AFFAIRE MESSANA c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

16.11.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MESSANA c. ITALIE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

În acest caz, cauza Messana c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Ksenija Turković, Pauliine Koskelo, judecători și Renata Degener, graffiter adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 17 octombrie 2017, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 30801/06) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, dl Calogero Messana și domnul meu Rosa și Giuseppa Marianna Messana ( La 5 iulie 2006, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului). Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Ingrascí, avocat din Catania, și domnul A. Bozzi, avocat din Milano. Guvernul italian ( E. Spatafora, fostul său co-agent, dl N. Lettieri, și co-agentul său, dl P. Accoardo. La 29 mai 2007, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L 020 m2 și, respectiv, la Canicattí și înregistrate în fișa 67, parcele 217, 230 și 224 și fișa 67, parcela 215. Prin două decrete din 14 ianuarie 1983 și 24 august 1984, municipalitatea Canicattí a autorizat o întreprindere de construcții privată să ocupe de urgență terenurile reclamanților, în vederea exproprierii acestora, pentru a construi locuințe cu chirie moderată (HLM). Terenurile au fost ocupate pe 16 februarie 1983 și, respectiv, 20 septembrie 1984, iar lucrările de construcție au avut loc la 3 decembrie 1986. Procedura privind arestul la domiciliu expropriere prin acte notificate la 19 și 29 februarie 1996, reclamanții au introdus în fața instanței judecătorești o acțiune în despăgubire Interese față de orașul Canicattí și întreprinderea de construcții. Ei susțineau că ocupația terenului era ilegală și că lucrările de construcție erau încheiate fără o procedură oficială de expropriere a terenurilor. Într-o hotărâre din 7 mai 1998, tribunalul din Agrigente a declarat că nici un tribunal din statul membru în cauză nu era datorat reclamanților pe motiv că acțiunea în despăgubire era supusă unui termen de prescripție de cinci ani care începea să curgă de la 3 noiembrie 1988, adică data intrării în vigoare a legii nr. 458 din 1988, de stabilire a principiului exproprierii indirecte și de stabilire a unei despăgubiri pentru proprietarii terenurilor utilizate pentru construirea de clădiri publice. 10. Prin intermediul unui act notificat la 6 mai 1999, reclamanții au răspuns la apelul acestei hotărâri în fața tribunalului din Palermo. La 14 noiembrie 2000, a fost depusă o expertiză tehnică ordonată de instanța de recurs. Potrivit expertului, datele de expirare a perioadelor de ocupație legitimă pentru ambele terenuri au fost 14 ianuarie 1993 și, respectiv, 20 septembrie 1994. Valoarea de piață a terenurilor la aceste date a fost de 1 043 158 716 ITL (539 158 EUR) pentru primul teren și de 142 930 976 ITL (73 817 EUR) pentru al doilea. De aplicare a criteriilor introduse de Legea nr. 662 din □ expertul a calculat că plata despăgubirii către solicitanți era de 573 737 294 ITL (296 300 EUR) pentru primul teren și de 78 612 037 ITL (40 599 EUR) pentru al doilea teren. printr-o hotărâre din 6 decembrie 2004, Curtea de Apel Palermo a declarat că ocupația legitimă a încetat la 14 ianuarie 1993 și la 20 ianuarie 1993. Septembrie 1994 și, prin aplicarea principiului exproprierii indirecte, a considerat că reclamanții privați de pe terenurile lor începând cu aceste date. De asemenea, Comisia a considerat că termenul de prescripție de cinci ani a început să curgă de la aceeași dată. Având în vedere că a fost introdusă în fața instanței judecătorești din cauza faptului că dreptul persoanelor interesate nu a fost impus. Prin urmare, în temeiul Legii nr. 662 din 1996, tribunalul a condamnat municipalitatea Canicattí și întreprinderea de construcții să plătească reclamanților suma globală de 892 412 578 ITL (460) 892,63 EUR), care corespunde sumelor stabilite de expert, reevaluate la data hotărârii. 13. În lipsa recursului în casare, hotărârea respectivă a devenit definitivă la 21 ianuarie 2006. Printr-un act din 9 februarie 1996, reclamanții au introdus o acțiune împotriva municipalității Canicattio în fața tribunalului din Palermo, prin care au solicitat acordarea de o parte de ocupație temporară. 15. printr-o hotărâre din 3 mai 2001, tribunalul de apel din Palermo a acordat reclamanților, în comun, ITL 218 791 424 (112 996 EUR) cu titlu de "dobândă de ocupație," să majoreze dobânzile până la data plății. 