no. Lodged on Applicant Date of birth Place of residence 57491/16 20/09/2016 Viktor Ivanovich NALIVAYKO 01/02/1950 Voronezh 33819/17 21/04/2017 Ilya Sergeyevich ATOPSHEV 05/08/1988 Gagino 39949/17 20/05/2017 Sergey Ivanovich MORARU 15/08/1977 Belgorod 46218/17 06/06/2017 Ilgiz Gilfandinovich NUREYEV 17/05/1973 Izhevsk 63230/17 15/08/2017 Aleksey Veniaminovich YEPANCHINTSEV 12/09/1958 Snezhnyy [1] Less than 10 euros