16. Cu un mandat de plată emis la 1 octombrie 2003, municipalitatea Canicattí a plătit reclamanților 75 279,98 EUR fiecare cu titlu de ocupație temporară. II. JUSTIȚIA INTERNĂ PERTINENTE 17. În ceea ce privește dreptul și practica internă relevante în prezenta cauză, Curtea face trimitere la hotărârea în cauza Messana c. Italia, nr. 26128/04, § 17-20, 9 februarie 2017. În decembrie 2015, guvernul a informat Curtea cu privire la faptul că a formulat o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere. El a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție în schimbul transferului unei sume globale (520 000) EUR), care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile de judecată și recunoașterea încălcării dreptului la respectarea bunurilor în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și al articolului 6 alineatul (1) din convenție. 19. La 15 ianuarie 2016, reclamanții au declarat că nu au respectat termenii declarației unilaterale, ținând seama de suma oferită. Curtea a afirmat că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. Cu toate acestea, acestea vor fi circumstanțele speciale ale cauzei care vor permite să se determine dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să constate că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție nu înseamnă că aceasta trebuie să nu se supună examinării cauzei în sensul articolului 37 alineatul (1) în fine (a se vedea, printre altele, Tahsin Acar c. Turcia (excepții preliminare) [GC], 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI și Melnic c. Moldova, n 6923/03, § 14, 14 noiembrie 2006 21. Printre factorii care trebuie luați în considerare în această privință se numără, printre altele, dacă, în declarația sa unilaterală, guvernul pârât formulează în prealabil una sau alta concesiune în ceea ce privește acuzațiile de încălcare a convenției și, în această ipoteză, care este amploarea acestor concesii și modul în care intenționează să îi furnizeze reclamantului. În ceea ce privește acest ultim aspect, în cazurile în care este posibil să se elimine consecințele unei încălcări a dreptului de proprietate (de exemplu, în anumite cazuri de proprietate) și în care guvernul pârât se declară dispus să facă acest lucru, redresarea avută în vedere are mai multe șanse să fie considerată adecvată în scopul unei excluderi a cererii (a se vedea Tahsin Acar, citată anterior, punctul 76). În ceea ce privește punctul de a ști dacă ar fi oportun să se elimine prezenta cerere pe baza declarației unilaterale a guvernului, Curtea arată că valoarea despăgubirii oferite este insuficientă în raport cu sumele acordate de aceasta în cauze similare în materie de expropriere indirectă (a se vedea Guiso-Gallisay c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009, Rivera și di Bonaventura c. Italia , n 63869/00, 14 iunie 2011, De Caterina și alții c. Italia , n 65278/01, 28 iunie 2011, și Macrego și alții c. Italia , n 14130/02, 12 iulie 2011). 23. În aceste condiții, Curtea consideră că declarația unilaterală în litigiu nu constituie o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția n În concluzie, Curtea respinge cererea guvernului de a radia cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție și, în consecință, va continua examinarea cauzei cu privire la admisibilitate și la fondul. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 25. Reclamanții susțin că au fost privați de terenul lor într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza aplicării principiului "expropriere indirectă." Ei sunt, de asemenea, de la art. 13 din convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. (1) din Protocolul nr. 1, care este astfel formulat: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 26. Guvernul ridică o excepție de neobosire a căilor de atac interne pe motiv că reclamanții nu sunt dotați în Cassation împotriva hotărârii de încetare a procedurii de recurs din Palermo. 28. Curtea amintește că a respins deja excepții similare în cauzele Giacobbe și în alte cauze c. Italia 16041/02, 15 decembrie 2005) și Chirićc. Italia , (n 5), (n 67197/01, 11 octombrie 2005). Ea nu are niciun motiv să deroge de la concluziile sale anterioare și, prin urmare, respinge excepția în cauză30. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d . . Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fondul Argumentelor părților, reclamanții 31. Reclamanții au fost privați de bunurile lor în conformitate cu principiul exproprierii indirecte, un mecanism care permite autorității publice să dobândească un bun în orice ilegalitate, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept 32. Ei susțin că au avut certitudinea pierderii de proprietate a bunurilor lor în conformitate cu principiul exproprierii indirecte cu hotărârea Curții din Palermo. Guvernul 33. Guvernul ia notă de faptul că jurisprudența Curții, acum consolidată, ajunge la o incompatibilitate a mecanismului de expropriere indirectă cu principiul legalității. Cu toate acestea, având în vedere hotărârile instanțelor interne care declară că a avut loc un transfer de proprietate și care ar putea fi asimilabil unui act formal de expropriere, exproprierea în cauză nu ar mai putea fi considerată incompatibilă cu respectarea bunurilor și cu principiul preeminenței dreptului. 34. În ceea ce privește despăgubirea, guvernul recunoaște că parametrii aplicați în cazul de față ridică probleme de compatibilitate cu Convenția, deoarece nu au fost despăgubiți pe baza valorii de piață a terenului. Curtea face trimitere la jurisprudența sa constantă privind structura articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și la cele trei standarde distincte pe care această dispoziție le conține (a se vedea, printre altele, Sporrong și Lönnroth c. Suedia, 23 septembrie 1982, § 61, seria A n 52, latridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 55, CEDH 1999 II, Immobiliare Saffi c. Italia [GC], n 2774/93, § 44, CEDH 1999 V, Broniowski c. Polonia [GC], n 31443/96, § 134, CEDH 2004 V, și VISTI Prin urmare, Curtea trebuie să caute dacă privarea denunțată se justifică în mod corespunzător din perspectiva acestei dispoziții. Cu privire la respectarea principiului legalității 38. Curtea amintește că art. 1 din Protocolul nr 1 impune, mai presus de toate și mai ales, că o interferență a autorității publice în domeniul dreptului la respectarea bunurilor este legală : a doua teză de la primul paragraf al acestui articol (n mai) permite o privare de proprietate pe care o are în condițiile prevăzute de lege; al doilea paragraf recunoaște statelor dreptul de a reglementa utilizarea bunurilor prin intrarea în vigoare a legilor În plus, preeminența dreptului, unul dintre principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă tuturor articolelor Convenției (Amuur c. Franța, 25 iunie 1996, § 50, Rec., 1996 III, Latridis c. Grecia [GC], citată anterior, § 58). 39. Curtea face trimitere apoi la jurisprudența sa în materie de expropriere indirectă (a se vedea, printre altele, Belvedere Alberghiera S.r.l. Italia , n 31524/96, CEDO 2000-VI, Scordino c. Italia (n, n 43662/98, 17 mai 2005 și Velocci c. Italia , n 1717/03, 18 martie 2008) pentru o recapitulare a principiilor relevante și pentru o prezentare generală a jurisprudenței sale în materie, în special în ceea ce privește chestiunea respectării principiului legalității în această tipologie de afaceri. 40. În prezenta cauză, Curtea arată că: prin aplicarea principiului "la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, autoritățile publice au avut certitudine juridică în ceea ce privește privarea de proprietate a terenurilor care nu au avut loc mai devreme de 21 de ani. În ianuarie 2006, data la care hotărârea Tribunalului din Palermo a devenit definitivă. 41. Curtea constată apoi că situația în cauză a permis administrației să profite de o ocupație ilegală de teren. Cu alte cuvinte, administrația a reușit să își dea acordul cu privire la teren în conformitate cu normele care reglementează exproprierea în mod corespunzător. 42. Având în vedere aceste considerații, Curtea consideră că ingerința în cauză nu este compatibilă cu principiul legalității și că aceasta a încălcat, prin urmare, dreptul la respectarea bunurilor reclamanților. 43. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. III. privind VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 44. Reclamanții se plâng de lipsa de echitate a procedurii. Ei susțin că nu pot fi despăgubiți în conformitate cu valoarea de piață a terenului prin intermediul Legii nr. 662 din 1996, intrată în vigoare în cursul procedurii. Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 45. Curtea arată că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie, de asemenea, declarat admisibil. 46. Curtea tocmai a constatat, sub aspectul articolului 1 din protocol 1, că situația denunțată de către instanțe nu este în conformitate cu principiul legalității. Având în vedere motivele la care s-a ajuns la această constatare de încălcare, Comisia consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Italia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67992/01, 14 iunie 2011, Velocci c. Italia, nr. 717/03, 18 martie 2008 și Farina c. Italia, nr. 75259/01, 17 mai 2011). IV. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 47. Reclamanții se referă, de asemenea, la art. 17 din convenție, fără a fi totuși lămuriți. 48. Prin urmare, Curtea consideră că trebuie declarat inadmisibil ca fiind în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune materiale 50. Reclamanții solicită o sumă corespunzătoare diferenței dintre valoarea de piață a terenului și valoarea despăgubirii acordate la nivel național, care urmează să fie reevaluată și extinsă la dobândă. În plus, reclamanții solicită o sumă de 6 240 000 EUR plus valoare care rezultă din construcția lucrărilor publice. 51. Curtea amintește că, în cauza Guiso-Gallisay c. Italia (satisfacere echitabilă) [GC], citată anterior, Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții în ceea ce privește criteriile de soluționare a litigiilor în cazurile de: expropriere indirectă prin stabilirea faptului că dreptul la despăgubiri trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilit de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, după deducerea sumei eventual acordate la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și însoțite de interese susceptibile să compenseze, cel puțin parțial, perioada de timp care s-a scurs de la deținerea terenului. În cele din urmă, trebuie să se dea seama dacă pierderea de șanse suferită de părțile interesate. 53. În cazul de față, potrivit instanțelor naționale, reclamanții și-au pierdut proprietatea asupra celor două terenuri la 14 ianuarie 1993 și, respectiv, la 20 septembrie 1994 (a se vedea punctul 12 de mai sus). În opinia Curții din Palermo, valoarea terenului la aceste date a fost de 1 043 158 716 ITL (539 158 EUR) pentru primul teren și de 142 930 976 ITL (73 817 EUR) pentru al doilea (a se vedea punctul 11 de mai sus). Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamanților 752 000 EUR, în comun, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. În ceea ce privește pierderea de șanse suferită ca urmare a pierderii proprietății, Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare prejudiciul care rezultă din: a terenurilor în perioada cuprinsă între începutul perioadei de ocupație legitimă (16 februarie 1983 și 20 septembrie 1984) până la momentul pierderii proprietății (14 ianuarie 1993 și 20). September 1994). Din suma astfel calculată va fi dedusă suma eventual deja obținută de către reclamanți la nivel intern cu titlu de instanță de ocupație. Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamanților, în comun, 38 700 EUR pentru pierderea șanselor. Pagubă morală 56. Reclamanții solicită 100 000 EUR fiecare cu titlu de prejudiciu moral. 57. Curtea consideră că sentimentele de nemulțumire și frustrare față de deposedarea ilegală a bunurilor lor au cauzat reclamanților un prejudiciu moral pe care trebuie să îl repare în mod corespunzător. 59. Având în vedere circumstanțele din speță și hotărând în mod echitabil, Curtea le alocă reclamanților, în comun, 5 000 EUR ca daune morale. Notele de plată pe suport de hârtie, reclamanții solicită, de asemenea, 50 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața instanțelor interne și 40 000 în fața Curții. 61. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că sunt excesive onorariile totale revendicate în acest sens. Prin urmare, Curtea consideră că acestea trebuie rambursate doar parțial. 63. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea apreciază în mod rezonabil că a alocat o sumă de 5 000 EUR pentru ansamblul de cheltuieli suportate.interese moratoriu 64. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L 1 și art. 6 alin. (1) din Convenție și inadmisibil pentru surplus; A declarat că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 790 700 EUR (șapte sute nouăzeci de mii șapte sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii. 5 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 5 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamanții cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de judecată și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 16 noiembrie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Renata Degener Kristina Pardalos Grefier adjunct președinte